Despre dragoste si jucarii

Azi am o stare jucausa, in fine, mai degraba sufocanta, as zice. Cand lacoma, cand lasa. As juca sotronul in povestea noastra, acum ca trebuie sa privesc peste umar, ca s-o urmaresc. Va sa zica, de-asta mi-esti. Si tie iti place sa sari intr-un picior langa zane rele si sa arunci cu pietricica dupa demonul somnului. Eu te-am avertizat ca-l poti intarata, si atunci sa te tii! In ce pestera a mintii te mai bagi? Unde mai gasesti adapost pentru dragostea noastra? „Sa ne jucam cu focul, sa ne jucam cu focul…”, te-am ademenit. De unde sa stiu eu ca arunci chibritul direct in capita cu fan? Eu ma gandeam la altceva. Imi trecuse prin cap sa adulmecam pucioasa aia, pana ne arde degetele… doar un pic, asa, cat sa nu lase urme.

Echilibrul. Ti-am spus de atatea si atatea ori ca jocul asta este ca si pierdut, daca nu iti tii echilibrul. Nu te arunci in mare daca nu iti tii respiratia. Nu te aventurezi pe stanca daca nu ai coarda si carabinierele cu tine. Pai, ce facem, asa ne-a fost vorba? Nu am zis eu ca alergam in viteza pana in buza prapastiei, dar ne oprim acolo? ACOLO! Niciun pas inainte. Nimic n-ai ascultat. Ai facut tu de capul tau si uite unde am ajuns. A trebuit sa ma tii de mana strans in timpul saltului, nu m-ai crutat. Ce spui? Nu mai simti nimic? A amortit totul, da… Te aud, te aud, dar ce sa fac eu? Nu ma pot clinti de durere. Am cazut, cumva, cu fata in jos si uite, ma tine aici, in piept. Uita-te la mine, sunt plina de julituri, cum mai ies eu in lume cu cicatricile astea? Ai si tu dreptate: pravalirea a fost de vis. Mi-a taiat respiratia, zau. Stai, stai, stai, nu pune mana… Ti-o poti zdrobi printre ruinele oaselor mele. Ah, nu fi prostut. Nu este vorba despre regrete aici, desi… ma tot gandesc ca larva aia n-a apucat niciodata sa… Ei, da, a trecut mult timp dar poate era ea mai lenesa. Ti-a fost de folos marturisirea mea? Uf, nu ma face sa rad, doar ti-am spus ca ma dor toate. Poti pleca linistit, zici.

Citeste si:  Fii independenta

Chiar poti pleca linistit? Unde esti? Hei, hei… ma mai auzi? Ce dracu? Nici nu stiu cand a apucat sa se faca asa frig. Si ecoul asta… dintr-odata vorbesc singura, ca nebuna. Pai n-am apucat sa ma spovedesc pana la capat. Ai revenit, bine. Esti foarte serios, nu stiu… O clipa, sa iau niste vitamine pentru intarirea coloanei vertebrale si te lamuresc. Bine, n-o mai lungesc. Spuneam, deci, ca sunt la cura. Stii ca tineam o dieta stricta. Obezitatea emotionala nu se cade in cazul unei domnisoare cu pretentii. Da, recunosc, din cand in cand clacam. Da, recunosc, ma mai ghiftuiam pe ascuns si vomitam stafiute. Lasa dulapul. Sunt vii, misca, stiu, nu trebuie sa repeti de fiecare data. Nu inteleg. Daca nu auzi raspunsul, de ce mai pui intrebarea? Ca sa fie, bine. Nu, nu as fi murit pentru tine. Dar ce folos moartea mea? Eram pe cale sa-ti dau viata.

Citeste si:  Punctul G

Ah, nu ma baga in teorii care ma depasesc. Oricum n-am inteles niciodata. Deci, este un bat, infipt in mijlocul unui cerc si se misca el de la stanga, la dreapta, cu o perseverenta de invidiat. Asa, si? Cum Doamne iarta-ma, dintr-odata, anul asta devine anul trecut? Asa, intr-o clipa, una singura, viitorul devine prezent, si noi suntem constienti de asta? Un bullshit. Pai daca nu inteleg atata lucru, cum crezi ca pot concepe cum, intr-o clipa, una singura, eu care eram celalalt tu al tau, devin eu si atat? Nu stiu cum sa explic… nu cred in instrainare brusca. Instrainarea se apropie pas-pas, hoteste. Se joaca pitulusul cu mintea. O amusini, este la cotitura, te mai ascunzi, ea se deghizeaza, te gaseste, te inhata un pic de maneca, ii aluneci si tot asa, pana obosesti si te predai. Nu da navala, intelegi? Instrainarea e o doamna, de aici si genul: o instrainare, doua instrainari. Ba uite ca se napusteste! Ba nu se napusteste deloc. Ba da? BA NU! De aici mi se trage? Ma ascund prea bine de instrainare, zici? Imbatraneste instrainarea pana sa ma inhate pe mine? Nu am avut forta sa instrainez pe nimeni si asta nu a fost bine, pentru noi. Dar acasa esti tu. Erai tu. Gata, nu mai auzi nimic? Nu ai inteles. Nu te aflai tu, acasa. Acasa insemnai tu. Atata lucru n-am mai apucat sa-ti spun. Cata risipa de cuvinte.

Citeste si:  Forme de ipocrizie tipic feminine!!

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.