“Nu prea am chef sa fac dragoste cu tine, dar stii ca te iubesc, nu-i asa?†S-o recunoastem, am gandit-o de multe ori. Poate am si spus-o in cateva ocazii. Se intampla uneori sa ne pierdem pe drum impulsurile erotice fata de partenerii nostri. Ce se intampla oare? Fara ca avansurile lor sa devina o corvoada, simtim ca am prefera sa ne petrecem timpul altfel decat in pat cu ei.
Psihologii vorbesc despre existenta a trei faze in evolutia unui cuplu. Fiecare dintre ele produce schimbari, crize si tensiuni care sunt inevitabile. Un cuplu traieste, evolueaza, este ca un organism viu. Prima faza este cea asa-numita fuzionala, cea in care traim cele mai frumoase iluzii si ne facem cele mai nebunesti planuri. Tot ce visam este sa traim mereu alaturi de celalalt, sa-i impartasim totul, sa-l intelegem pe deplin. Eul dispare, iar locul este luat de “noiâ€. Este etapa de nebunie, de indragostire, de orbire, starea de gratie, iesita din tipare, incontrolabila. Acum este momentul celor mai indraznete miscari, pasiunea este arzatoare, dragostea umple si motiveaza fiecare moment. Partea noastra rationala este adusa la tacere, sufocata de elanurile simturilor si cele sentimentale. Suntem convinse de faptul ca ne-am gasit jumatatea si ca numai astfel ne putem defini.
Odata consumata aceasta atmosfera grea, odata nebunia dorintelor astamparata, intram in cea de-a doua faza. Este momentul diferentierii. Cu alte cuvinte, ne regasim singularitatea, ne dam doi pasi in spate si regasim putin din independenta anterioara. Aici pot aparea doua situatii posibile. Daca ambii partenerii au aceeasi necesitate de a respira putin si singuri, avem de-a face cu scenariul fericit, toata lumea e multumita. Adesea insa nu se intampla asa, unul dintre cei doi este inca deplin satisfacut de starea de dependenta absoluta din prima faza si nu vrea sa iasa din ea.
Ajunge sa se simta respins si abandonat daca celalalt isi exprima nevoia de libertate. De obicei, in acest moment apare prima criza majora din viata unui cuplu.
Cea de-a treia etapa consta in explorarea sinelui si a limitelor personale. Fiecare simte nevoia sa aiba propriile experiente, in solitudine. Ati observat poate cum simtiti nevoia sa iesiti cu grupul de prieteni, sa dedicati mai mult timp decat de obicei unui hobby. In aceasta perioada, cuplul este supus situatiilor celor mai riscante. Acum, mai mult ca niciodata, este posibil sa-si faca aparitia tentatiile, ispitele de tot felul. Adulterul este si el un fenomen probabil. Riscul ca cei doi sa se piarda unul pe celalalt este imens si dialogul ramane singurul remediu posibil.
Prin aceste trepte, praguri ce trebuie trecute, o pereche isi atinge maturitatea reala. Numai traversand aceste incercari putem accepta diferentele care exista intre doi oameni si faptul ca asperitatile nu pot fi oricand nivelate, aplatizate, ci doar domesticite. Fiecare dintre membrii unui cuplu ajunge sa stie ce poate da, care ii sunt limitele, ce poate tolera si ce nu, ce este pregatit sa divulge despre sine si ce nu. Cunoasterea de sine si a celuilalt trebuie sa stea la baza oricarei relatii sanatoase. Acum isi fac aparitia planurile in doi (“vrem sa ne luam o casaâ€, “hai sa facem lucrurile sa meargaâ€).
Revenind la problema initiala, trebuie mentionat faptul ca dorinta si sexualitatea sunt doua elemente extrem de fragile ale unei relatii si sunt intrinsec legate de buna functionare a unei relatii si de comunicarea care nu trebuie sa inceteze in niciun moment.
Supararile, neintelegerile, frustrarile pot duce la sufocarea dorintei, eventual chiar la “decesul†ei. Daca domeniul sexual incepe sa nu mai functioneze la parametri maximi, atunci inseamna ca nu este singurul cadavru dintr-o relatie. Inseamna ca mai exista un “mortâ€, ascuns pe undeva, printr-un dulap. In acest caz, se impun masuri. Nu o imbalsamare, ci o eradicare, o confruntare.