Cat timp dedicam copiilor ?

Traim in secolul vitezei, in vremuri in care timpul inseamna bani, in care femeile s-au modernizat si emancipat. Suntem acum aproape la fel de preocupate ca si barbatii de asigurarea bunastarii financiare a familiei. In acest context, se intampla tot mai des sa acordam din ce in ce mai putin timp copiilor nostri. Ba chiar unele dintre noi isi gasesc de lucru la mare distanta de casa si se vad nevoite sa-si lase copii in grija altora – rude sau priteni. Deciziile in aceasta privinta se iau uneori in pripa sau alteori dupa lungi si zbuciumate deliberari, dar cu siguranta afecteaza destul de mult relatia cu copii nostri.

Cazul fericit este acela in care gasim un loc de munca unde sa castigam destul de bine dar sa avem si timp suficient pentru a ne ocupa de cresterea copiilor; un loc de munca unde sa ne putem lua acel concediu legal de crestere a copilului timp de 2 ani, fara a risca sa nu mai avem unde ne intoarce la sfarsitul acestei perioade. Dar in actuala economie de piata acesta este un ideal destul de greu de atins. Se pune apoi problema de a gasi o persoana potrivita sa ne sprijine in supravegherea, ingrijirea si educarea copilului sau copiilor in momentul in care trebuie sa revenim la locul de munca. In plus, trebuie sa ne putem detasa de stresul si oboseala unei zile de lucru pentru ca, atunci cand ajungem acasa, sa putem aloca suficienta rabdare si energie activitatilor cu cei mici. Pe de alta parte, acasa ne mai asteapta si alte obligatii legate de intretinerea si administrarea familiei si a locuintei. Trebuie deci sa reusim sa ne ocupam de ei, sa discutam cu ei sau chiar sa ne jucam in timp ce mai facem si altceva – pregatim mancarea, facem curatenie sau cumparaturi. E util atunci sa ii obisnuim de mici sa stea pe langa noi pentru a putea discuta cu ei in paralel cu treburile, sa ne implicam alternativ in jocurile lor sau chiar sa ii incurajam sa ne ajute la unele activitati. Cat sunt mici trebuie totusi sa ne facem timp pentru a iesi cu ei la joaca afara, iar mai apoi trebuie sa-i obisnuim sa respecte o anumita zona in care se joaca – zona apropiata de casa, unde sa-i putem supraveghea. Cand cresc mai trebuie sa ii indrumam si supraveghem la teme sau la alte activitati specifice fiecarei varste.

Citeste si:  Probleme sexuale

Situatiile mai dificile sunt cele in care trebuie, sau consideram strict necesar, sa acordam mai multa importanta asigurarii resurselor financiare decat timplului petrecut alaturi de copii si alegem varianta unui loc de munca ce ne tine departe de ei mai mult timp – zile, saptamani sau chiar luni intregi. Se produce atunci o ruptura in relatia noastra cu cei mici si felul in care evolutia lor este marcata de aceasta situatie se manifesta in diverse moduri. Se discuta tot mai mult in ultima vreme despre efectele pe care le determina asupra copiilor plecarea unuia sau a ambilor parinti „la munca in strainatate”. Ele sunt marcate in mare masura de varsta copiilor care raman acasa, de masura in care au crescut atasati de parinti pana in momentul acestei despartiri, de mediul familial in care raman, de modul in care parintele plecat poate sa tina legatura cu eo – telefonic sau pe internet, de atitudinea pe care o au cei din jurul lui fata de situatia nou creata, dar mai ales de sensibilitatea emotionala a copilului. Fiecare caz in parte are particularitatile lui, dar majoritatea reprezinta o lupta pentru supravietuire care se transforma uneori in drama.

Citeste si:  Orgasmul si tirania falsei normalitati

Poate ca modul in care am abordat acest subiect delicat vi s-a parut unora simplist sau superficial sau prea dramatic, dar sper ca deschiderea lui sa va fi determinat sa va ganditi ceva mai mult la timpul pe care-l acordati copiilor si la deciziile pe care le luati de-a lungul vietii in aceste sens. De asemenea astept comentarii sau prezentarea unor cazuri reale legate de aceasta tema.

Citeste si:  Ce iti poate spune spune Google despre el?

6 Comentarii
  1. este greu sa alegi ce sa le oferi copiilor: afectiune prin apropiere sau bani? uneori trebuie sa alegem pt. ca nu le putem face pe amandoua – si este trist ca orice ai alege copii ti-o vor reprosa oricum

  2. eu cred ca poti sa le oferi pe amandoua, si chiar daca nu, afectiunea, timpul si dedicatia ta vor fi apreciate de ei mult mai mult decat banii. o data cu maturizarea vine si separarea valorilor,atunci cand parintii si-au dat interesul ca ei sa stie ce este important.

  3. si eu sunt de parere ca mai importanta e afectiunea pe care o acord copilului meu…si ma bucur ca-i pot asigura strictul necesar unui trai decent pe langa timpul suficient pentru a-i dovedi ca-l iubesc enorm.

  4. Nu mi-e prea clar…si nici nu sunt suficient de in varsta ca sa stiu…si nici n-am bunici care sa fi lucrat la CAP… \”misubtt\” vorbesti serios..?…ca daca e gluma, eu n-am prea inteles-o…

  5. dar in alta ordine de idei…voiam sa spun ca e bine sa-ti poti creste copilul macar pana la 2 ani…si cred ca e strict necesar sa ne ocupam si de educarea lui cand creste…si sa-i oferim dovezile de iubire de aproape…nu de la sute sau mii de km distanta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.