Dragostea in timpul sf-ului

De la o vreme incoace, o intrebare nu-mi da pace: de ce nu scriu autorii sf si romane despre un science-fiction al sentimentelor? Cum va arata iubirea peste sute de ani? Ce va insemna romantismul atunci? Si ce va mai spune gelozia? Care va fi patologia amoroasa? De la inceput, vreau sa va asigur de totala mea ignoranta in domeniul sf si sa va spun ca sunt perfect constienta de faptul ca s-ar putea sa ma insel in mod grosolan si sf-ul de dragoste sa existe deja, ba chiar sa aiba reprezentanti de vaza. Vedeti, nu sunt printre aceia care plang si suspina spunand ca oamenii de acum simt mai putin, mai prost si mai superficial decat cei de pe timpuri. Se prea poate ca, si in timpul lui Nero, iubirea sa fi fost la fel de marunta/ mareata ca in lumea noastra, a celor contemporani cu Brad Pitt si Angelina, Ashton Kutcher si Demi Moore. Ci doar forma sa fi fost sensibil diferita.

Voi face asadar un gratuit exercitiu de imaginatie, la care va invit sa participati, si-mi voi creiona un portret al relatiilor a viitorului. Nu cred ca dezvoltarea stiintei, fara precedent, a tehnologiilor va putea lasa rece un domeniu atat de… fierbinte.

Citeste si:  Semne ca relatia voastra este serioasa

In primul rand, pentru ca vorbim de viitor, nu avem cum exclude boomul tehnologic. Aparatele isi vor face simtite prezenta si bazaitul in domeniul amoros din ce in ce mai des. Orice neajuns fizic va fi suplinit de aparaturi. Pe de alta parte, ar fi posibil sa apara gelozia, dar nu fata de o terta persoana, ci fata de un aparat. Inocentele papusi gonflabile de azi vor deveni adevarati roboti capabili sa raspunda la diferite tipuri de stimuli. Androizii seductiei vor deveni indispensabili oricarui barbat celibatar sau doar dornic de experiente. Femeile nu vor putea ramane indiferente la asa ceva si, cred eu, se vor robotiza, incercand sa preia atributele indiferentei din lumea tehnologiei de varf. Barbatii, la randul lor, vor cunoaste o escaladare a sentimentului de inferioritate confruntati cu performante si andurante de nerecunoscut, tipice masinilor, nu si unui penis din carne.

In al doilea rand, dependenta de celalalt va scadea. Asta nu va insemna neaparat o profunzime sporita a sentimentului pur amoros. Ci doar separari mai usoare, mai linistite, cu eficienta unui act administrativ. Oamenii vor putea testa dinainte cum le vor fi copiii. Nu vor mai astepta perioada de sarcina. Caci ecuatiile genelor si ale cromozomilor vor fi rezolvate poate chiar cu mult inainte sa faca dragoste. Iar aici, iubirea va intalni noi provocari. Imaginati-va un Romeo si o Julieta ai secolului 25. Nu familiile le vor mai sta impotriva, ci genele. Nu numele lor, ci o anumita inlantuire de celule. Situatia poate fi exploatata si mai departe. Imaginati-va ca acum putem totusi lupta, contracara diferentele de clasa sociala cat de cat. La fel si pe timpul lui Shakespeare. Era greu, oribil, cumplit, dar nu chiar imposibil. In secolul 25 insa inlaturarea unui obstacol precum biologia va insemna un act la fel de absurd ca a nega gravitatia. Iar potentialii Romeo si Julieta nu vor muri. Adica vor muri, dar nu de tot. Vor astepta, inghetati, in niste uriase tuburi transparente, plutind intr-un soi de lichid amniotic, pana in secolul 30, ca stiinta sa le rezolve conflictul, ca drama relatiei sa fie usurata.

Citeste si:  Poveste de dragoste. Ca-n nebasme

Nici romantismul nu va mai insemna plaje si munti, trandafiri si parfum. Ci alte planete. Peisaje lunare, peisaje de foc, larva curgand la propriu pe langa capsula, naveta, care-i inchide ca un uter protector pe cei doi. Lunile de miere vor fi intergalactice, iar stagiile sau plecarile la studii vor insemna ani-lumina intre indragostiti.

Citeste si:  Invata sa-i spui NU

Vor exista, desigur, si cupluri de extremisti. Care vor incerca sa procreeze la intamplare, sa faca sex complet anapoda, bazandu-se numai pe flacara invizibila a dragostei lor. Cam cum se intampla acum. Acestia se vor intelege bine cu cei care vor refuza hrana compusa din pastile extrem de nutritive si cu natangii care vor mai spera la flori si nu vor intelege cate etape se ard si cat de eficienta este transformarea directa a samantei in fruct. Sigur ca vor fi expulzati la marginea societatii. Nu si exterminati insa. Caci societatea va fi una extrem de toleranta.

De asemenea, mi se pare extrem de plauzibil urmatorul aspect: toti vom fi bi. Si vom citi in horoscop (da, cred ca va avea succes si cand ne vom plimba, literalmente, printre astre) daca azi e indicat sa ne indragostim de o femeie sau de un barbat. Sigur, vor fi si sceptici. Dar cine va mai sta sa ii asculte?

Voi ce credeti?


20 Comentarii
  1. Banuiesc ca tu abordezi problema din punct de vedere tehnic, caci comportamentul sexual ramane neschimbat.
    SF-ul de azi este realitatea zilei de maine. As merge chiar mai departe cu imaginatia si sa spun – in ce masura va mai fi corpul nostru natural? Sau hrana? Asimov (pe care ti-l recomand calduros) scria despre aceste aspecte in cartile sale – Exemplele care imi vin acum in minte sunt \”Omul bicentenar\” si \”Zeii insisi\”. \”Pulbere de stele\” ar fi excelent, dar in 1950 nu se stiau despre Univers foarte multe (detalii tehnice, un fel de SF in SF).
    Un alt roman al lui Asimov a facut la un moment dat valva in America, considerat \”imoral\” la vremea respectiva. Este vorba de \”Robotii de pe Aurora\”(ceva imi spune ca va fi pe gustul tau) . Desi pare stangace, si in acelasi timp ciudat, stilul sau e fascinant, asemeni unui joc de sah. Iti recomand si \” Eu, robotul\” sau \”Visele sunt sacre\”(doua culegeri de nuvele avand tematici extrem de interesante, ca intoarcerea in timp, de exemplu). Dupa ce le citesti, viata ta nu va mai fi aceeasi :))
    Si totusi, Efremov abordeaza cel mai bine relatiile interumane – in a sa carte \”Nebuloasa din Andromeda\”.
    Initiativa ta din articol imi place – nu inteleg insa unlucru – daca intr-adevar nu ai citit SF, ceea ce mi se pare greu de crezut, de ce spui ca nu s-a scris 😕

  2. Cristina, mi-am exprimat rezerva si mi-am asumat faptul ca s-ar putea sa ma insel: \”De la inceput, vreau sa va asigur de totala mea ignoranta in domeniul sf si sa va spun ca sunt perfect constienta de faptul ca s-ar putea sa ma insel in mod grosolan si sf-ul de dragoste sa existe deja, ba chiar sa aiba reprezentanti de vaza.\”

    Si chiar nu am citit sf. Nu stiu de ce am avut mereu o prejudecata atat in ceea ce priveste genul literar, cat si cinematografia sf. Filme s-a mai intamplat totusi sa vad. Dar in afara de Solaris (cel vechi, regizat de Tarkovski, nu remake-ul cu George Clooney) nu m-a impresionat nimic. Repet, am vazut putine. Iar din astea putine, am tras concluzia ca sf-ul promoveaza niste psihologii extrem de simpliste, de cliseistice.

    In legatura cu Asimov, recunosc ca am multi prieteni care ma bat la cap sa-l citesc. Poate imi fac curaj intr-o buna zi.

  3. @Irina: Era mai degraba un compliment mascat (\”ceea ce mi se pare greu de crezut\”) pentru articolul tau, caci m-a pus pe ganduri, pentru ca pare scris mai degraba de un fan SF. 🙂 Vreau sa zic ca te-ai descurcat foarte bine, daca esti intr-adevar o incepatoare.

    Incepe cu Asimov(regele logicii si creatorul celor trei legi ale \”constiintei\” robotilor), continua cu Clarke (regele detaliilor tehnice minunate) si apoi antreneaza-te cu Sagan(maestru al stimularii fanteziei)! Vei fi incantata, iti promit! Sagan chiar face referire la \”gaurile de vierme\” (care deja nu mai sunt o noutate PENTRU NIMENI – din 1994) si la aparente fenomene paranormale, care te pun pe ganduri, calatorii inapoi in timp samd. Cartea lui Sagan, \”Contact\”, a fost o ecranizare de exceptie (Jodie Foster in rol principal).
    Dupa ce am citit \”2001 – Odiseea spatiala\” a lui Clarke m-am indragostit iremediabil de cerul instelat si am inteles cat de frumoasa e lumea in care traim.
    \”Silkie\” – A.E. van Vogt abordeaza casatoria cu un extraterestru :)) Ma rog, e mai ciudata. E de preferat sa incepi cu reprezentantii de marca ai genului: Clarke, Asimov, Sagan, Heinlein …

    Merita sa citesti SF. Gandeste-te ca robotii au devenit deja o realitate, chiar daca nu identica inca celei expuse de Asimov (o lume rbotizata). Parca acum cativa ani a fost produs un robot in Japonia numit \”Asimo\”, in onoarea marelui scriitor.

  4. Multumesc, Cristina. Inseamna ca mi-a iesit exercitiul de imaginatie. 🙂

    Eu nu neg capacitatea \”vizionara\” a genului. Stiu ca autorii sf au \”prezis\” multe dintre realitatile contemporane noua.

    Aveam insa reticente in ceea ce priveste calitatea strict literara a cartilor. Eu sunt o cititoare, insa de literatura, sa-i zicem, clasica. Si de-asta imi era teama sa risc citind un sf. Imi era teama sa nu fiu dezamagita. Stiu ca suna a snobism, dar asta e.

    Mereu imi ziceam insa ca termin ce am pe \”noptiera\” si incerc un sf. Numai ca \”noptiera\” nu se termina niciodata. 😀

  5. Ah, si \”Sfarsitul eternitatii\” – tot de Asimov – neaparat! Contextul : emotiile umane versus ultra-tehnologie. Ritmul actiunii ametitor. Concluzia: una deosebit de fascinanta.

  6. Eu cred ca ar fi interesant sa mergem putin mai departe si sa ne gandim la dragostea dintre specii. Dintre noi si extraterestrii. Si ce ar putea iesi din combinarea genelor. Poate in viitor oamenii vor fi conservatori gandindu-se ca nu este ok sa ai ca partener un extraterestru iar problema homosexualitatii sau a rasismului nu vor mai fi decat un mit. Ar fi mai multe de imaginat posibil dar asta e primul lucru care imi vine in minte daca tot vorbim SF 🙂

  7. @Cristina: multumesc pentru recomandari. Am de la cine imprumuta. 🙂

    @Maria: asa e. Iubirea inter-specii nu mi-a trecut prin cap. Desi e de asteptat ca omenirea ar vedea si asa ceva.

    De exemplu, in Avatar, mi s-a parut o lasitate ca cei doi nu se puteau iubi decat daca el intra intr-o \”piele\” asemanatoare ca a ei. Diferentele erau abolite, nu incurajate.

    Biserica probabil se va confrunta cu intrebarea \”Pot ajunge extraterestrii in rai?\”. 😛

  8. Nici eu nu am citit mult sf, dar am descoperit in cartea citita, ca dragostea era, ca si sentiment, la fel ca cea de azi. Insa aparea iubirea de specie, iubirea de rasele extraterestre, care semana cu lupta pt eutanasierea cainilor maidanezi acum.

    Ceea ce era f fain in cartea respectiva, era calatoria stelara, care, avea o discrepanta de timp semnificativa, la cativa zeci de ani. Adica el, fat frumos, calatorea printre stele un an, si cand se intorcea pe planeta mama, constata ca iubita lui de acum un an, era deja bunica.
    Asa ca eu cred ca va fi o problema cu gasirea unui job. Daca te trimit astia in delegatie pe Fantazia 15, din sistemul Solar Proximus, cand te inroci acasa dupa 2 saptamani, constati ca ai copii, nepoti si sotia a imbatranit total.
    Deci e cert: RELATIILE LA DISTANTA NU VOR FUNCTIONA ABSOLUT DELOC!!!

    Felicitari pt exercitiul de imaginatie! Uite o ipoteza interesanta! Si foarte foarte faina!

  9. Ca sa-l citez pe Clarke: \”Adevarul , ca intotdeauna, va fi cu mult mai straniu!\”

    M. Crichton – a scris despre clonare in 1993 (\”Jurasic Park\”), pentru ca mai apoi clonarea sa devina realitate. In 2004 a scris un roman despre un tsunami devastator (cu 6 luni inainte de tragicul eveniment). ASTA e de fapt SF-ul. Dezvolta gandirea, arata noi orizonturi …

    @Irina – are Asimov o povestioara excelenta despre o sotie ce se simte la inceput frustrata,nefericita in casnicie, si care primeste un robot cu chip uman pe post de menajera(ma rog, e mult mai interesant decat ce descriu eu acum). Curand ea devine foarte atractiva in ochii sotului… dar ea se indragosteste de robot.
    Asimov chiar spunea ca a primit scrisori care il intrebau unde se afla robotul in realitate:))

  10. Carevasazica, baiatul care curata piscina din filmele americane proaste va fi inlocuit de un robot-menajera. 😀

    Viitorul pare sa aiba si el cliseele lui. 🙂

  11. @Georgi – Iti recomand calduros \”Calea martiana\” si \”Pulbere de Stele\”. S-ar putea sa-ti reconsideri opinia in legatura cu calatoriile interstelare.
    Asimov spunea ca chiar si cu viteza luminii tot e nevoie de ani de zile sa ajungi la cele mai apropiate stele.(logic, din moment ce lumina nu are o viteza infinita, ci doar enorma)
    Ei, ca urmare, a creat ceva revolutionar in SF – saltul interstelar al navei, care dura cateva secunde (asemeni gaurii de vierme din \”Stargate\”). Personajele ajungeau astfel destul de repede dintr-o galaxie intr-alta 🙂

  12. Irina, ce dragut!!! Nu m-am gandit la ce ar zice biserica :)) dar cred ca va fi total impotriva initial iar casatoriile se vor realiza inafara Pamantului :)) la inceput, pana bisericile se vor lamuri ce si cum. Iar cu Avatar ai dreptate, nu mi-a trecut prin cap aspectul asta dar acum ca zici ai mare dreptate.

  13. Religia in SF? Hmmm… O nuvela a lui Asimov cu un robot fanatic religios, care refuza sa accepte orice idee a oamenilor pentru care lucreaza si nu mai voia sa colaboreze cu ei, riscandu-le chiar viata la un moment dat …

    Clarke spunea ca \”Politica si religia sunt demodate, a sosit vremea stiintei si a spiritualitatii\” – regasiti citatul in cartea sa, \”Fantanile Paradisului\”. Mai face o vaga referire la religie si in bijuteria SF \”Leul din Comarre\” ( o nuvela captivanta, care cu siguranta va va pune pe ganduri).

    Sagan la randul sau descrie in \”Contact\” intalnirea cu o civilizatie extraterestra. De departe cea mai satisfacatoare carte despre …religie vs SF si cum o iau oamenii razna uneori. Este foarte buna, v-o recomand tuturor. Cartea descrie fara menajamente cum isi pierd oamenii mintile si condamna lejer stiinta doar pentru ca nu le vine sa creada ca nu suntem singuri in Univers (cam asta ar fi contextul). Asimov si Clarke au si ei carti la fel de bine scrise, dar actiunea e centrata pe detalii tehnice (Clarke), rezolvarea misterului /explicatii logice(Asimov). Sagan abordeaza mai mult contextul social si impactul SF-ului asupra religiei.
    \”Daca Dumnezeu este atotputernic, de ce n-a facut atunci universul de la inceput asa cum trebuia, pentru ca acesta sa corespunda cerintelor sale?\”
    (sper ca am citat corect)

  14. @Irina: O scurta paranteza: Filmele SF (exceptand \”Matrix\” – Oscar pentru efecte speciale, si probabil si pentru stimularea imaginatiei) nu sunt la fel de reusite ca si cartile in sine. Un asemenea exemplu ar fi \”2001 – O odisee spatiala\”, de Arthur Clarke. Cartea te fascineaza, te pune pe ganduri, te incanta ideea ca a fost scrisa demult, iti dai seama de valoarea SAF-ului si lista continua la infinit!
    Filmul e doar bunicel si atat! Nu lasa impresii \”zdrobitoare\”, ca sa zic asa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.