Dragostea noastra de Oscar

Cred ca 99 la suta dintre noi – cel putin – am invatat ce inseamna dragostea din filme. Nu din carti – caci asa se intampla de obicei, vezi, vrand-nevrand, zeci de filme de dragoste inainte sa implinesti varsta primului roman citit cap-coada. Ce-o sa-ti faca mama, prinsa si ea de subiectul siropos, sa te trimita in camera cealalta? Cel mult, o sa iti puna mana la ochi in momentele de fierbinteala – pe vremea mea, asa se intampla – dar tu oricum auzi niste gemete si deja stii ca e vorba de lucrul ala pe care il fac barbatii si femeile cand se iubesc. De altfel, tot de la televizor am invatat si sexul ce inseamna. Sau, ma rog, la ce se refera. Si nu vorbesc aici de filmele porno – desi a fost o varsta si pentru ele, o varsta la care nu-i niciodata prea tarziu sa te intorci.

Dar ce am invatat de acolo si la ce mi-a folosit? Greu de spus. Ma uit in jurul meu, toate fetele singure cauta zburatorii alaturi de care sa retraiasca filmul preferat. Sa fie dragoste la prima vedere, daca se poate. Sau sa se indragosteasca exact de tipul cel mai nesuferit de la locul de munca. Stiti – cliseele traditionale ale cinematografiei, ca doar n-o sa se apuce nimeni, intr-un film de o ora jumatate, maxim doua, sa reproduca acele flirturi si tachinari de durata, acele lupte de reduta intinse pe ani de zile sau acele povesti amare ale oamenilor singuri, care se cunosc de mult si ajung sa ramana impreuna fara sa apuce sa se fi indragostit cu adevarat.

Citeste si:  Dragoste neconditionata? Poate la mama acasa

Bine, n-ar fi rau ca lumea viseaza la acea dragoste deliranta, nebuneasca, hipertensiva si atemporala – ba dimpotriva. Numai ca putini sau putine dintre noi au primit, odata cu acest vis, si instructiuni de folosire. Si, din pacate, lucrurile nu merg intotdeauna ca in filme.

Ati vazut – filmele se termina ba cu un prim sarut, ba cu o nunta ca-n povesti – cam exact acolo unde, in realitate, incepe greul. Si niciun regizor sau scenarist nu vrea sa ne zica si noua cum procedam mai departe.

Citeste si:  Vinovatii si reabilitari. Rewind si repeat

De fapt, ce incerc eu sa spun aici e ca in prea multe cazuri (as fi tentat sa spun ca in majoritatea cazurilor – dar nu am facut un studiu stiintific, ma bazez doar pe ceea ce am vazut in jurul meu), povestile de dragoste care incep ca in filme sfarsesc prost. Nebunia aceea care a dat sanse povestii de dragoste este cea care se intoarce impotriva ei. Nici nu e de mirare. In principiu, daca stam si ne gandim un picut mai cinic, dragostea din filme se poate traduce cam asa:

– dragoste la prima vedere = superficialitate, cei doi ajung sa se cunoasca prea tarziu. Daca au apucat sa se casatoreasca, vor divorta mai repede decat s-au indragostit.

– romantism excentric = violenta; barbatul sau femeia care crede ca dragostea merita orice sacrificiu mascheaza potential violent si, nu de putine ori, va manifesta asta chiar in cuplu, ajungandu-se la clasicele vanatai ascunse sub ochelarii de soare. Divortul e, si de data asta, urmarea fireasca a excesului de romantism.

Citeste si:  Intimitate in cuplu

– dragoste care nu tine cont de reguli = schizofrenie sociala; indragostitii se cearta cu toata lumea pentru dragostea lor si se pomenesc la un moment dat singuri cu ei insisi, fara prieteni, constatand ca, de fapt, nu-si sunt asa suficienti cum credeau. Prea tarziu sa se mai desparta, dar prea greu sa mai poata evita o viata plina de frustrari.

– dragoste pasionala = relatie bazata doar pe sex; dupa o perioada, mai lunga sau mai scurta, cand trupurile obosesc si se plictisesc, se cam alege praful.

Si-acum, ce-ar mai trebui sa spun? Ca mi-ar placea sa cred in acea dragoste linistita, cultivata cu rabdare si migala si echilibru, acea dragoste din care n-ai putea face niciodata un film, pentru ca ar fi prea plicticos? Mi-ar placea, da. Dar se poate sa fi vazut si eu, deja, prea multe filme.


8 Comentarii
  1. Uf, mi-ai destramat visul amorului pasional. Ce ma mai vedeam trantita de-un perete. Dar daca zici ca smuceala de acum e vanataia de pe urma, eu in ce mai pot spera?

  2. Cam asa stau lucrurile. Cred ca multi dintre noi am trait mai multe \”forme ale dragostei\”. Filmele /cartile, se refera la una dintre ele, la una care probabil la marcat pe \”autor\”. Ne oprim la varianta de care avem nevoie in momentul respectiv, indiferent cat dureaza, sau dureaza atata timp cat ti-ai satisfacut \”nevoia\” repectiva. Dureaza pana ne maturizam emotional. Traind atatea povesti/variante, oare ne maturizam, ne pregatim pt cea deplina, sau ne secatuim de sentimente? Succese si Iubire!

  3. Eu cred ca o generatie a \”romanelor\” de dragoste adevarate, povesti care pot fi transpuse in scenarii de cinematografie, si care ar impresiona pe multi dintre noi, sunt povestile de dragoste si experientele de-a lungul vieti ale unora dintre bunicii si strabunicii nostrii, nu credeti?

  4. Dragostea aia tihnita, la care jinduiesti (ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample) se sfarseste asa: ea, plictisita de atata calm si pace, va fi cu rapiditate sedusa de un macho pasional, surprinzator, romantic pe alocuri, care o scoate din monotonia zilelor caldute petrecute cu tine, care-i starneste adrenalina si o face sa viseze.
    Mihai, oare chiar tie trebuie sa-ti reamintesc cum functioneaza femeile?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.