De ce inselam femeile: Lumea de dincolo

Draga A.,

Cateodata, cand trec printr-o pasa ceva mai misogina si-mi vine sa ma rafuiesc, in gand, cu specia femeiasca, imi spun ca anii aia au fost un lung sir de promisiuni incalcate. Promisiuni pe care mi le faceam mie, in dimineti cu suflet greu si testicule usoare, convins c-o sa le respect. A zecea va fi ultima si ma voi intoarce exclusiv la tine. Ba nu, a zecea fara a socoti ce s-a intamplat inainte sa te cunosc. A zecea fara a socoti ce s-a intamplat inainte sa te cunosc si fara sa te pun pe tine pe lista. Ba a cinspea va fi ultima. Ba a douazecea, e cifra rotunda. Ba a treizecea sau la 30 de ani, care din ele se va intampla prima…

Dar alteori, de cele mai multe ori, cand ma uit in urma si nu pot sa neg ca anii aia au fost cei mai frumosi din viata mea, imi dau seama ca ar fi, din partea mea, o mare nedreptate si o si mai mare minciuna sa reduc totul la niste nume adunate. Ca un batran sportiv care isi spune, cand e trist, ca viata lui se reduce la o vitrina plina de trofee, iar cand e vesel isi aduce aminte cu cata munca le-a castigat si cu cata bucurie le-a primit. Pot sa reduc totul la sex? Poate ca da. Pentru ca actul sexului ingloba in el bucuria cunoasterii reciproce, bucuria adevarului imposibil de rostit altfel, bucuria pe care ti-o da perspectiva unui zambet inca nezambit, bucuria de a fi rupt, cu cele mai rudimentare mijloace, barierele construite cu cinica migala de o lume care nu mai face diferenta intre bine si rau.

Citeste si:  Dilema cuplului – copiii

Sa ma opresc din pacat, imi spuneam din cand in cand. Dar ce pacat e acela care nu raneste pe nimeni?

Pe tine trebuia sa te mint si nu-mi placea deloc sa fiu mincinos, dar nu aveam de ales. In schimb, in cealalta lume a mea, nu minteam aproape niciodata. Si cand minteam, o faceam mintindu-ma mai intai pe mine. Celelalte ma acceptau asa cum eram, iar eu le acceptam asa cum erau. Si era uimitor cat de usor ne puteam satura din firimiturile ramase de la ospatul celorlalte realitati. Fara minciuna, lucrurile mergeau minunat. Puteam vorbi cu ele despre orice; sinceritatea nu ma putea costa nimic. Daca s-ar fi rupt un flirt din cauza sinceritatii, n-ar fi fost nicio paguba: invatasem ca, daca deschizi ochii si bei suficienta bere, afli repede ca traiesti in lumea tuturor posibilitatilor. Invatasem insa si altceva: cu cat eram mai relaxat si mai sincer, cu atat mai aprinsa era atractia. Fetele sunt niste creaturi imbibate in masochism, functioneaza adesea dupa principii vaginale, unde micile dureri anticipeaza marile placeri. Cu cat le judecam mai sincer si mai aspru, cu atat pareau mai dispuse sa se lase cunoscute mai indeaproape. Ca intr-o vizita la ghicitoare, sinceritatea mea enervanta, exagerat de rautacioasa uneori, deschidea in ele o supapa ciudata, aproape obligandu-le sa-si expuna unui ochi oracular cele mai ascunse secrete.

Citeste si:  Sex dupa nastere

Cuvintele astea doua, comunicare si comuniune, au aceeasi radacina semantica. Eu n-am facut decat sa invat cum poti deturna, in doi parteneri ocazionali, nevoia sufletului de comunicare intr-o nevoie a trupului spre comuniune. Daca tu ai fi fost prietenul meu din copilarie, fetele celelalte erau prietenii efemeri, pe care ti-i faci impartind un compartiment de tren ori terasa unei pensiuni estivale. Probabil ca de aici venea si satisfactia: caci, de multe ori, ajungi sa fii mai sincer cu cel care iti era strain acum jumatate de ora decat cu propria familie.

Si-apoi, momentul in care hainele nu mai incurcau pe nimeni. Doamne, draga mea A., acum stiu bine: nu stii nimic despre o femeie daca n-ai facut dragoste cu ea. In lumea sexului, femeile intra ca in moarte: nu mai conteaza ce-au fost si ce-au facut inainte de-a ajunge acolo.

Acolo, pe taramul epidermei, al mucoaselor si al fluidelor, nu mai ramane nimic din ceea ce lumina zilei poate marturisi. Timidele devin amazoane, stapanele devin sclave, constitutiile firave devin feroce, trupuri de otel se inmoaie si tremura in spasme, ochii hipnotici invata sa stea inchisi, mutenia devine vocaliza, in timp ce guri neobosite nu mai pot silabisi, sanii mici ca azimele umplu palmele la fel de bine ca rudele lor dospite, spiritele artistice se afunda in kitsch, dupa cum sufletele simple se fateteaza ca diamantele, bisericoasele isi canta pacatul, necredincioasele vorbesc cu Dumnezeu, diferentele dispar pe de-a-ntregul si reapar alchimizate, in numele unei diversitati si mai ample.

Citeste si:  Si? Ce mai zici?

Dar, asa cum iti spuneam si la inceput, nu mereu ma gandesc la asta. Fiecare numar de telefon scris cu ruj pe oglinda din baie pe care trebuia sa-l sterg amuzat, fiecare periuta de dinti pe care trebuia s-o arunc grijuliu, fiecare prezervativ, fiecare fir de par nebrunet pe care trebuia sa-l adun de pe cearsafuri, de pe covor sau de pe bancheta masinii, ca un infractor profesionist care distruge probele, fiecare rest de guma de mestecat pe care trebuia sa-l dezlipesc, in chinuri vesele, din parul pubian – altfel spus, fiecare dimineata de dupa – ma apropia de ziua in care aveam sa-mi dau seama ca particip la un concurs fara castigatori. Incetul cu incetul, mi-era tot mai limpede ca, pana la urma, nu exista decat una. Aceea. Dar erai tu aceea sau mi se paruse?

Da, draga mea A., trebuise sa aflu eu insumi ce mi se spusese mai de mult: cu cat inveti mai mult, cu atat stii mai putin. Si inca mai aveam de invatat.

Ma binedispune gandul ca iti pot povesti toate astea. Iti multumesc ca ai rabdare cu mine. Sper ca ti-e bine.

Citeste a saptea scrisoare aici.

Citeste a sasea scrisoare aici.

Citeste a cincea scrisoare aici.

Citeste a patra scrisoare aici.

Citeste a treia scrisoare aici.

Citeste a doua scrisoare aici.

Citeste prima scrisoare aici.


22 Comentarii
  1. As putea sa ma cobor la nivelul tau.. As putea sa umplu pagini intregi de reprosuri.. As putea sa-ti spun de cate ori am simulat orgasmele.. Si as putea, la fel de bine, sa-ti spun cine mi-a aratat cum e sa ai orgasm de fiecare data.. Dar nu voi face asta! Povestesti cu atata usurinta toate aventurile tale, sperand probabil sa ma ranesti, sa-mi para rau, sa vreau sa ma intorc la tine si sa ma refuzi.. Tu chiar ai crezut ca eu nu stiu nimic? Si mai mult, chiar crezi ca nu am facut exact la fel?!?

  2. Asa sunt toate lucrurile interzise .. pline de semnificatii si conotatii. Si da.. placerea e complet garantata atunci cand stii ca ai la cine sa te intorci \”acasa\”!
    Unii chiar ar spune ca este o conditie esentiala..
    De fapt fara ca sa vrem, cu totii traim intr-o dualitate .. pe de o parte nevoia de siguranta,confort emotional si tabieturi.. si pe de alta parte nevoia de extraordinar, spectaculos si excitant.. Si cand reusim sa le imbinam (chiar cu riscul de a investi mai mult in periute de dinti :)) mi-a placut precizarea).. atunci da .. declaram cu mana pe inima ca viata merita traita! Dar daca \”plasa de siguranta\” dispare intr-o zi … upss.. dispare si farmecul aventurilor de-o noapte. Pentru ca din aventuri de-o noapte ..se transforma in \”cautari\” iar starea de \”euforie\” se estompeaza lasand loc poeziilor, interpretarilor.. si scrisorile deschise :d

  3. As vrea sa cunosc, daca se poate, numele si prenumele autorului acestor scrisori. Ceva ma face sa cred ca macar un volum de poezii tot are tiparit. Fictiune, semifictiune sau realitate, scrisul este unul remarcabil si intuiesc ca exista in momentul acesta o muza speciala. Nu A, nu femeile prezente de-a lungul timpului cearsafurile sale, ci una actuala care il insufleteste si il determina sa scrie in felul acesta. Indiferent daca isi aminteste sau isi imagineaza, talentul pur si o forta feminina prezenta in viata autorului sunt cele care ne ajuta pe noi sa citim asemenea omagii aduse femeii. Imi imaginez citind aceste scrisori, in special aceasta ultima scrisoare, cum Mihai alearga in secret dupa o Amelie Poulain si cum o complicata si fragila Amelie Poulain il asteapta revelandu-i faptul ca femeia \”intra in lumea sexului ca in moarte\”.
    Rugamintea mea catre redactia flu este sa-mi divulgati numele complet al autorului, daca este cu putinta.

  4. cred ca e ok faptul ca scrii aceste scrisori, dupa atatia ani, probabil ca undeva in orgoliul tau ranit ai nevoie de explicatii si adevaruri scrise pe curat, dar nu uita ca daca exista un adevar in lumea asta e ca in general femeile inseala mai mult decat barbatii numai ca femeia nu inseala pentru a-si sustine parerea despre sine ci pentru a completa pe cel pe care-l inseala ( fie ea completarea de orice natura ). si faptul ca ne ferim de cei care inseala este pe principiul \”hotului, de hot, ii este frica\”.

  5. \”Ma binedispune gandul ca iti pot povesti toate astea. Iti multumesc ca ai rabdare cu mine. Sper ca ti-e bine.\”…

    Hm…

    Draga Mihai, am impresia, ca fata de primele scrisori, ai inceput sa suferi…
    Iubita ta , A, poate nu te-a inselat sau poate a stiut ce faci, dar a tacut si a mers mai departe, poate chiar si ea te-a inselat la un moment dat si tu nu ai habar de toate astea…
    In schimb, de la o scrisoare la alta, cred ca tu incepi sa iti dai seama, ca pe masura ce trecea timpul, ea incerca totusi sa caute o cale de a pleca…Si intr-o zi, fara sa iti spuna nimic, fara sa se intoarca satisfacuta acasa, asa cum o faceai tu, fara sa se uite inapoi…A plecat…Ea, daca a calcat stramb, a facut-o o singura data si definitiv…
    Acest lucru te face sa suferi, te face sa iti descarci sufletul prin aceste scrisori…La prima vedere, tu esti invingator…Dar, NU…
    Tu esti de fapt invinsul din poveste…
    Chiar tu spui intr-una din scrisori, ca o cunostinta a vazut-o pe ea pe strada cu altcineva si era luminoasa la fata, iar tu ai ramas u ochii in soare…Gandeste-te bine: iti spunea ca te iubeste…Dar era oare luminoasa cand spunea asta?
    S-a uitat adanc in ochii tai cand spunea aceste vorbe mari?
    Sau o spunea ca sa aiba o protectie, o acoperire pana in momentul in care a gasit portita de iesire?

    …tu te-ai distrat, ti-ai trait viata din plin…Dar uitat sa te si \”protejezi\” contra plecarii ei… Ai uitat sa te uiti in ochii ei, chiar daca sustii ca ai iubit-o timp de 10 ani si sa ii \”asculti tacerea\”…
    Si acum cred si eu sa ii multumesti ca are rabdare sa citeasca scrisorile tale…
    Femeile in general, dincolo de zambetele lor, dincolo de privirile lor frumoase, dincolo de vorbele frumoase care stiu sa le spuna cu toata dragostea, ascund in sufletul lor un intreg ocean de tacere…Tacerea lor, daca stii sa te uitui in ochii lor, spune multe…

    …Hm…Din pacate chiar exista si in realitate asemenea povesti…Am o prietena careia i s-a intamplat ceva asemanator…Cand ea i-a intors spatele si a plecat, dupa un timp lui chiar i-a parut rau…Dar ea, chiar daca era singura, era mai luminoasa si mai linistita ca niciodata…

  6. Am observat ca A. a comentat aceasta scrisoare. Cred ca e prima data cand comenteaza..nu? Interesant cum de s-a abtinut pana acum. Eu, daca tot as fi rezistat atat, as fi rezistat si in continuare. Il inteleg pe cel care scrie si chiar imi place mult cum scrie.
    E barbat. Am invatat de la barbati ca nu poti sa le ceri prea multe intr-o relatie. Poate nu e bine cum gandesc, dar ce ar fi daca as incepe sa ma intreb de ce, sa sufar, sa plang, sa-mi rup parul din cap pentru ca unu sau altu nu imi e fidel sau nu stie ca o relatie nu inseamna doar sa rezisti langa omul de langa tine?
    Fidelitatea este o chestiune relativa. Chiar daca te iubeste e posibil sa te insele. Si cu gandul si tot te inseala. In trecut ma chinuiam, sufeream, acum m-am linistit.
    Nu mai am pretentii, nu mai am asteptari de la ei. Sunt singura. Din cand in cand, cand am nevoie de sex, fac o vizita scurta cuiva care e priceput si ma ajuta sa ma relaxez si atat.
    Poate viata imi va demonstra la un moment dat ca merita sa lupt. Deocamdata m-am oprit si astept.

  7. eu nu cred ca A. a comentat aici. Eu in locul ei as pune mana pe telefon si i-as spune lui ce am de zis, nicidecum nu as raspunde public. Oricum, majoritatea faptelor expuse aici, sunt bine scrise, intradevar, dar deja iau o intorsatura exagerata, ceea ce ma face sa revin la ideea mea ca ceea ce citesc e fictiune.

  8. A, tu nu esti draga A, insa nu asta este problema. De dragul unei idei frumoase, oricine ar putea spera sa fie draga A si orice draga A s-ar putea arata in comentarii impacata, resemnata, ranita sau revoltata. Pe mine altceva m-a indignat. Ca tu esti atat de departe de o\”A\” si totusi nu te-ai gandit o data macar inainte de a posta un comentariu sub acest pseudonim, asa lipsita de orice poezie, cu niste trairi fade si cu o gandire rudimentara. Nu vreau sa fiu rea, mie, sincer, imi pare foarte rau pentru oamenii ca tine. Insa tu sa stai linistita, nu vei fi niciodata o A si niciodata nu vei intalni un Mihai, slava Dumnezului tau. Eu nu pot sa-ti spun decat ca este trista inversunarea cu care lupti impotriva magiei. Cateodata si durerea reuseste sa aiba partea ei inspaimantator de frumoasa, trebuie doar sa ne lasam dusi de val si sa nu permitem ca sufletul sa ne fie intinat de meschinarii dintr-astea la care te duci tu cu gandul, precum razbunare si ranchiuna.
    PS: Uite, pentru ca am o zi nu tocmai buna, nu ma pot abtine sa nu te intreb: cand vorbesti tu despre orgasm, stii intr-adevar ce tintesti? Ca pari o persoana careia tocmai orgasmul ii lipseste

  9. @Mioara
    Perspicacitatea ta m-a lasat cu gura deschisa, muta de uimire. Zau. Si mie mi se pare interesant cum s-a abtinut A pana acum. Hm. Bine ca intr-un final s-a incumetat sa comenteze

  10. \”…..fetele celelalte erau prietenii efemeri, pe care ti-i faci impartind un compartiment de tren ori terasa unei pensiuni estivale. Probabil ca de aici venea si satisfactia: caci, de multe ori, ajungi sa fii mai sincer cu cel care iti era strain acum jumatate de ora decat cu propria familie. \”
    Asta am simtit eu ca am fost pentru un om cu care la un moment dat mi-am intersectat drumul in viata…… Nu, el nu insela pe nimeni. Stiam amandoi care e situatia noastra reala. Stiam clar ca sanse sa continuam nu sunt. Inclin sa cred ca n-am fost doar o aventura (am cateva dovezi in sensul asta). Cand l-am cunoscut stiam in ce se zbatea sa supravietuiasca. Stiam si ca urmeaza schimbari majore in viata mea si a lui. Nici un moment nici eu nici el n-am ascuns nimic din vietile noastre. Si totusi, cu toate ca a fost sinceritate deplina a relatiei noastre, la momentul in care schimbarile stiute au avut loc, nu mi-a mai vorbit, pot spune ca a inceput chiar sa ma ocoleasca. Am sperat, am asteptat, i-am gasit scuze…… Dar, degeaba… El nu s-a mai intors, nu ma mai cauta, nu imi vorbeste. Si asa am ajuns sa traiesc sentimentul ca …n-am fost decat tovarasa …intr-un compartiment din trenul vietii. Mi-as fi dorit enorm sa fac parte din viata lui si acum, cand e indragostit si pare fericit (l-am vazut, am auzit despre cum ii merge). Dar se pare ca nu mai are nevoie de a fi sincer cu mine, necunoscuta cu care a putut fi mai sincer decat cu propria familie. Chiar nu imi doream sa avem o relatie ambigua, limitele erau clare de la inceput. Imi doream o prietenie, reala, bazata pe sinceritatea aceea brutala de care pomeneste A. in articolul lui. Nu stiu de ce nu s-a putut. Poate pentru ca dincolo de realismul si cinismul explicatiilor pe care le da A. in textul lui, barbatii au superficialitatea de a transforma \”nevoia sufletului de comunicare intr-o nevoie a trupului spre comuniune\”. Adica totul se reduce la sex. Da, e ceva extrordinar sa faci sex cu cineva cu care comunici intradevar. E ….altfel. Stiu ca a avut atunci nevoie de mine, dincolo de sex. Eu as fi avut nevoie ca acum, in mentul conditiile s-au schimbat, sa simt ca el apreciaza ca mi-am deschis catre el sufletul, ca i-am oferit prezenta mea. Poate ca cer prea mult. Poate ca sunt idealista. Poate ca sunt …..idioata. Tot ce stiu, este ca in acest moment, ma doare sufletul ca el nu ma lasa sa fac parte din viata lui, ca m-a \”abandonat\” ca pe o necunoscuta, desi i-am fost aproape in acel compartiment de tren in care si-a varsat timp de aproape un an nefericirea.

  11. Povestirile din aceste scrisori sunt din pacate esenta trista a masculinitatii. Sportivi de performanta, narcisisti patetici, zei penibili pe niste piedestale false. Din toata tevatura asta nu am intrezarit macar un crampei de suflet.
    Alooooooooooo, barbatiiiiiiiii! Sufletul este cel care ramane in urma noastra. Fericirea, tristetea, dragostea pana si ura – sunt componentele sufletului. Ati auzit de asa ceva? Ma indoiesc. In lumea barbatilor totul se rezuma la infigerea steagului in noua reduta cucerita, bucurie, betie, minciuna. Trist dar adevarat. Eu una stiu clar ce as face cu aceste scrisori – nu contest talentul narativ – dar esenta nu merita prea multe (asta pt. ca ma straduiesc sa fiu eleganta).

  12. Vorbind atat despre A, nu demonstreaza decat ca a iubit-o enorm sau inca o iubeste cu nostalgie si o alta persoana care sa merite tot atat de multa atentie nu a aparut inca in viata lui Mihai…fictiune sau nu, tot ce scrie Mihai in scrisorile lui este o parte din realitate, daca nu chiar realitatea insasi..realitatea zilelor noastre, chiar daca unii refuza sau nu sa o vada sau sa o accepte..

  13. dupa \”principii vaginale\”? e surprinzatoare asociatia. dar e o explicatie care ar putea fi valabila, daca stau sa ma gandesc la felul in care ma atrage cel care chiar m-a facut sa plang din cauza felului in care-mi vorbea(radea de mine)

  14. sincer draga A, nu mi`ar placea sa fiu in locul tau.. sa simt ceea ce ai simtit tu cand ai citit aceste scrisori sunt pur si simplu uimita de \”calitatea\” asta a barbatilor de a se preface in fata partenerei lor de viata. Oare cate femei sunt in situatia asta?

  15. Felicitari pentru scriitura! Nu stiu daca este o poveste inventata dar cu siguranta este inspirata din realitate. O realitatea concreta din care facem parte cu totii – barbati – femei -ne meritam soarta!
    De ce inselati femeile? Din cauza noastra evident .. si din cauza dozei de masochism care paradoxal ne insufleteste…
    Felul in care surprinzi senzatiile, in care evoci contextul si implicarea personajelor este fantastic. Daca are o sursa de inspiratie din viata ta reala – eu – te inteleg.

  16. Esti naiv daca tu crezi ca ajungi sa cunosti o femeie dupa modul in care face sex. Naiv rau. Ne cunoasteti atat cat va permitem. Depinde cat va vrem langa noi si pt ce.

  17. \”Navigam asa fara rost pe net. Si am observat ca majoritatea Femeilor se plang!.. Daca Barbatii sunt naivi si ne tineti langa voi pana la un momentdat.. De ce va plangeti voi Femeilor?! In Lumea asta sunt padurii cu uscaturi. Printre uscaturi se afla alte uscaturi. Sa trec la subiect. Si voi sunteti ca noi! Asa ca nu va mai plangeti. Cum vedeti unul mai tanar, sau cu banii uitati de cel de acasa. Eu sunt pesoana care am patit asa ceva!. Si nu am inselato..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.