Fantoma primei iubiri

Daca tot vorbim despre dragoste sa incepem cu… inceputul: prima iubire! Cea la care ne raportam si cu care comparam tot ce urmeaza… cea pe care ne-o amintim mai frumoasa odata cu trecerea timpului, uitind ca poate am plans atunci, ca poate ne-am suparat atat de tare incat am jurat sa nu-l iertam niciodata; toate acestea se estompeaza si raman doar momentele frumoase, ba chiar si cele mai putin placute devin frumoase atunci cand privim inapoi.

Anii trec, ne indragostim de altcineva si ne trezim cautind ce a fost candva in prima iubire, ceva ce nu putem descrie macar. Cand apar primele certuri ne legam de amanunte: nu ne priveste asa cum ne privea… celalalt, nu ne mangaie asa cum o facea el, nu rade le fel ca el, adica, ce mai, NU E CA EL! Si remarcam asta cu surpindere si il investim pe primul cu multe alte calitati pe care cel de acum nu le are! Si comparam si comparam si uneori din pacate simtim nevoia sa ne si anuntam iubitul ca este comparat – asa, ca sa stie! – si ca a existat cineva care a stiut sa ne iubeasca mai frumos ca el. Urata este aceasta pozitie in care il situam. Ce-ar putea face? Pentru ca ei sunt de obicei mai realisti decat noi si constienti ca, orice atitudine ar adopta, mintea noastra sucita ii va vedea oricum mai putin… si mai putin… si mult mai putin… decat acel EL la care ne intoarcem obsesiv si pe care il numim cu incapatanare: „singurul care ne-a iubit cu adevarat”.

Citeste si:  Pierdere virginitate

Nu este vorba numai de noi, si ei ne fac acelasi lucru; multe dintre noi stiu cat de greu este sa lupti cu fantoma din trecutul barbatului pe care il iubesti. Pentru ca nu exista nimic palpabil pe care sa-l poti demonta; e mai rau decat sa ai o rivala in persoana unei amante prezente; pentru ca timpul infrumuseteaza totul, iar tu nu detii aceasta arma a timpului pe cand cealalta – da. Ea nu trebuie sa faca nimic, este doar acolo, in gandurile lui, si ai momente in care prezenta ei se simte atat de mult incat te apasa, iti respira aerul, te ameteste. Si ce poti face? Nimic. O lupta nedreapta si pe care nu o poti castiga tu caci este alegerea lui. Esti doar un martor – uneori tacut, alteori isteric – a incercarii lui de a recupera dulceata a ceea ce simtea demult.

Citeste si:  Noaptea nuntii

Saptamana aceasta va propun sa va uitati bine la cel de langa voi, sa lasati putin trecutul de-o parte si – cel mai important – sa nu mai comparati pentru ca nu este o comparatie corecta. Amintiti-va de ce sunteti langa omul pe care il tineti acum de mana si rupeti lista cu defectele pe care i le-ati identificat prin nefericita comparatie. Scrieti una noua care sa cuprinda tot ceea ce v-a placut si v-a facut sa va legati – cel putin pentru moment – viata de el. Saptamana aceasta traim in prezent si invatam sa ne bucuram de tot ce este frumos in viata noastra, fara sa tanjim dupa alte vremuri si fara sa catalogam cu „nu ne place” ceea ce nu seamana cu ce ne-a oferit altcineva.

Citeste si:  Ce te face fericita intr-o relatie

Pentru ca NU SE POATE sa semene…


6 Comentarii
  1. cata dreptate ai ruxandra! nimeni altcineva nu poate fi bun in ochii nostri daca comparam cu trecutul…cu toate am trecut prin asta si invatam din greseli.

  2. din pacate toate iti dam dreptate, dar comparam in continuare. este greu sa nu-ti doresti sa fie totul ca atunci si este reu sa constientizezi ca ce simteai atunci nu era doar din cauza lui ci si pentru ca… in tinerete… viata se vede altfel. dar tot ce era frumos atunci legam de el si apoi tot ce este urat acum legam de el, cel de acum si da, nu e corect!

  3. Cred ca depinde si de varsta modul in care iti amintesti de prima iubire. Dupa 30 de ani nu-ti mai aduci aminte decat ca de o intamplare frumoasa si atat. E pacat sa-ti pierzi timpul incercand sa pui pe un piedestal un om care nu-ti e alaturi.

  4. ai f mare dreptate ruxandra..prima iubire ramane prima iubire..si eu am trecut si trec prin asta si cu siguranta mai sunt multe alte fete :(..si oricat am incerca nu putem trece peste si nu putem sa nu comparam cu cel prezent si ai dreptate…nu e deloc corect…

  5. prima iubire ramane pt. totdeauna undeva acolo in strafundul inimii, intr-un locusor de 1 mm patrat;cu trecerea timpului ma mai trec fiori cand ma mai bantuie amintirile….totusi am incercat sa nu fac comparatie pt. ca fiecare e in felul lui cu bune si cu rele, caci, cel de acum poate sa aiba calitati pe care nu le avea celalalt si invers.si mai e si regretul ca nu a ramas prima, singura si ultima iubire…….:))

  6. prima iubire…e greu sa traiesti cu fantoma ei!!!eram in clasa a 9-a cand am intalnit-o…..si acum dupa aproape 4 ani de la terminarea liceului inca ma bantuie!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.