fbpx

Cine iubeste si rade – iubeste

Cand toata lumea vorbea de sarmana Whitney, eu ma gandeam la Cher. If you want to know if he loves you so, it’s in his kiss. Versul asta inocent, mi-am dat seama acum, a prostit o generatie. Cel putin una – a mea. Serios.

Sigur ca, la mai bine de cinspe ani distanta de fapte, e un pic amuzant. Dar asa era, in lipsa oricarui alt raspuns, in mintea fetelor se cuibarise fraudulos aceasta conceptie gresita. Intrebarea e fireasca, mai ales la varsta aia, „cum stiu ca ma iubeste?” Dar cui era s-o adresezi? Maica-tii? Internetul nu trecuse oceanul, Google era o interjectie si atat. Clitorisul era subiect tabu – cine n-a vazut sa nu vorbeasca. Ca in Southpark. Cam asta era perioada la care ma refer. Si cum era sa stie pe atunci, neajutoratele fete, ce simte flacaul pentru ele? Pai, vorba lui Cher, daca te pupa bine, te iubeste.

Si el, flacaul, daca era smecher, putea sa speculeze bine slabiciunea. Cu rabdare, migala si un pic de guma de mestecat, n-avea de ce sa nu mearga bine treaba.

Citeste si:  Uneori, zatul nu se arunca

Dar trece vremea (ca sa citez si un artist local, pe Gabi Cotabita) si uite ca intrebarea revine. O curiozitate la imperfect: cum era, de fapt? As putea enunta, uitandu-ma in urma, un criteriu ceva mai corect de a demasca dragostea?

Sigur ca nu e in sarut. Aia e o porcarie, ce spunea Cher. Cele mai pasionale saruturi, daca stau si ma gandesc, sunt cele care nu duc nicaieri. Aventurile de o noapte, accidentele after-party.

In sex, iar nu e. Decat in tinerete sau in filme. Eu unul, n-as mai vedea vreo relatie de cauzalitate intre o poveste de iubire si o relatie bogata din punct de vedere sexual. Se poate intampla sau, la fel de bine, se poate sa nu se intample.

Si-atunci, m-am gandit, exista vreun barometru cat de cat calibrat?

Nu stiu. Dar cel mai aproape de exactitate mi se pare a fi rasul. Daca doi oameni care se plac stiu sa rada frumos impreuna, dragostea lor are o sansa.

Rasul, de altfel, mi se pare una dintre cele mai ciudate valori ale omenirii. Poate ca nu va vine sa credeti, dar nici teologii, nici filosofii nu s-au pus de acord asupra lui. E bun sau rau? E virtute sau pacat? Te duce in Rai sau in iad? Poate ca si una, si alta?

Citeste si:  Am ales sa ma vad cu mai multi parteneri, pentru a ajunge la "Barbatul perfect"

Una din temele subsidiare din Numele Trandafirului era chiar asta: Oare Iisus a ras vreodata? Nu exista dovezi, nici pro, nici contra. Unii zic ca nu, pentru ca ar fi fost sub demnitatea misiunii sale. Altii zic ca un om care nu rade nu poate fi un om bun – deci trebuie ca Iisus sa fi stiut cum sa spuna o gluma. V-am mai scris, odata, ca mandria mi se pare cel mai interesant dintre pacate – si unul dintre cel mai greu de interpretat, mai ales cand vine vorba de dragoste. Nu-i de mirare, deci, ca Henri Bergson o asocia rasului, spunand ca „Rasul este singurul remediu pentru mandrie, dupa cum singurul pacat de care putem rade este mandria.” Si totusi, nu cred ca era foarte precis in a trage concluzia: si dragostea ne poate vindeca de mandrie, iar mandria este un pacat (singurul, desigur) pe care putem usor ajunge sa-l iubim.

Citeste si:  De ce barbatii adora felatia

Din punctul meu de vedere, rasul si dragostea nu pot fi separate. O dragoste care nu rade e bolnava – deci fie se va sfarsi repede, fie va merge prost. Dragostea gaseste in ras aliatul cel mai eficient impotriva unei lumi care, cand nu e prea marunta, e absurda, iar cand nu e rea, e trecatoare. Ca si rasul, dragostea ofera iesirea secreta, dar accesibila, dintr-un cerc vicios. Ca si dragostea, rasul este scurtcircuitul dintre doua universuri diferite: intre barbat si femeie, respectiv rational si irational.

Dar, in fine, n-am chef sa filosofez, si nici nu ma pricep. Astea sunt vorbe. Am vrut sa scriu acest text pentru ca mi-am adus aminte ce bine era sa stai langa cine ti-e drag si sa razi. In pielea goala, la un pahar de ceva, pana cand te doare burta de atata ras. Si inca un pic, pana rasare soarele.

10 Comentarii
  1. Rasul nu duce in rai, ci este parte din el. D-zeu a inventat rasul, sau crezi ca ar fi inventat tot mai putin asta? A rade in prezenta cuiva inseamna sa te simti liber, parerea mea.

  2. de acord cu terapia prin ras, dar ma tem ca \”its in his kiss\” nu inseamna ca daca te saruta bine, te iubeste. e vorba de intensitatea sarutului, daca simti ce simte si celalat cand va sarutati. si la amor si la sarut, cand e dragoste la mijloc, simti ceva special si diferit, cam asta era toata povestea.

  3. Eu nu cred ca iubirea sta in ras pentru ca rasul depinde de om. Eu sunt un om care rade cu oricine si de orice si oricand, deci pot sa rad chiar si cu cineva pe care nu-l iubesc, asa sunt eu… \”razatoare\”. Nu, clar nu arata daca iubesc sau nu. Cel putin nu la mine, poate la altii e valabil. Sau poate sunt care iubesc dar nu pot rade ca asa sunt ei: mai seriosi, asa e stilul lor.

  4. In sfarsit un subiect extrem de bine exprimat. Rasul este cel mai bun medicament pentru toate necazurile, pentru esecurile de zi cu zi, vorba aia rasul-plansul e cea mai buna expresie a unui sentiment de stres pe care il transformi in ceva mai putin serios si peste care poti trece mai usor. E important ca cei apropiati sa aiba simtul umorului si al autoironiei, viata nu trebuie luata chiar asa de in serios, cateodata e asa bine sa faci haz de necaz si sa treci cu bine peste esecurile vietii. Pacatul nostru e ca luam prea in serios tot ce reprezinta stres si nu vedem si partea plina a paharului.

  5. @lucy Rasul nu e o dovada de iubire, dar cand cineva care rade de obicei mult si cu oricine inceteaza sa mai rada in prezenta partenerului, este o dovada de lipsa de iubire.
    Oare asta o fi vrut sa spuna Mihai?

  6. parerea mea,iubirea se citeste in ochi..cand privesti in ochii persoanei iubite totul ar tb sa fie clar.de asemenea poti citi iubirea dintre 2 oameni cand se privesc,ochii sunt cea mai de pret comoara si nu mint

Lasă un răspuns la Iman Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.