Clitorisul – barometrul ignorat al placerii noastre

Femeile sunt suparate pe Freud. Si n-am putea spune ca n-au motive s-o fie. Teza lui califica orgasmul clitoridian ca fiind infantil, in timp ce-i consacra celui vaginal epitetul de „matur”. Conform teoriei sale, femeia, pentru a atinge implinirea psihologica si sexuala completa trebuie sa transfere placerea obtinuta prin intermediul acestei ramasite de falus asupra vaginului, vazut ca o chintesenta a feminitatii incontestabile. Clitorisul era vazut ca un vestigiu, ca un penis in miniatura, iar femeia trebuia sa se dezica de el, sa-l renege. Astazi stim ca lucrurile nu stau tocmai asa.

Cu toate ca perceptia s-a schimbat mult incepand cu revolta feministelor din anii ’70, nici azi nu putem spune ca stim prea multe. Pana si medicina l-a tratat cu dispret. Nefiind o parte a anatomiei supusa patologiei, studiul sau a fost ignorat. Se pare ca ne intalnim cu el doar in pat, doar cand facem sex, lumea serioasa si savantii fiind ocupati cu chestiuni mai arzatoare.

O parte din lipsa de atentie s-ar putea explica prin faptul ca, sincere sa fim, orgasmul feminin nu este un element indispensabil reproducerii. Femeia poate ramane insarcinata chiar si fara sa simta un dram de placere in timpul copulatiei, chiar dispretuindu-si partenerul. Apoi, suntem constiente de caracterul capricios al orgasmului care poate sa vina sau sa intarzie disperant de mult, poate sa apara mai des sau sa fie extrem de scump la vedere, poate sa le viziteze pe unele mai frecvent decat pe altele, sa fie mai nazuros sau un obisnuit al casei. De asemenea, trebuie luat in seama si faptul ca atat clitorisul, cat si penisul se dezvolta de la aceeasi parte anatomica.

Citeste si:  Dragostea si scenariile

Specialistii sustin ca fetele sunt victimele unei „clitoridectomii mentala”. Primele vinovate, din pacate trebuie s-o spunem, sunt mamele. Spre deosebire de baieti, fetele primesc foarte putine informatii referitoare la anamomia sexuala feminina. Tacerea si pudoarea prost-inteleasa sunt sursa acestui intuneric, acestui mare mister ce pluteste in jurul clitorisului, a acestei pseudo-chirurgii. Foarte putine adolescente ajung sa fie constiente de aceasta parte a corpului lor, pe nedrept ignorata, pe nedrept trecuta sub tacere.

Pana unde merg asemanarile cu penisul? Ei bine, inainte de a dezvolta organele sexuale feminine sau masculine, cu totii suntem niste organisme bisexuale. Daca am fi fost programate sa fim baieti, am fi avut nevoie de vajnicul penis, in stare de perfecta functionare, capabil sa ejaculeze, prevazut cu o multime de nervi si puternic vascularizat. In loc de asta, natura ne-a daruit un rest anatomic, un vestigiu, un biet fragment de tesut sensibil, foarte sensibil, am putea spune, intrucat aici se afla cea mai mare concentrare de fibre nervoase din corp, in jur de 8000, de doua ori mai mult decat in cazul penisului, insa prevazut cu aceeasi arhitectura neuronala ca un falus autentic. Daca vreti, in acest sens, clitorisul este corespondentul aureolelor mamare masculine, ca un simbol al unei fiinte care am fi putut deveni. Asa cum barbatii au sfarcuri, ca un rest de femininate care nu si-a gasit justificarea de a fi, la fel avem noi clitorisul.

Citeste si:  Sexul si casnicia (partea a II-a)

Desi ar semana cu un premiu de consolare, cu un sarman accesoriu, asta nu inseamna ca nu putem profita de el. Lipsit de utilitate practica (nu serveste reproducerii), este de mare folos pe taramul placerii.

Lasand de-o parte biologia, clitorisul functioneaza ca un barometru. Refuza sa se supuna, reactioneaza diferit de la femeie la femeie, ne invata ce e placerea, atunci cand ne simtim implinite, in forma, este cel mai bun prieten. Nu-i place sa fie fortat, il repugna brutalitatea.
Poate fi si un mic tiran, iubeste puterea si ii place sa detina controlul. Antropologul Helen Fischer a constat ca femeile care se bucura cel mai des de orgasme multiple au o caracteristica in comun, care nu tine de anatomie, ci de psihic: se simt responsabile de placerea lor. Ele nu depind de dispozitia partenerului, stiu sa ceara, stiu ce pozitii si ce unghiuri sa aleaga, negociaza cu corpul lor si al iubitului.

Citeste si:  Iubito, nu in seara asta, ma doare capul!

In consecinta, ar trebui sa-i acordam mai multa atentie. Nu este un simplu apendice, este singurul organ anatomic dedicat in intregime placerii. Cum nu-si ocupa timpul nici cu reproducerea, nici cu functii excretoare, secretoare etc, probabil ca stie despre ce vorbeste: este strict specializat. Daca mie imi este frica, el paralizeaza si nimic nu-l poate misca. Daca partenerul imi este indiferent, clitorisul tace malc. Daca, din contra, pasiunea ma face sa vibrez, clitorisul devine bagheta unei orchestra, imi imprima ritmul sau si dansam de minune impreuna.


Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.