fbpx

Compromisul – arta sau lasitate?

Sa te multumesti cu putin. Pare sa fie o reteta a fericirii pe care multi sunt dispusi sa ne-o serveasca. Daca auzim vorbindu-se despre o femeie care si-a parasit iubitul, voind altceva, ceva mai mult, ne vom grabi sa ridicam piatra. Mai ales daca el, cel parasit, era un tip tandru, intelegator, care o iubea, se dedica trup si suflet “caminului”. Vom fi gata sa dam cu piatra pentru ca ni se pare ca, printr-un simplu gest, sau de dragul unei himere, a irosit o sansa pe care ne-o dorim multe dintre noi.

Este greu sa stabilim ce anume ne este necesar pentru a fi fericite si cu siguranta fiecare dintre noi are nevoile ei. Nu exista liste si retete universal valabile. De multe ori, avem impresia ca X sau Y sunt incredibil de norocoase si cu toate astea, nici una dintre ele nu pare sa aiba o viata tocmai roz. Daca sapam putin, vom afla spre surprinderea noastra ca exista frustrari, nemultumiri, motive care le fac sa se planga mereu. A doua oara, ne vom gandi mai bine inainte de a le invidia pentru soarta care a fost norocoasa cu ele.

Daca ai o relatie stabila, de mai multi ani, daca tu si iubitul tau dati impresia ca intre voi ar curge rauri de lapte si miere, lumea va fi mai mult decat socata la anuntul despartirii voastre. Este greu de explicat din exterior situatia unui cuplu, ce-i multumeste si ce nu. De pilda, X a hotarat sa-si paraseasca iubitul pentru faptul ca, desi se intelegeau excelent pe alte planuri, viata lor sexuala scartaia, devenise fada si cam… rara.

Citeste si:  Ce te face fericita intr-o relatie

Ea si-a motivat alegerea spunand: “Am 30 de ani si nu vreau sa ma ingrop de la varsta asta. Am incercat sa discut cu el, in toate modurile posibile, am tras semnale de alarma, totul a fost in zadar. Nu-mi este usor, este cumplit de greu, imi lipsesc toate lucrurile marunte, gesturile tipice ale convietuirii noastre, dar nu mai puteam continua. In plus, toata lumea imi spune ca alerg dupa o iluzie si ca ceea ce aveam alaturi de el nu voi mai gasi in alta parte.”

In general, ni se spune ca trebuie sa facem compromisuri, ca viata seamana cu o afacere si ca trebuie sa fim in stare sa negociem in mod cat mai eficient. Renuntam la ceva, castigam altceva, luam si adaugam pana cand bratele balantei ajung sa castige un echilibru. Ni se spune ca asta face parte din procesul maturizarii, ca asa devenim adulti, ca este imposibil sa ai totul, ca idealul nu poate fi intalnit decat in carti si filme si ca, pentru a supravietui, trebuie sa coboram cu picioarele pe pamant.

Citeste si:  La prima intalnire

Exista oameni care se muleaza perfect acestui mecanism. Fac toate compromisurile, semneaza toate acordurile, adauga si suprima clauze in modul cel mai natural si mai firesc. O fac asa cum respira, asa cum beau apa, iar gustul amar nu se instaleaza niciodata in ei. Sunt campionii compromisurilor, oamenii care uita ce au visat. Altfel nu-mi imaginez cum pot, cum sunt capabili sa anuleze intr-o clipa tot ce visau ieri, tot ce-i definea cu un an in urma. Daca nu uita, are loc o reconfigurare completa, o schimbare la fata a nazuintelor lor. Si, iata-i, ca pasind dintr-un joben de magician, cum prind alte chipuri si alte conformatii. Porumbelul se transforma in iepure.

Nu pretind sa ramanem atasate unor modele artificiale, unor plasmuiri ale revistelor glossy sau filmelor siropoase. Din contra, imi place sa ma indragostesc de oameni in carne si oare si iubesc fiecare fibra din ei si fiecare cuvant. Insa nici nu ar trebui sa ni se pare vreodata superficiale cele care aleg sa plece pentru ca nu se mai recunosc langa un om, pentru ca nu se mai simt implinite, pentru ca simt ca un vis s-a transformat intr-un ciot de la atata remodelat, ajustat, adaptat. Un ciot este cam putin pentru a se putea transforma in punct de sprijin, un ciot este cam putin pentru a putea deveni vreodata un liant solid, durabil, care sa te retina intr-o anumita pozitie. In plus, cand simti ca “edificiul” tau sta pe nisipuri miscatoare, e cam greu sa-ti pastrezi speranta, sa mai ai credinta ca vei avea parte de un castel cu turnuri si turnulete, creneluri si razoare de gardenii.

Citeste si:  Greseli pe care femeile le fac intr-o relatie

Mai sunt unele dintre noi care vor ceva “larger than life”, cum zice englezul. Unele care continua, spre iritarea modestilor si a pudibonzilor, sa ceara totul, sa reclame totul, cu voce puternica si sigura. Si care nu se vor multumi cu mai putin de atat. Care o vor apuca neobosite la drum, se vor supara pe zei si isi vor primi mereu pedeapsa. Dar cine le poate condamna?

Cele care aleg sa porneasca in cautarea acelui ceva mai bun sunt supuse oprobriului general. Pentru aroganta, pentru nesabuire, pentru ca au crezut ca iarba e mai verde in alta parte, pentru curaj, pentru ca riscul pe care si l-au asumat. Sunt priviri care ar dori sa ne vada mereu intr-un loc caldut, confortabil si pe noi multumite. Multumite, nu fericite. Fericirea este, de multe ori, o adevarata ofensa la adresa bunului-simt si a decentei publice.

6 Comentarii
  1. acest comentariu pare sa fie o continuare la \”Sotul tau e de ajuns?\”
    Bun comentariu, chiar aveam nevoie de o continuare
    Si este foarte adevarat ca suntem blamati si condamnati pentru ceea ce se intampla in interiorul relatiei!
    Dar oare toate aceste persoane care vorbesc despre ceea ce considera ei ca ar fi normal: \” sa te casatoresti, sa ai copii, sa stai tot restul vietii langa cel pe care \”tu ti-l l-ai ales\” – cum auzim deseori\” oare chiar au gasit ce au cautat o viata intreaga?
    Daca au gasit sa ne de-a si noua \”reteta fericirii\” pentru ca eu chiar o caut, ciar daca sunt casatorita de putin timp (3 ani) si suntem impreuna de 5 ani, articolul asta mi se potriveste ca o manusa, si cu toate ca si eu mi-am zis la inceput ca \”Am intalnit marea dragoste\” nu este asa.

  2. foarte bun articolul. surprinde esentialul si il comenteaza. foarte adevarat, esti blamat cand iti asumi un risc si vrei mai mult. pentru ca oamenii, in general, gandesc simplu, sunt simpli, prefera facilul, accesibilul si nu tintesc prea sus… poate ei nu se simt pregatiti, poate sunt mediocri, dar unii dintre ceilalti considera ca pot avea mai mult…

  3. felicitari pt articol.am trecut prin asa ceva.parasirea locului \”caldutz\”…si am fost blamata din toate partile.nici macar familia nu mi-a fost sprijin.credeau ca e spre binele meu sa-i tina lui partea…dar :)…spre norocul meu am dat peste ceva net superior;iar acum incerc sentimente si trairi de existenta carora nici nu stiam..

  4. Draga roxana, felicitari pentru curaj, iti doresc tot binele din lume. Pot sa zic ca eu deocamdata nu am curajul tau dar vreau sa gasesc acest curaj, deoarece m-am saturat sa traiesc in minciuna (nu il insel fizic, dar il insel la greu cu gandul si mai rau este ca persoana e foarte reala). Persoana de care vorbesc inca nu mi-a zis in fata ce simte pentru mine, dar imi arata si-mi da in fiecare zi de inteles ce simte pentru mine. Crede-ma roxana ca astept doar cuvantul acestei persoane si poate asa voi avea curaj. Dar si daca va fi sa nu fie intr-o zi, nu foarte departe voi avea curajul necesar de a spune STOP unei relatii de mult moarta (de 2 ani deja) (moarta din partea mea, culmea, ca el (adica sotul meu) nu simte asta.
    Va pup pe toate si sper sa ne mai auzim

  5. un cuplu inteligent negociaza compromisul …ca in afaceri!
    din pacate situatiile si sentimentele se schimba si cand nu mai exista interes, compromisul nu mai are rost.
    interesul unei femei maritate sa accepte infidelitatea sotului este proportional cu mijloacele materiale oferite de sot. nenorocirea este ca ea gaseste alte mijloace sa compenseze pierderea …si in final ii face sotului viata un infern.
    Infidelitatea unuia dintre soti nu poate trece neobservata de celalalt!
    Eu sunt in pozitia opusa… respectiv asa zisa amanta! Ma straduiesc de ceva timp sa ies din combinatie dar imi este greu ptr ca am sentimente profunde pentru el!
    Am asteptat sa dispara atractia fizica…,m-am ingrasat 15 kg, am crezut ca se va plictisi el…Nici vorba!
    Acum m- am hotarat sa plec din tara sau din oras si am sanse mari sa o fac- numai sa nu mai fiu cu el.
    Sentimentele mele sunt la fel dar nu mai vreau sa continui minciuna asta. Mi se pare degradant pentru toti.
    Este respingator faptul ca ea stie si accepta. Consider o lipsa de demnitate si de respect ! Nici pozitia mea nu este mai buna!Chiar daca sunt implicata in o asemenea relatie nu inteleg cum poate fi acceptata. Eu m-am complacut o vreme cu speranta ca coi iesi cat mai repede…

  6. Ma bucur ca va regasesc pe unele dintre voi si chiar imi era dor de voi.
    Acest subiect si acest comentariu este \”super\”.
    Dupa cat vad multe femei gandesc ca mine, de la o vreme. Eu am fost o persoana foarte \”ingusta\” la minte mult timp. Am trecut printre unele greutati, care m-au \”calit\”. Viata nu este asa cum ne-a fost noua impusa de educatia de acasa, mai este si altfel. Cam tarziu am constatat lucrul asta, dar nu e tarziu niciodata.
    Cand ajungi sa faci \”compromisuri\” este foarte greu sa mai poti sa te desprinzi de ele.
    Eu pot spune ca am o exeprienta de viata (28 de ani de casnicie), la care nu voi renunta, sper niciodata.
    Oricum aceasta casnicie a fost cu multe compromisuri, dar nu-mi pare rau (poate asa a fost sa fie). Totusi e bine sa stii sa te mai iubesti si pe tine, din cand in cand.
    Eu am incercat sa gasesc o cale de mijloc in acest sens. Imi ocup timpul din ce in ce mai mult (imi continui studiile univesitare, ma implic in diverse activitati si incerc sa fiu cat mai ocupata). Tototdata am si un amic, cu care ne auzim mai mult decat ne vedem. Ne ajutam unul pe altul si ne spunem of-ul unul la altul. El este mai tanar decat mine, dar asta se pare ca nu conteaza, ne completam unul pe altul, nefacand rau nimanui. Nu implicam familiile in nici un fel.
    Este foarte bine sa stii ca ai pe cineva, caruia poti sa-i spui orice. Acest lucru pe mine m-a facut sa vad lucrurile altfel. La noi nu sexul este cel care vorbeste, ci comunicarea este cea mai importanta. Poate multi nu inteleg acest lucru, dar mai sunt si astfel de oameni pe lumea asta.
    Va doresc tuturor o zi buna si cine merge in concediu, odihna placuta si multa, multa relaxare.

Lasă un răspuns la crysstal Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.