Despre dragoste si (false) merite

Va vorbeam acum ceva timp despre conditionarile din dragoste. Incercam sa sparg putin bula dragostei pe care o umflam periodic cu pompa dezinteresului absolut. Caci asa ni se spune: ca dragostea pura, reala, cu certificat de autenticitate, este neconditionata si pica precum o vesnica ploaie pe pamantul etern insetat. Ajungeam la concluzia ca poate s-o naste din nimic, dar, cu siguranta, cand moare, exista cauze care pot fi completate pe certificatul de deces amoros. Astazi, pentru ca imi place sa joc adesea avocatul diavolului, ma mut pe partea adversa a baricadei si am vreo doua, trei vorbe (hai, mai multe) pentru cei care ajung la un moment dat cu gura punga si spun ca „nu merita sa iubesti”.

Daca bula initiala era prea roz, prea pufoasa, prea fara picioare intr-o lume in care aripile nu prea se dovedesc de ajutor, cea de acum e prea gri, prea plina de praf, inecacioasa, prea… de la tara !
Nu merita sa iubesti – suna ca „Nu merita sa investesti in orez caci anul asta se va manca mai mult naut”. Evaluarea iubirii ca investitie in exploatarea unei resurse umane. Cand afacerea nu performeaza, decidem ca domeniul nu mai e profitabil si sistam viitoare investitii. Cam asa ar arata tradus in limbaj de business esecul pe plan sentimental.

Citeste si:  Valentin si Dragobete, prietenii adulterului

De fapt, ce e esecul aici? Cum poate fi el contorizat? Ce inseamna dezamagirea? Cum ar arata un bilant pozitiv? Nu am obtinut ce voiam, asa ca ne inchidem la noi in camera si decidem ca iubirea „nu merita”. Ca am dat prea mult si iata !, n-am primit nimic inapoi.

Si asa stam cu un picior incalcat intr-un papuc pufos si roz – cel al iubirii neconditionate (iubeste-ma asa cum sunt, iubirea poleieste si cerul poluat cu stele deasupra metropolelor), iar cu celalalt in sosonul de cauciuc al pragmatismului (nu merita, am investit prea mult si sentimente). Calea de mijloc pe unde s-a pierdut? Cum am cazut din vis in registrul contabil?

Citeste si:  Cadouri din suflet

Inteleg spinul infipt si rana care sangereaza. Inteleg tresaritul inimii, trauma. Suferinta care te-nfasoara in nopti reci. Locul de langa tine pe care-l simti mare si gol. Dar nu pustii campurile din urma-ti, nu otravi nici fantanile. Caci tot tu le vei bea apa tulbure in care ti-ai aruncat resentimentele.

Nu poti trai intr-o stare de imunizare sentimentala. Nu s-a inventat inca inima care sa reziste in vid. Atata timp cat pielea ta simte, atata timp cat sangerezi in afara, o vei face si inauntru.
Nu lasa otetul sa-ti acreasca sangele si nu te uita cu ochi rai la lume caci oricare dintre actiunile astea va avea efect de bumerang. Se vor intoarce impotriva-ti.

Citeste si:  Cand el sforaie

Nu exista democratie si nici dreptate in lumea sentimentelor. Traim intr-un regim total arbitrar, in plina dictatura in care fiecare poate fi simultan tiran si biet oprimat. Si tu ai refuzat afectiune celor merituosi. . Sau, ma rog, celor pe care sistemul de valori ii califica astfel. Barbati buni, cu ochi blanzi, dar fara „zvacul” dupa care alergai tu. Si tu ai fost cruda, si tu ai trecut peste parti moi. Si tu ai facut covor din inima cuiva. Tine minte asta in momentul in care te erijezi in judecator intr-un teren de joaca unde nu exista decat participanti. Nu iti vine bine roba. Si nu, nici medalii de onoare nu se dau.

1, 2, 3, Play !


12 Comentarii
  1. Felicitari pentru articol, ma bucur ca a atins cineva subiectul asta. Sincer, mi se par patetici toti cei care se agata de ideea ca dragostea nu mai merita pentru ca nu-stiu-cine din trecutul lor le-a inselat asteptarile in romanta lor de la 20 de ani. Normal ca dragostea merita sa investesti permanent, pentru ca e sursa vietii pe pamant si modalitatea prin care sufletele se salveaza. Normal ca si tu ai ranit la randul tau, hai sa nu facem pe sfintii. Cred ca ar fi mai bine sa incercam sa atragem in jurul nostru persoanele potrivite, sa le cunoastem inainte, sa vedem ce ne leaga, in loc sa ne aruncam cu capul inainte in orice relatie apare, disperati dupa atentie si afectiune si dupa aia sa ne lamentam ca n-a mers.

  2. Alexandra, inteleg respingerea de moment. E firesc, e una de aparare. Dar sa te adancesti in ”nu” pe termen lung si sa te porti ca o eterna victima e altceva.

  3. Util acest punct de vedere, ca o viziune de ansamblu asupra relatiilor. Atrage atentia asupra unor aspecte, te face sa constientizezi anumite situatii. Acest articol fiind inspirat, banuiesc, de problemele unei anumite persoane, sau nu numai, dati-mi voie sa-mi exprim umila parere despre analizele acestea \”profunde\” referitoare la anumite persoane(vezi: \”frumoasa bolnava\”, care se plimba prin casa de una singura), banuiesc ca cineva inspira toate aceste \”judecati de valoare\”. Da, una e sa atragi atentia asupra unor aspecte referitoare la relatii, si alta e \” sa ataci \” facand referire la anumite trairi ce tin de intimitatea persoanei. Fiecare om traieste si simte diferit. Nu poti sa intri cu piciorul in sufletul cuiva, pentru ca nu cunosti motivele si cauzele pentru care un om face anumite alegeri. Privind de la distanta poti sa exprimi o sumedenie de judecati si prejudecati.

  4. Pana la urma, care e scopul acestor articole? Sa educam? Sa atragem atentia asupra ce?asupra unor probleme care pot aparea in relatiile interumane, da, asta ar fi scopul constructiv. Dar daca se ajunge la ironii usturatoare, atacuri la persoane,la batjocura(ma refer la articolele lui Maximus, dar pe el il intelegem pentru ca s-a autodeclarat misogin, dar ceilalti? care e misiunea si scopul lor? sa educe societatea, care?cei cu probleme? ei si daca au probleme ce sa faca? se trateaza evident!dar daca sunt prosti, needucati, tate si maneliste, presupusi, ce ne face cu acestia? pai sunt oameni in primul rand, cu gusturile, educatia, alegerile s.a.m.d., care traiesc asa cum stiu, sunt cumva inferiori?, sunt rebuturi ale societatii cumva? pana si condamnatii se reintegreaza in societate. De unde atata superioritate, discriminare in societatea in care traim, cine se erijeaza in judecataor de fapt si de drept? Tonul tuturor acestor articole pe care le-am citit, nu spun ca nu sunt constructive, dar tonul ironic de cele mai multe ori, si, uneori, limbajul, lasa de dorit. De unde aceasta superioritate, cine spune ca trebuie sa fie asa si de ce? fiecare isi croieste propria viata atata timp cat respecta \”regulile societatii\” si ale bunului simt, care si asta este interpretabil. De ce trebuie sa analizam viata cuiva, doar pentru ca cineva e realizat il face superior fata de ceilalti? si asta ii da dreptul sa pozeze in Judecatorul Suprem?

  5. Anonima, nu am inteles motivul revoltei tale.

    Ale cui trairi le-am atacat eu? Despre cine am spus ca sunt rebuturi? Ce persoane am atacat eu? Despre cine am afirmat ca e superior/inferior? etc etc

    Ironie, da, am. Dar nu sunt dispusa sa renunt la ea.

  6. Referitor la ce am scris mai sus, nu este o revoltă, este o părere personală, sau cel puțin interpretarea a ceea ce am citit în articolele respective. Da, nu ai folosit în mod direct termenii respectiv, nu ai făcut acuzații directe, doar indirecte, să le numesc aluzii mai bine, însă cineva te-a inspirat în tot ceea ce ai scris(ex.: ”frumoasa bolnavă care se plimbă”…etc., și mă gândesc de ce atâta judecată? Aș dori să știu, dacă se poate, cunoști persoana respectivă, ți s-a confesat cumva, dacă nu o cunoști, atunci cum se clasifică ceea ce ai scris, poate definești mai bine lucrurile astea, să nu le numesc eu, poate greșesc, dar cred că e mai mult decât ironie, deja e intervenție în intimitatea cuiva, aproape de calomnie?poate exagerez, spune-mi tu, te rog?Dar, bineînțeles o să spui că a fost un exemplu teoretic, dacă așa a fost, e ok, însă am vrut să atrag atenția, și eu, tot ca exemplu teoretic(fără să mă refer la tine direct) asupra faptului că prea ușor judecă unii oameni pe semenii lor, vorbesc în necunoștință de cauză și aruncă cu noroi, fără să știe ce se află în spatele aparențelor, ce se află de fapt? UN SUFLET, pe care nu-l cunosc.

  7. Ah! am uitat ce era mai important, dacă tot se fac asemenea judecăți precum faptul: că de ce cineva anume , nu facem referire la persoană, exemplu pur teoretic, ”se adâncește în ”nu” și se poartă ca o eternă victimă”, poate să ofere și soluția ideală, cum să scape de această afundare în ”NU”, nu numai să critice, e ușor să critici,pentru că nu cunoști factorii care au determinat această alegere, sau poate nu mai e o alegere ci o stare de fapt. În definitiv e alegerea persoanei, cu ce încurcă această alegere societatea de exemplu, nu pot acești oameni care critică să-și vadă de viețile lor? atunci n-ar mai fi subiecte de scris pentru articole de genul.

  8. Anonima, iti dau dreptate intru totul. Mai ales in privinta articolelor lui Maximus si Mihai la adresa femeilor. Care n-au nicio legatura cu misoginismul, au trecut hotarul ala demult.

    Am vazut inclusiv postari semnate de barbati, care luau atitudine impotriva celor scrise in articolele respective. Normal, au acasa sotii, mame, fiice.

  9. Anonima, scuza-ma, dar scenariile pe care le creezi tu n-au nicio legatura cu articolul meu.

    Acuzatii? Te mai intreb o data: la adresa cui?

    De unde stii tu ca mi s-a confesat sau nu cineva?

    Ce noroi? Ce criticat?

    Eu vorbesc despre o atitudine. Care da, mi se pare paguboasa.

    Zic mai bine sa incheiem aici. E clar ca nu intelegem niciuna ce vrea cealalta sa spuna.

  10. Da, Iarina, sunt de acord cu tine e bine sa incheiem. Ai dreptate ca nu am inteles ce vrea cealalta sa spuna. Ceea ce am dorit eu sa spun e mult mai mult de atat ,si nu poate fi ,si nici nu imi doresc sa explic mai mult. Da, ceea ce am vrut sa spun are mai multa legatura cu articolele lui Maximus, care au depasit de mult orice limita de limbaj si continut, da acelea sunt de fapt \”atacuri\”. Referitor la articolele tale, doar am vrut sa atrag atentia asupra faptului ca, atunci cand expui o parere critica asupra unei atitudini, considerata paguboasa, pentru cine?, cred ca ar fi bine sa oferi si solutii. Insa intr-adevar solutiile si le gaseste fiecare dupa valorile sale, care determina la randul lor alegerile facute. Cu respect, inchei acum acest subiect.

    As dori acum sa spun ceva despre dragoste conditionata sau neconditionata. Consider ca exista doua tipuri de iubiri, una materiala, cea in care spunem \”ca facem orice posibil ca sa ne fie bine, ne mutam impreuna, locuim impreuna o perioada de timp, poate ani, si dupa aceea, daca apare un copil, ne casatorim, sau poate ne hotaram din alte motive sa ne casatorim, dupa ideea: daca tot am stat atat impreuna, hai sa o facem si pe asta, ne adunam bani si facem nunta, sau, el ramane in tara pt ca are servici, ea, merge in strainatate sa lucreze, sa stranga bani de nunta. Intre timp, el in tare ce face?, doar nu o sa stea singur, nu? cauta si lamureste pe cineva, ca sa-i fie lui bine. Cum se numeste asta?dragoste conditionata de o multime de factori. E iubirea creata, de genul: \”sa facem sa fie iubire\”.

    Cealalta iubire, e iubirea spirituala, cu alte valori, pe care o simte si o cunoaste putina lume, e iubirea adevarata, a idealistilor, o intalneste si o cunoaste doar cei alesi. Iubire, care in zilele noastre, datorita schimbarilor din societatea noastra, e luata in ras, e iubirea copilareasca, adolescentina, pe care poti sa o traiesti la orice varsta.

    Insa, traim, totusi, pe pamant, unde apar\” conditionarile de tot felul\”, iar iubirea adevarata, pe pamant, ca sa fie adevarata, ar trebui sa le imbine pe amandoua, si latura materiala si pe cea spirituala.

    Parerea mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.