Dragostea si scenariile

O prietena a cunoscut la o petrecere un personaj absolut fascinant. Au conversat, au dansat, au parut ca se simt bine. La final, au facut schimb de numere de telefon. Ea a asteptat o zi, doua, trei, nimic. Telefonul continua sa fie mut sau sa nu afiseze numele dorit pe ecran. Panica maxima. Ce s-a intamplat? Ea credea ca este barbatul vietii ei, se vedea plimbandu-i copiii in parc sau zburand impreuna spre Caraibe.

Ne este familiara tendinta aceasta de a dezvolta scenarii. Uneori imaginatia ne este mult prea bogata, atat de bogata incat ne face rau, devine periculoasa pentru sanatatea noastra. Cunoastem pe cineva, uneori nici nu apucam sa schimbam o vorba cu persoana respectiva si deje mintea ne poarta in viitor, un viitor extrem de indepartat. Tesem povesti, cream mituri, ne imaginam scene dintre cele mai concrete (cum plecam in vacanta impreuna, cum ii ducem micul dejun la pat, cum mergem impreuna la nuntile prietenilor). Stam ore intregi in pat si pe peretii mintii noastre desenam frumosi, miraculosi cai verzi.

Sansele ca ceva sa se concretizeze sunt minuscule. De unde ne vine inclinatia aceasta spre fantasmare, tendinta de a arunca, de a proiecta in umerii celorlalti dorintele si planurile noastre? Intre timp, cei care constituie obiectul acestor fantezii isi vad netulburati de vietile lor si nici macar nu au idee de faptul ca au devenit personaje de saga, ca au facut copii, s-au razboit, au fost raniti de moarte, resuscitati apoi si au cucerit teritorii pentru noi.

Citeste si:  Sex de la prima intalnire

Atunci cand cunoastem pe cineva de care suntem interesate, vanam semne. Incercam, in permanenta, neobosite, sa decodam comportamentul lor in speranta reciprocitatii sentimentelor. Prestam o adevarata munca de detectivi si de multe ori ne aflam pe pragul patologicului. Astfel, daca semnalele nu sunt incurajatoare, exista femei care pun lipsa de interes pe seama unui traumatism recent sau, pe filiera freudiana, datand din perioada copilariei. Numai astfel pot explica reticenta si refuzul de a se implica. Daca acest demers nu functioneaza, atunci cu siguranta Fat Frumos recent gasit trebuie sa fie un nevrozat, terifiat de dorinta feminina, un complexat si un inhibat, iar scopul nostru in viata devine vindecarea lui.

Ce se intampla? Scriem scenariul care convine cel mai mult imaginii pe care o avem despre noi insene, care ne protejeaza in modul cel mai confortabil propriul esafodaj de pareri, care ne flateaza.
Nu exista insa poveste de dragoste fara scenarii si istorii interioare. Acestea functioneaza ca solul ce hraneste planta, iar rezultatul este un melanj ciudat de fantezie si realitate. Sa fi fost o intalnire cruciala cea de aseara sau doar rodul unei imaginatii hipertrofiate? Oricare ar fi raspunsul, petrecem ore intregi in compania prietenelor incercand sa decriptam “semnele”. Cotidianul este condimentat de endorfine care isi fac simtita invazia.

Citeste si:  Triunghiul Conjugal: de ce insala femeile?

Fantezia este o trasatura comuna celor doua sexe, insa ea, in domeniul amoros, se manifesta mai puternic la femei. Specialistii gasesc explicatia privind din mai multe unghiuri, care au legatura cu trecutul nostru istoric, cu modul in care mamele si bunicile noastre si-au dus existenta. Femeile de altadata, strans legate de camin, de viata de familie, cu modalitati restranse de a se afirma pe plan social, erau nevoite sa-si imagineze cum merg lucrurile dincolo de granitele universului lor. Calatoreau putin, ieseau putin din casa, dar asta nu inseamna ca nu se intrebau cum este “dincolo”. Astfel, si-au dezvoltat capacitatea de a-si imagina lucrurile pe care nu le puteau vedea. Adolescente fiind, cresteau cu gandul barbatului ce urma sa le fie harazit. Or, acesta trebuia sa poarte un chip, in asteptarea noului statut, femeia ii creiona acestuia un portret dintre cele mai amanuntite.

Citeste si:  Dragostea la prima vedere

Exista de asemenea voci care sustin ca femeile, creand o poveste, incearca sa dea un invelis acceptabil, “cosmetizat”, din punct de vedere moral dorintei carnale. Se pare ca inca sunt putine cele pe care nu le sperie aspectul “brut” al sexului, incercand sa-i creeze acestuia un vesmant poetizat, sentimental, sa-i arunce pe chip valul iubirii, al mariajului sau al altor conventii care sa-l faca mai usor… digerabil.

Cand inceteaza proiectiile? In momentul in care realitatea dorita incepe sa prinda contur. Cand o anumita situatie, indelung visata si proiectata, se concretizeaza, fantezia feminina intra in faza de hibernare. Nu pentru ca nu am mai avea aceeasi capacitate de a visa, ci pentru ca gasim noi satisfactii, superioare. Temporar, renuntam la serviciile imaginatiei, nu mai avem nevoie de ea, are loc o partiala disponibilizare.


Un comentariu
  1. Nu cred ca e vorba de scenarii.Intr-adevar ti se intampla situatia descrisa,in care speri ca respectivul personaj intalnit te va cauta curand,dar e si o chestie de varsta.Nu cred ca se-ntampl asa si peste 30 de ani.Doar esti matura,destul de vaccinata,pentru a sti daca va evolua intr-un fel sau altul o posibila relatie.Daca e sa fie ,pur si simplu se-ntampla,ca si dragostea la prima vedere,despre care sunt convinsa ca exista.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.