fbpx

Eu de ce m-am indragostit de tine?

Ce anume ne place la cineva atunci cand sustinem, sus si tare, ca o iubim, ca ne-am indragostit? Daca ai fi pusa de cineva sa compui o lista cu lucrurile pe care le iubesti la el, ce-ai nota?

Dintotdeauna, afectiunea a jucat un rol primordial in viata umanitatii. Au pornit razboaie de la ea, oamenii s-au otravit, s-au aruncat in fata trenurilor, s-au provocat la dueluri, iar unele dintre ele nu s-au incheiat intr-o dupa-amiaza, ci s-au intins pe ani de zile. Toate in numele iubirii. De multe ori, iubirile s-au soldat cu un numar mare de victime, in mod paradoxal ceva frumos, si sfant, si pur, dand nastere tristetilor si durerilor altora. Cred ca nu mai e nevoie sa insist, dragostea e ceva important. Al dracu’ de important si toate cartile si toate filmele ne spun sa bagam bine la cap, sa rumegam incet ideea si s-o digeram: dragostea este ceea ce ne face sa traim, este un izvor de apa vie, este motorasul ascuns care tine tot universul asta in miscare. Oricine, mai devreme sau mai tarziu intelege asta.

Cand fetelor acelora de la concursurile miss le este adresata intrebarea aceea (o stiti cu toatele: „Cum este barbatul ideal in viziunea ta?”), raspunsurile lor variaza intr-o gama foarte restransa, grabindu-se sa enumere calitati general valabile, cu o mare valoare umana si unanim acceptatr. Adica toata lumea e de acord ca inteligenta, simtul umorului, altruismul sunt niste lucruri bune, laudabile, de apreciat.

Citeste si:  Mituri despre casatorie

Eu cred insa ca toate astea sunt un mit. Sa nu ma intelegeti gresit: exista barbati inteligenti, amuzanti, generosi si asa mai departe. Dar nu de-asta ne indragostim noi de ei. Sau nu aceste atuuri sunt principalele elemente responsabile pentru „caderea in indragosteala”. Ce este si mai grav este faptul ca nu prea ma simt in stare sa le enumar.

Banuiesc ca, de fapt, totul se datoreaza intamplarii, hazardului. Puteti sa dati cu rosii, chipsuri si oua in mine, imi mentin parerea. Nu ne alegem partenerii. Nici nu am avea cum, in momentul in care cunosti pe cineva nu vii de acasa cu un test de probe gata conceput pentru a-l pune la incercare si a vedea daca ia nota de trecere. Chiar daca ar obtine punctaj maxim, tot e posibil sa-l pici.

De ce se intampla asta? Pentru ca, parafrazand o vorba celebra, love works in mysterious ways. De cele mai multe ori, nu ne indragostim pentru ca respectivul reuseste sa „bifeze” calitatile din taboul nostru al barbatului ideal. Lucru adevarat si in ceea ce ii priveste pe ei. Chimia, sangele care incepe s-o ia razna prin venele noastre, golindu-le dupa bunu-i plac sunt puse in miscare de niste amanunte, niste detalii care individualizeaza persoana respectiva, o desprind din fundal, o fac vizibila si dezirabila pentru noi.

Citeste si:  Cum rezisti fara sex?

Sa fim seriosi! De cate ori v-ati indragostit de cineva pentru ca l-ati vazut cat de generos este cu semenii lui? Pentru ca l-ati vazut ca ajuta batranelele sa traverseze strada, pentru ca hraneste toti cersetorii de pe strada sau pentru ca a adoptat un copil din Africa? Nu, v-ati indragostit din motive derizorii, v-ati indragostit datorita unei chestiuni minore. De pilda, pentru ca avea in masina un cd cu Leonard Cohen si, prin portiera, niste M&M’s ratacite. Sau pentru ca purta sosete asortate cu cravata. Sau butoni la manseta, ceea ce e destul de rar in zilele noastre. Sau pentru ca poarta palarie intr-un timp in care putinora le mai sta bine cu acest nobil accesoriu vestimentar. Sau pentru ca si el e la fel de innebunit dupa ciocolata neagra cu menta pe cat esti tu. Iar el de tine? El poate pentru ca porti sosete cu buline, de matase, atunci cand acestea nu se vad din cizme. Pentru ca incalziti si laptele dimineata, chiar daca e doar pentru cafea. Pentru ca sunteti neindemanatice. Pentru ca toate vanzatoarele va insala in piata, dar voi nu faceti scandal, desi va dati seama, si treceti senine peste meschinul lor gest.

De partea cealalta a amanuntelor ce se afla? El poate intruni cele 10 „must-have”-uri din listele noastre personale. Sau, la fel, de bine, se poate sa nu indeplineasca nicio cerinta. Dar noi suntem oarbe. Si surde. Si inconstiente. Mai conteaza ca e cel mai mare egoist din lume atunci cand zambeste fermecator pe sub borurile unei palarii? Mai conteaza, desigur. Numai ca nu la inceput. Nu la inceput, cand palaria ne-a luat mintile si a zburat cu ele undeva departe, intr-un taram intangibil.

Citeste si:  Relatiile pansament

Aceasta este partea frivola a dragostei. Latura ei neserioasa, jucausa, delicios de superficiala. Asa se initiaza jocul, cu ceva marunt, ceva aproape insesizabil. Mai tarziu, vor veni politele mai grele ce trebuie achitate, pentru a plati pentru inconstienta dintai. Si, cu toata aparenta ei de fetita nazuroasa, capricioasa, ceva se intampla mai tarziu. Asta ma fascineaza pe mine. Oare de ce Anna Karenina l-a ales pe contele Vronski?

Ceva ciudat se intampla pe drum. De la frivolitate, la disperare. De la superficial, la sinucidere. De la amanunt, la sfasiere de sine. Aici este misterul, aici este inexplicabilul. Cum poate ceva atat de marunt sa duca la rasturnari de destine? Cum se face ca intr-o zi iti place un barbat pentru ca ti-a facut clatite cu dulceata cu o seara inainte, iar apoi ajungi sa sari in fata unui tren de dragul lui? Unde se produce mutatia? De ce nu ramanem in apele acelea senine si insorite ale frivolului? De ce ne scufundam cu riscul de a nu mai putea iesi la suprafata? Cine toarna plumb in aripile noastre de fluture?

15 Comentarii
  1. Mai am nevoie de un timp de gandire ca sa pot comenta la ceea ce ai scris Iarina. Sunt putin socata si debusolata!
    Un lucru este cert, m-am indragostit \”de cel de acum\” pt ca a fost omul potrivit la locul potrivit, pt ca am simtit ca el e ce am nevoie, desi in viata mea era \”altul\”. M-am \”dezindragostit\” de \”altul\” din cauza indiferentei lui, din cauza ca se racise relatia si nu mai eram multumita eu => asta m-a facut sa ma indragostesc de EL, a fost langa mine cand eram singura, cand simteam nevoi de a vorbi cu cineva ore-n sir. Nu a stiut ca are masina, ca are telefon misto si nici ca are un loc de munca bun de unde castiga bine, amanuntele astea le-am aflat mai tarziu. Nu pot sa nu recunoasc ca m-am simtit mandra ca sunt cu el din motivele enumerate mai sus, insa prefer sa cred ca nu asta m-a facut sa raman langa el atata timp! Asta nu inseamna ca sunt profitoare sau materialista, dar e cert si verificat ca dragostea trece si prin portofel sau stomac!

  2. Aly, dupa comentariul facut pe un articol legat de islam, te simpatizez mult. Aici insa legat de afirmatia ,,dragostea trece prin portofel, stomac,, eu una am o cu totul alta parere. Viata are urcusuri si coborasuri, uneori abrupte. Nu iubesti un om pt ceea ce are ori este, starea materiala pe care o ai la un moment dat nu este definitiva si caracteristica pe viata. Ceea ce leaga doi oameni sunt sentimentele, afectivitatea, dragostea, respectul. Ele sunt cele ce te tin alaturi. Daca unul din parteneri , sa zicem ca se imbolnaveste la un moment dat, sau ramane somer, asta inseamna ca nu-l mai iubesti?
    La starea civila ti se spune printre multe altele …sa-i fii alaturi la bine si la rau… Sunt multe calitati pt care poti sa iubesti un om, la fel si defectele care te fac sa nu-l mai suporti, nu cred ca un telefon, masina ori un job tare, te fac sa inchizi ochii, sa accepti cu usurinta altceva decat ceea ce vrei cu adevarat. Mai devreme sau mai tarziu ceea ce simti in realitate iese la suprafata, atunci ce te faci?

  3. Mie la articolul despre Islam mi-a placut pozitia lui Ali. Am observat ca mai este o persoana care semneaza Aly. Dar nu poate fi vorba de una si aceeasi intrucat au pozitii total diferite. Una (Ali) lucida, cu argumente, cealalta (Aly) mai putin.
    In fine, eu una am si uitat de ce m-am indragostit de cine m-am indragostit. Acum pot sa constat doar diferente. Ce-mi placea si nu mai exista sau chiar ce-mi placea atunci si nu-mi mai place acum.

  4. rain, citeste mai atent, asta si spuneam, ca nu haina si masina si telefonul il fac pe om.Sunt convinsa de ceea ce am spus, ca drgostea trece prin portofel la un moment dat, dar nu in semnsul in care ai inteles tu, nu caut sa aiba averi multe, bani in conturi si masini tari, departe de mine gandul asta! Il iubesc, dar nu pt ce are material!
    \”Nu am stiut ca are masina, ca are telefon misto si nici ca are
    un loc de munca bun de unde castiga bine, amanuntele astea le-am aflat mai tarziu.\”
    Ma bucur ca mai acumulez cate o simpatie 😀

  5. Ai si simpatia mea Aly! Cand m-am indragostit de El (al carui nume il port acum) eram atat de tanara! 17 ani. Eu eleva el student. Doi copii saraci. Poate ca saraci (uitandu-ne imprejurul nostru ) suntem si acum dupa 18 ani. Eu invatatoare si el inginer. Ne-am imbogatit cu doi copii minunati, ne iubim, ne intelegem. Am trecut prin multe, inclusiv prin moartea fetitei noastre de 2 ani. A fost un moment de cumpana cumplit. Daca nu ar fi fost dragostea si respectul pe care ni le purtam, poate ca nu am fi ramas impreuna. Am trecut peste nefericirea asta. E greu! Ranile nu s-au vindecat. Acum la 35 de ani, ma simt intr-un fel batrana. Am trecut prin atatea! Ce stiu este ca trebuie sa pastrezi echilibrul. Si mai stiu ca Iarina are mare dreptate cand spune ca poate toate astea se datoreaza intamplarii, hazardului. Atunci cand l-am cunoscut nu-mi puneam nici problema locuintei, nici a unui serviciu \”bun\”, nici macar a locului de munca. Era atunci la inceputul perioadei \”de tranzitie\” si cat de cat aveam strictul necesar. Am citit despre Rodica si Cristi Minculescu. Poate ca sunt absolut demodata dar cred ca sunt un model de iubire si respect si sacrificiu. Toate cele bune fetelor !

  6. Dana, ma bucur ca ati trecut impreuna peste greutati, sunteti un exemplu pentru toate cuplurile, nu multe ar fi ramas impreuna dupa o experienta care provoaca o astfel de mare suferinta! Astfel de rani nu se vindeca niciodata, vor ramane veschic, insa prefer sa cred ca totul se intamla cu un scop, iar la sfarsitul vietii noaste pe Pamant, ne vom reintalni cu cei dragi!

  7. Asta e si parerea mea. El mi-a iesit in cale la momentul potrivit.
    Ma simteam singura, abandonata, neprotejata si stiam ca nimeni nu ma iubeste.
    Mi-a oferit protectie, prietenie, apoi m-am indragostit, il vedeam… cel mai tare barbat, credeam ca ma iubeste, poate ca m-a si iubit, dar in felul lui, rece si egoist,(asta am inteles mai tarziu), el spune ca eu l-am ademenit, dar eu aveam 24 el 33, poate fi vorba ca eu l-as fi prostit?
    Eu visatoare, romantica, dornica de iubire, dupa un mare esec sentimental(parasita cu o saptamana inainte de nunta); …el stapan pe viata lui, sigur pe el, siguranta pe care mi-o doream si pe care stiam ca eu n-am s-o am niciodata, eram prea aeriana, am inceput prin a ne juca de-a dragostea, am sfarsit casatoriti, fiinca eu ca toate fetele mi-o doream, el poate fiindca urma sa devina tata. Nu stiu. Dar atunci cand el era acolo \”la momentul potrivit\” ar fi fost bine ca eu sa intarziu sau sa nu ma prezint.
    Viata noastra de cuplu s-a dovedit a fi un esec total. Doar cei doi copii sunt marea noastra realizare de cuplu.
    De unde vine esecul atator cupluri?
    Acum stiu.
    Atunci cand te indragostesti nu tii seama de faptul ca trebuie sa-ti imparti toata viata cu el.
    Dar traind impreuna, apar tot felul de probleme. Aspiratii diferite, prieteni diferiti, hobby-uri total diferite, emisiuni tv si filme diferite, carti diferite, in final ajungi sa-ti dai seama ca nu ai nimic in comun cu cel de care te-ai legat pemntru totdeauna. atunci incepe declinul.
    Sfatul meu e sa cautati oameni cu care sa va faca placere sa petreceti timpul, cu care sa munciti sa va distrati mereu cu placere, cu care sa nu va plictisiti, alaturi de care sa nu simtiti nevoia de libertate ci sa va bucurati de libertate impreuna.
    Nu ma refer la a face dragoste. Ma refer la a face totul impreuna. Atunci poti spune ca ti-ai gasit perechea.
    Cand trebuie sa faci compromisuri, sa treci cu vederea sau sa lasi de la tine, inseamna ca nu e cel sau cea pe care o cautai, si sfarsesti prin a-ti cauta mai departe jumatatea, pentru ca realizezi ca ceea ce credeai tu ca e jumatatea ta, nu reprezinta nici sfertul…
    Nu imi plang de mila. N-am stiut, am platit, din pacate alaturi de noi platesc si copiii.
    Am trecut de faza cu linsul ranilor, acum sunt in cautarea celeilalte jumatati si sper din suflet s-o gasesc libera si nu captiva intr-o alta capcana numita casnicie.
    Pentru ca atunci cand o faci cu persoana nepotrivita casnicia ta devine o capcana.O colivie in care te simti captiv, infrant si nefericit.
    Sper ca toti cei care imi vor citi randurile sa ma contrazica si sa fie fericit!

  8. yo m\\\’am andragostit de el pt k e romantic shi sensibil si viril si sexi are toate kalitatzile pe care shi lear dori 1 femeie
    mi\\\’a plakut la inceput pt k era mai mare el are 28 de ani shi avea mai multa experientza de viatza shi era foarte altfel dekat totzi baietzi pe kre ii cunoshteam yo kre erau interesatzi dekat de filme porno sshi jocuri shi fotbal
    el avea servici si mashina shi casa shi era un barbat adevarat shi respectabil si m\\\’a kopleshit ku atentzii d la inceput shi ku flori shi ku kadouri shi ku de toate
    shi akum imi face multe multe kadouri kiar dk santem deja de katziva ani uneori ma suna noaptea shi ami spune k e jos shi k atunci a scapat de la servici shi ma ashteapta sa mergem la o shaorma
    shi yo il sun noaptea kand visez urat shi imi spune sa\\\’i pov ce am visat shi ma ajuta sa ma calmez
    shi il iubesk shi pt k are bani shi e pe picioarele lui orice femeie ii plac banii orikat atzi voi k santetzi cinstite yo rekunosk akum k l-am kunoskut pe el nu kred k ash putea sa mai fiu ku un baiat de virsta mea kre ii cere banii lu maikasa pt un suk sau ashteapta alokatia k sa iasa in orash

  9. „Cine toarna plumb in aripile noastre de fluture„ pfu chiar mi`a placut asta.Apreciez insa toate commenturile voastre care transpun oarecum povestea voastra,si parerea mea este ca totul se datoreaza intamplarii,hazardului,cu toate ca de multe ori nu ramane decat cenusa in urma,dragostea e unul dintre lucrurile pentru care merita sa traim si pentru care am vrea sa train la nesfarsit…Toate cele bune fetelor.

  10. imi permit sa rectific titlul articolului, cel putin in cea ce ma priveste,adica \”Eu de ce am fost indragostita de tine?\”
    a fost iubire la inceput, avem un baietel de 8 ani, acum sunt insarcinata a doua oara si de data asta e o fetita pe care o astept cu multa dragoste, dar el pt mine nu mai reprezinta decat un tata biologic al copiilor mei. asta se intampla dupa multe furtuni si impacari in care EU am cedat. ultima data si-a permis de fatza cu maica-sa sa-mi spuna ca am minte de cretina si ca eu orice as face NU trec prin fata maica-sii…
    nu regret ca mai astept un copil si ca e posibil sa-i cresc singura, am un serviciu si-mi permit din fericire sa-i intretin, regret ca el nu e omul pe care l-am crezut, si ca el inca mai e sub fusta soacra-mii…
    ce sa mai spun ca ea nu l-a corectat deloc atunci cand el a emis ineptiile…poate ma intrebati de ce am stat asa demult impreuna? pt ca eu am asteptat ca fraiera sa se focuseze si pe familia pe care credeam ca si-a facut-o.nu am stiut ca trebuie sa fiu in competitie cu maica-sa, ci ca fiecare avem locul ei in sufletul lui… asta e….

  11. buna ziua….aceasta intrebare mi.am adresat.o dupa 8 ani de vise si iubire.din pacate unele lucruri nu sunt asa cum am vrea noi sa fie.a avut o relatie timp de 8 ani in care mi.am dorit sa ma casatoresc…dar uni parinti nu inteleg ca tineri trebuie sa aleaga ei ce este mai bine in viata.dupa multa inpacari si certuri , eu am cedat spre bucuria parintilor ei.a trecut un an si totul este altfel acum…ea se marita anul acesta eu probabil la anul.

  12. eu m-am indragostit de un baiat care e mult prea departe de mine eu stau la satu mare el la bucuresti suntem inpreuna de 4 an si 3 luni nu ma inteleg cu parinti lui si as vrea sa stiu de ce m-am indragostit asa de el ?????

  13. Ma uit in urma la viata care a trecut pe langa mine, eram tanara si visam sa iubesc , am ales gresit si am mers mai departe asa.doar dupa multi ani am avut cuzrajul sa ma desprind de el, sufleteste vorvind.Acum cred ca m-am indragostit de altcineva dar sufar pentru ca nu sunt iubita, din pacate.
    Iubirea , parca e intotdeauna pusa numai pe sotii sa ne faca sa suferim.
    Vreau sa pot sti macar ca mai exista undeva si pentru mine iubirea mult visata, desi ma intreb oare chiar exista ?

Lasă un răspuns la Aly Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.