Haideti sa analizam putin anumite situatii din viata de cuplu care la o urmarire mai atenta va vor face sa va rusinati, dragele mele !
Vrei mereu sa iesi cu el la o bere cu baietii, curioasa si un pic contrariata ca esti lasata la o parte. Poti insista pe asta zile intregi, sa te rogi spasita, sa plangi chiar dorindu-ti sa faci si tu parte din clubul lui, ca doar puteti fi prieteni inainte de toate. Uite ca nu merge asa ! Voi nu sunteti prieteni, sunteti altceva, care nu se incadreaza la prietenie sau amicitie barbat-femeie, daca exista asa ceva. Insa hai sa recunoastem ca nici noi nu putem fi noi insine si sa ne dedam la barfe din ce in ce mai lipsite de scrupule la intalnirea cu fetele, daca el este prezent. Deci ii poti accepta nevoia de libertate, macar la bere cu baietii, unde si el poate fi cat de rautacios vrea fara sa fie judecat.
Ne simtim jignite de cuvintele „urate” pe care le itereaza barbatii in momente de cumpana, nervozitate sau maxima plasticitate in exprimare fata de semenii lor. Stiti cu toate la ce ma refer, expresii care cuprind invariabil organul reproductiv masculin, cu toate „accesoriile” sale), care sunt doar cuvinte, cum bine ne invata un anumit grup de stand up comedy de la noi. Suntem chiar ipocrite cand desconsideram un barbat pentru ca foloseste anumite cuvinte considerate obscene cand explica faze de fotbal, experiente la cumparaturi sau ultima cearta cu seful, insa adevarul este ca suntem invidioase. Am dori si noi sa putem injura birjareste de fiecare data cand nu ne convine ceva fara sa fim privite altfel. Insa nu se poate, pierdem din feminitate, barbatii ne vor considera needucate sau „libertine”. Si asa ca ramanem la un limbaj ceva mai fad, de intepaturi feminine.
Vrem sa fim iubite asa cum suntem, insa mereu incercam sa schimbam cate ceva la barbatul de laga noi. Va suna cunoscut :”Nu mai esti barbatul de care m-am indragostit!” ?? Este o fraza care nu apartine unui mit urban ci unei intregi categorii feminine, cele care constant incearca sa faca barbatul de langa ele sa fie mai bun, mai aratos sau mai destept, pentru ca apoi sa le displaca complet rezultatul „muncii” lor. Exista atatea cazuri incat sigur veti recunoaste simptomele in jurul vostru.
Siguranta si stabilitatea este importanta intr-o relatie, mai ales pentru o femeie, insa aacesta nu este un motiv suficient de bun pentru ce urmeaza dupa atingerea unui nivel de siguranta (casatorie de obicei): delasarea. Dupa un timp uitam cat de important este pentru barbatul de langa noi sa pastreze in minte imaginea femeii de care s-a indragostit, cocheta, atractiva, inteligenta (daca se poate toate trei). Este la fel de important cum este pentru noi sa putem cuprinde inca talia unui barbat dupa 20 de ani de casatorie.
si ce, barbatii nu sunt ipocriti? ne plac pentru ca suntem pline de viata, pentru ca ne aflam in centrul atentiei si apoi abia asteapta sa qpuna mana pe noi si sa ne inchida in casa! recunosc ca suntem ipocrite atat timp cat recunosc si ei ca sunt ipocriti!
pai faptul ca sunt si ei ipocriti nu scuza ipocrizia noastra nu? si nici faptul ca recunoastem ca suntem ipocrite uneori nu face ipocrizia scuzabila, sveta
Da Gianina, asa e dar daca recunosti te pui intr-o pozitie de inferioritate cu atat mai mult cu cat ei n-or sa recunoasca niciodata. In asta le e puterea. Si daca tu esti pregatita sa cedezi si sa lasi de la tine nu stiu cati barbati o fac.