Please select a featured image for your post
„Femeile, ciudate creaturi” ar spune barbatii si noi ne-am enerva in stilul caracteristic si am protesta in incercarea de a-i face sa inteleaga ca noi, cu toate toanele, mofturile si micile noastre imperfectiuni suntem minunate si daca este cu adevarat cineva ciudat pe lumea asta, aceia sunt ei.
Daca femeile iubesc un lucru pe lumea asta, aceia sunt pantofii. Si de multe ori, iubirea si relatia speciala pe care o avem cu pantofii nostri se aseamana foarte tare cu relatiile pe care le avem cu barbatii. De ce spun asta? De cate ori vi sa intamplat sa puneti frana brusc in fata unei vitrine si sa va uitati hipnotizate la pantofii perfecti din ea? Dar sa va dati jos ochelarii de soare ca sa vedeti mai bine un tip frumos pe plaja?
Ok, te-ai hotarat ca pantofii iti plac si ii vrei in viata ta. Intrii in magazin plina de speranta, ii iei in mana si… hmm, parca nu sunt chiar ca cei din vitrina, materialul e prost, cusaturile se vad urat, te dezumfli total si ii pui inapoi pe raft. E ca si cum te apropii de tipul superb de pe plaja si cand sa ii vorbesti iti zambeste si are doi dinti lipsa. Seamana senzatiile, nu? Si lasi in pace, te faci ca nu spre el te indreptai si te intorci dezamagita la patura.
Mai exista si varianta in care, atunci cand iei pantofii de pe raft sa fie chiar mai frumosi decat cei din vitrina: material bun, manopera frumoasa, culoarea perfecta, tocul nici mare nici mic, doar potrivit. Si atunci pleci plina de speranta spre asistenta din magazin si o rogi sa iti aduca numarul tau, ca sa ii probezi..
Totul se naruie cand afli ca nu mai au numarul tau, tocmai l-au vandut. Si ce faci in situatia asta? Cu o strangere de inima il pui inapoi pe raft, oftezi si te indrepti trista spre iesire, mergi putin abatuta pret de 3-4 magazine si apoi, intr-o alta vitrina vezi parca o pereche si mai frumoasa decat ceilalti si zambetul iti revine instantaneu. Si nu doar atat, dar ceri numarul tau si asistenta ti-l aduce imediat. Asta da bucurie!
Pai nu e asa si in viata? Cand te apropii de tipul de pe plaja si e chiar mai frumos decat l-ai vazut tu cu ochelarii de soare si ai vrea sa il intrebi daca poate beti o limonada dupa plaja… dar fie are prietena, fie e din alta tara si sunt ultimele lui 5 minute pe plaja, fie nu il intereseaza femeile. Si asta e, pleci amarata inspre umbrela ta, si sorbi trista din limonada si in nici o jumatate de ora, trece un alt tip frumos, care de data asta iti zambeste si sta cu tine la limonada.
O data ajunsa la faza probatului, exista mai multe variante posibile: fie pantofii sunt foarte frumosi dar incomozi si te tin parca intr-un loc si te bat intr-altul si nu ii mai vezi la el de frumosi, la fel ca pe un barbat cu care iesi la prima intalnire si realizezi care nu gandeste la fel ca tine. Cand nici perechea asta, chiar daca e numarul tau nu iti vine bine, incepi sa scazi din pretentii si accepti orice pantofi, atat timp cat sunt numarul tau. Nici nu mai are rost sa zic ce corespondent are asta in ceea ce priveste o relatie, pentru ca nu mi-as dori sa fim niciuna in situatia de a accepta orice partener, chiar daca nu suntem multumite, doar pentru a nu ramane singure sau mai stiu eu ce alte motive.
Sa ne gandim totusi si la varianta perfecta, in care gasim pantofii perfecti, au numarul nostru si ne vin ca si turnati. Asta da relatie!
