Despartiri fara preaviz

Se intampla sa ne trezim noaptea, cu cearsaful facut sul in jurul picioarelor, cu lenjeria mustind de o sudoare rece, cu timpanele zbatandu-ni-se haotic si cu inima in mars fortat ramanand fara suflu. Am visat ca eram parasite cum se intampla in filme, in moduri stupide, care ne lasa de parca am fi goale in mijlocul bulevardului Magheru, la ora de varf, iar cineva de pe marginea cealalta a drumului ne flutura zadarnic o pelerina transparenta de ploaie.

In astfel de ocazii, imi vine mie sa zic ca vorbele acelea spuse cu naduf, a la “barbatii sunt porci si nimic altceva!”, sunt cu totul si cu totul adevarate. M-am intrebat de multe ori de ce fac asta, de ce dispar ca si cum ar fi fost victimele lui Houdini, ce se intampla cu el, ce demon le fura mintile de se transforma din oameni responsabili, care ajuta batranele la semafor si-si viziteaza mamele cel putin o data la doua saptamani, din barbati care fac deosebirea intre grana si parmezan, in niste fiinte exponente ale lasitatii, fiinte care nu stiu sa spuna la revedere, nu ofera nici macar sansa unui salut civilizat si dispar dintr-o relatie fara sa-ti dea preavizul necesar, ci evacuandu-te direct in strada.

Am adunat mai multe povesti. Atat de reale incat par din filme.

N.: “Intamplarea mea a absolut banala. Dupa ce s-a nascut fetita noastra, ne-am indepartat unul de altul cate putin, in fiecare zi. Dar el s-a indepartat atat de mult incat nu s-a mai intors acasa. A disparut pur si simplu intr-o zi, fara sa zica “pas!”, pur si simplu, nu s-a mai intors de la lucru. M-a sunat maica-sa dupa doua zile sa-mi spuna ca nu ma mai iubea. Tot ea a venit si i-a adunat lucrurile, impreuna cu fratele lui! A trecut un an de atunci si n-a vazut-o pe fiica noastra decat de doua ori”.

S.: “F. si cu mine planificasem sa ne petrecem revelionul in doi la munte. Cu doua zile inainte de plecare, ma suna si imi spune ca are gripa si ca ma va tine la curent cu evolutia starii lui. Il apelez in ziua plecarii, dar tot suna ocupat. Locuia f. departe si telefoanele mobile erau inca raritati. Deja ma enervasem cand l-am sunat pe unul dintre prietenii lui sa vad daca stia ceva de el. Mama lui mi-a spus ca plecasera amandoi intr-un club sa petreaca revelionul. F. m-a anuntat abia peste o saptamana ca totul s-a terminat intre noi.”

Citeste si:  Sex in lift

M.: Locuiam in orase diferite. Ne cunoscusem pe Facebook. Dupa doua luni de conversatii pe net sau la telefon (da, am practicat cyber sex), am decis sa ne intalnim in carne si oase. A ramas ca eu sa ma duc la el. Cand m-am dat jos din tren: nimeni. Dupa 15 minute, l-am sunat pe mobil. Mi-a intrat robotul. Am imprumutat de la cineva un laptop si i-am trimis un mail. Niciun raspuns. M-am intors la mine in oras foarte deprimata. De-atunci, nu mai vreau sa aud de “prieteni virtuali!”

E.: “Dupa ce eram impreuna de o luna, ma pomenesc cu un sms: “S-a terminat. Imi pare rau. Totusi, sa stii ca esti super buna.”. Odata trecut socul, am inceput sa rad in hohote. A fost cea mai eficienta, surprinzatoare si concisa despartire a vietii mele! Lipsea un singur lucru: motivul. Altfel, le avea pe toate!”
F.: “N., o vara indepartata a iubitului meu, tocmai trecuse printr-o despartire. Noi urma sa plecam in vacanta si am invitat-o si pe ea ca sa-i ridicam moralul. Intr-o noapte, m-am trezit din cauza caniculei, iar el nu era langa mine. L-am cautat pe balcon. Nici urma. In cele din urma, am iesit in gradina. M. era gol intr-un hamac, dar nu singur, ci impreuna cu verisoara lui. Nici macar n-a parut prea rusinat, mi-a zis ca asa stau lucrurile si ca orice as decide, el va accepta hotararea mea. Se pare ca lui nu-i era atat de cald. Am plecat a doua zi dimineata.”

G.: “M. se purta foarte frumos cu mine. Dupa trei luni de relatie, m-a invitat la parintii lui ca sa ma cunoasca. Cu 24 de ore dupa minunata declaratie, m-a sunat sa-mi spuna – hodoronc-tronc – ca totul s-a terminat. N-am apucat sa zic nimic ca mi-a inchis. Am simtit ca se crapa pamantul sub mine. Am incercat sa-l sun, dar nu-mi raspundea. Cand sunam de pe alt numar, raspundea, dar dupa ce-mi auzea vocea, inchidea. Dupa sase luni de la incident, mi-a trimis o scrisoare in care imi spunea cat de rau ii pare, dar ca il apucase teama. Intre timp, aflasem insa ca se intorsese la fosta lui prietena. “

Citeste si:  Descopera daca minte

L.: A. plecase in strainatate si urma ca eu sa-l insotesc pe perioada vacantei de iarna. Intr-o seara am iesit cu mai multi prieteni si unul dintre amicii lui mi-a facut avansuri toata seara. L-am respins si i-am spus ca A. ar fi dezamagit daca ar afla de modul in care se poarta cu mine. Spre marea mea surpriza, amicul mi-a zis ca tocmai A. ii daduse “acordul” pentru ca noi ne despartiseram. Am ramas cu gura cascata! Am facut o mica “ancheta” si am aflat ca A. anuntase pe toata lumea ca ma parasise. Mai putin pe mine!”

A.: “B. si cu mine eram de patru luni impreuna. Era genul de relatie pasionala, foarte intensa. Pusese si o poza cu noi doi pe profilul lui de facebook. Intr-un weekend el a plecat din oras la o nunta a unei rude. Nu m-a sunat timp de doua zile, dar nu m-am ingrijorat prea mult caci i se intampla deseori sa uite sa-si incarce mobilul. Dar luni am constatat ca nu mai aparea in lista mea de “friends”. Mai tarziu, o prietena m-a anuntat ca-si schimbase si statusul din “in a relationship” in “single”. Au trecut trei zile pana cand a indraznit sa-mi trimita un mail in care sa ma anunte ca nu era pregatit pentru o relatie!”

Aici se incheie suita marturisirilor noastre. Injurati-i pana nu mai puteti, trageti aer in piept, faceti-va o cafea, aprindeti o tigara si acum sa incercam sa rationam. Daca mai putem.

Citeste si:  Indragostita de un barbat casatorit

Zice-se, in psihologia extrem de complicata si de perversa a relatiilor amoroase, ca barbatii urasc infruntarile. De fapt, nu e tocmai corect. Urasc infruntarile cand nu stiu sigur daca vor avea ultimul cuvant. Le e teama ca, daca ne-ar spune fatis “nu te mai iubesc, imi pare rau, nu mai sunt fericit cu tine”, cumva ar parea culpabili. Ne percep ca fiind o suita de jurati, iar ei sunt cei din boxa acuzatilor. Vor putea ei sa-si demonstreze nevinovatia mai ales vinovati stiindu-se?

Cum nu sunt deloc siguri de verdict, prefera sa “evadeze”, sa nu se mai prezinte la proces. E cel mai confortabil lucru pentru ei.

Sigur ca nu exista despartire placuta. Finalurile sunt, prin definitie, amare ca pelinul. Udate de lacrimi, scaldate in reprosuri. Ii invidiez pe cei care au parte de separari “civilizate”, dar ma tem ca sunt raritati. Suferinta provocata celuilalt e o priveliste deloc frumoasa, s-o recunoastem. Am fost pe ambele maluri ale raului si stiu despre ce vorbesc. E rau si aici, si dincolo. Vrand-nevrand, te simti vinovat. E o pilula amara pe care nu te intreaba nimeni daca vrei s-o iei. Ti-e varata cu forta pe gat.

Barbatii lasi – si oho-hoo, sunt o multime, nu ne plangem – rup barajul, darama zidurile, insa fac toate astea de la distanta, dintr-un balon, de pe un vapor, de pe o racheta, si nu mai stau prin preajma sa “admire” privelistea, sa infrunte inundatia si puhoaiele. Nu intind nicio mana sinistratilor, noroiul nu ajunge la ei, nici malul caci s-au pus la adapost.

Ceea ce m-a surprins insa la confesiunile fetelor a fost faptul ca, in majoritatea cazurilor, parea liniste si pace. La orizont nu se aduna niciun nor seara, iar furtuna se declansa dimineata la dimensiuni tropicale. Oare chiar asa, nu mirosim nimic? Ce face intuitia noastra atunci? E paralizata, bolanda, zace intr-un pat de spital, sub un glob de sticla impenetrabil? Are o armura anti-orice?


12 Comentarii
  1. Dragele mele fete,

    Va doresc sa iesiti de sub \’dictatura emotionala\’ a barbatilor (daca imi acceptati formularea)… :o)

    As vrea o lume plina de fete puternice, care nu se lasa seduse de barbati, ba din contra, care seduc barbatii si ii invart pe degete. :o)

    Care nu-si sacrifica sufletelul lor pentru ca \’Marele EL\’ sa fie satisfacut.

    O lume in care un barbat iubeste mai mult o femeie decat invers. Pentru ca fetele iubesc neconditionat si ei inteleg slabiciunea asta. Si apoi profita.

    Nu generalizez.

    Dar totusi sper eu la lumea asta.

  2. Preaviz? E prea mult pt un barbat… Ei nu au nevoie de motive, de fapte, de nimic. Pur si simplu pleaca. Si gata!
    Eu trec prin asta acum… dupa 4 ani si planuri de casatorie. De ce? Nici eu nu stiu.. Poate asta e norocul meu.. 🙂

  3. Daca asta va ajuta cu ceva……dupa ce am trecut de cateva relatii de genul asta acum ma port eu exact asa.Nu o fac intentionat..dar asa imi iese. La inceput a fost mai greu, si ma simteam vinovata, acum nu.
    Stiu ca nu-i ortodox, dar in final am dreptul sa aleg nu?
    Si am o varsta, nu-s chiar in floare, bondari insa se gasesc.
    Nu numai ei o fac..si noi facem nu?

  4. =)) Barbatii … care de fapt nu sunt barbati, ci niste lasi, iresponsabili, imaturi si lista poate continua 🙂 Dragutii de ei 8-> Preaviz? :)) nu exista asa ceva 😉 Ce ziceti de o relatie de 3 ani jumate in care vestitul \”te iubesc\” nu inceta sa-si faca aparitia, \”eram femeia perfecta pentru el\” pana cand doua saptamani nu a mai dat nici un semn, iar mai apoi dandu-i intalnire pentru a discuta, sa aflu ca a inceput sa placa o alta fata si ca e cu ea … timp in care era si cu mine, pentru ca nu eram despartiti oficial :>. Minunat, nu? Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a scapat de el, pentru ca nu ma merita ;;)

  5. eu am patit-o dupa 3 ani si jumatate,am fost ok,totul bine intre noi,imi spunea ca nimeni nu l-a inteles si completat ca mine,etc….bla bla bla,apoi brus nu-mi mai raspunde la telefon,la sms,ma evita in toate felurile posibile si dispare ca magarul in ceata….apoi aflu ca ma insela cu altcineva,ca mai nou se simtea complexat in prezenta mea,dar cu restul nu avea nici o problema de genul acesta….dar continua sa spuna ca dintre toate,nici una nu a fost ca mine…poate ca mine de fraiera,sa am atat de multa incredere in el,neconditionat,sa fac totul sa ii fie bine,sa iau asupra mea tot ce mergea prost din vina lui……va doresc sa fiti ferite de astfel de relatii fetelor,aveti grija de voi

  6. Barbatii se nasc , marea lor majoritate , cu gena numita lasitate. Insa daca suntem sincere cu noi, aceleasi imbolduri – de a fugi, de a da bir cu fugitii- le simtim si noi in momentul in care vrem sa terminam o relatie. Este mult mai greu sa ii spui sincer unui om ca nu il mai iubesti, ca nu il mai doresti, ca a ajuns sa te enerveze la culme. Si cele mai multe dintre noi, pentru a evita astfel de cuvinte sincere dar posibil dureroase pentru celalalt, cauta motive cu adevarat \’\’serioase\” pentru a pune capat unei relatii.

  7. imi amintesc ca si eu am avut parte de despartiti de genul asta (am fost parasita si am si parasit )….dar eram in liceu. acum mi se par niste copilarii. ma surprinde faptul ca barbatii fac asta si dupa acea varsta.

  8. O usa inchisa e o alta deschisa! Ori nu te-a meritat, ori nu l-ai meritat, ori te asteapta ceva mai bun, ori esti pedepsit pt ce ai facut. Una din astea. Cert e ca s-a terminat o lectie de invatat. Urmatoarea sa fie mai cu foloase. Bucura-te ca s-a intamplat, nu te supara ca s-a terminat! Cam greu de gandit asa.. dar e varianta cea mai optimista…. Or fi ei lasi, mincinosi… afemeiati ( au inseamna ca ceva de atrag femeile sau s-a produs o ruptura in cuplu).. dar sunt si ei niste sufletele, care merita alinare sau bataie…Dac-ai fost ok o sa planga dupa tine.. daca nu.. o sa respireeeeeeeeee tare usurat…. Ce-am pierdut? Ce-am avut? Smiorc smiorc.. sau Uraaaaaaaaa….

  9. @ dr-c2010
    Draga mea, observ ca ale noastre cazuri sunt identice :)) deci nimic nou sub luna si stele, iti doresc sa iti gasesti persoana potrivita, care sa te merite cu adevarat si sa fii fericita. Oamenii astia de sex masculin care se pretind a fi barbati ar trebui sa se simta complexati de lasitatea, iresponsabilitatea lor, nu de prezenta noastra :)) Insa mentionez ca nu toti sunt la fel, asa cum nici fetele nu sunt toate la fel, deci sa nu generalizam, inca putem avea incredere intr-o persoana care sa ne iubeasca cu adevarat, caci cei care inseala, nu iubesc asa cum presupun ei ca o fac si prin urmare nu ne merita. So, punct si de la capat, insa cu mai multa atentie pe viitor.

  10. Si apropo, sunt despartita de persoana respectiva doar de 3 zile si sincer mi-e mult mai bine :X viata e frumoasa si merita traita, nu se merita sa suferi pentru cineva care nu merita 😉

  11. Tocmai ce m-am despartit de N. dupa o relatie de 10 ani,deoarece nu vroia nimic serios cu viata noastra,amana tot timpul nunta si nu intelegeam motivele,precizez ca am 27 de ani si el 30.Nu am mai putut astepta sa se maturizeze el si am pus punct.

  12. Intuitie paralizata? e o metafora buna, dar e normal sa lasi garda jos si sa ai incredere dupa o vreme. Nu e nimic gresit, nu tot ce ne face sa suferim este si spre raul nostru. Decat sa aruncam tot gunoiul in curtea vecinului mai bine incercam sa iesim cu sufletul curat dintr-o situatie nefasta si sa ne dam seama ca pur si simplu am crezut ca lucrurile nu sunt in realitate asa cum credeam. De fapt de aici apare socul. Cum a putut sa mi se intample MIE asa ceva? Cum a indraznit sa ma paraseasca pe MINE? Ce o sa fac EU acum, cu increderea de sine ingropata la 3 metri? Decat sa ne punem tot felul de probleme oare nu ar fi mai corect sa recunoastem ca din miliardele de semeni nu l-am nimerit tocmai pe cel mai potrivit, iar acum avem prilejul de a-l cauta din nou, cu inima deschisa?
    Si nu e un subiect unde sa facem discriminare sexuala. Toti suntem centrati pe universul interior si cautam propriul confort. Toti am suferit si am pricinuit si altora, la randul nostru. Toti putem fi vulnerabili sau labili uneori, si unul din doi greseste cumva in fata celuilalt mai devreme sau mai tarziu, pentru ca suntem oameni. Daca ne-am detasa un pic de orgoliu, daca am fi mai sinceri cu noi insine si am invata sa iertam mai usor situatia ar fi mult mai limpede si oamenii mai impacati cu viata lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.