Gelozia – boala incurabila?

Marturisesc ca am avut intotdeauna o parere proasta despre gelozie. Gelozia era, in ceea ce ma privea, o tara, ca o aluna uriasa, cu fire de par, latindu-se hidos pe un chip altminteri frumos si lipsit de defecte. Si am crezut mereu ca, odata ce a aparut, odata ce s-a infiltrat cu caracteru-i perfid in epiderma, nu mai scapi niciodata: ramai marcat pe viata. Gelozia era handicapul oamenilor slabi. Al oamenilor care nu sunt asa cum par, ci se transforma in varcolaci peste noapte, facandu-te sa-ti fie teama sa mai stai in apropierea lor.

M-a mirat sa aud ca exista persoane care considera ca gelozia este un ingredient absolut necesar care vine la pachet cu dragostea si ca se stabileste o relatie de tip cauza-efect intre cele doua: ma iubeste, deci este gelos. Iubirea inteleasa iarasi ca raport de posesivitate: te iubesc, deci esti a mea, tu si toate ale tale. Si ca un barbat indiferent la privirile de dorinta pe care se intampla sa le mai culeg in mersul meu prin viata este, de fapt, un barbat caruia eu ii sunt indiferenta. Recunosc ca asemenea credinte mi s-au parut meschine si mi s-au parut a macula parerea despre „imaculata conceptie amoroasa”. In cel mai bun caz, credeam ca gelozia este fructul stricat, molozul, ceea ce vine ca un adaos nedorit, in niciun caz o conditie necesara.

Eram constienta ca, in purismul meu, stateam impotriva psihologilor care afirma ca, in anumite doze (cine le stabileste – nu stiu), gelozia este normala si chiar recomandabila. Freud insusi sustinea ca exista trei feluri de gelozii: concurentiala (reinitiind teama fiului de a-si pierde mama – vechiul refren oedipian), proiectata (cand, de fapt, gelosul este cel care resimte tentatia infidelitatii si il acuza pe celalalt de propriile sale pulsiuni) si deliranta (cand gelosul este, de fapt, un homosexual care nu-si accepta conditia si cel „vanat” nu e partenerul de cuplu, ci presupusul substituent adulterin).

Citeste si:  Sare si piper in viata sexuala

Mai stiam si ca gelozia nu are sex, dar, nu stiu de ce, probabil chiar din cauza apartenentei mele la sexul feminin, mi se parea ca cea feminina se manifesta mai urat. Am vazut femei interesate pana la obsesie de rivalele lor – reale sau imaginare, nu si barbati care sa faca acelasi lucru. Am vazut insa barbati care pretindeau ca nu cunosc aceasta boala, dar care si-au parasit iubitele la prima suspiciune. Per ansamblu insa, modul masculin de a „gestiona” problema mi s-a parut mai elegant. Nu la fel de eleganti mi s-au parut atunci cand vorbeau dispretuitor de fostele iubiri, expulzate de propria lor gelozie. Ei pretindeau ca, parasind, s-au vindecat. Eu ziceam ca sunt mai bolnavi decat inainte. Asa ca, intr-un final, am ajuns la concluzia ca gelozia e la fel de mutilanta pentru ambele sexe.

Citeste si:  Singuratatea in doi

In principiu, exista doua feluri de rivali pe care gelozia ii creioneaza in mintea celor atinsi de ea. Este rivalul care-i seamana, geamanul, dublura, si rivalul opus lui. Atunci cand vorbim despre rivalul asemanator (fizic cu aceleasi caracteristici, profesie sau categorie sociala asemanatoare), vorbim despre teama pierderii caracterului de unicitate in ochii celuilalt. Presupunem ca unul dintre motivele pentru care suntem iubiti este trasatura noastra de singularitate si nu concepem sa apara un altul, aidoma noua, care sa ne pericliteze „situatia”. Cand, din contra, rivalul este cum nu se poate mai diferit de noi, atunci ne punem sub semnul indoielii insesi „calitatile”. „Daca ea m-a iubit vreodata pe mine, cum il poate iubi pe el?”. Cu varianta vulgara „Cum se poate uita la aia? Nu are nimic in comun cu mine!”. Competitia inchipuita naste monstri.

Cred ca stim cu totii pe cineva care cauta in mod regulat „dovezi” in telefonul, mailul, buzunarele, conversatiile, masina celuilalt. Si pentru care orice devine „proba”. Oamenii acestia devin cei mai ineficienti “detectivi”. Pentru ca, in acelasi timp, vor si nu vor sa li se confirme verdictul dat apriori. Si cum sa ai pretentia ca esti pe drumul bun din moment ce nici nu stii unde vrei sa ajungi? Demersul este, de la bun inceput, sortit esecului. Si daca nu apare nimic, faptul in sine constituie o dovada: e prea bine ca sa fie adevarat. Va suna cunoscut?

Citeste si:  Renunta la complexe

Maruntaiele geloziei sunt hidoase, pline de acizi corozivi. Si cu fiecare noua poveste, opinia imi este confirmata. Ce este si mai trist este faptul ca nimeni nu poate promite cu onestitate o vindecare completa. Nu te poti elibera definitiv. Poti doar invata sa convietuiti fara ca lanturile ei, aruncate in jurul gatului, sa-ti devina fatale. E cam ca in cazul tratarii dependentei de alcool sau de droguri. Esti abstinent, dar nu te poti considera complet vindecat niciodata si interdictia consumului planeaza pentru tot restul vietii. Fie ca ii cauti sursele, fie ca inveti sa-ti reprimi impulsurile, este vorba doar de control. Nu si de o izbavire totala. Crizele nu aduc acel sentiment de eliberare promis, acel „am spus tot ce aveam pe suflet”. Pentru ca un gelos lucid stie mereu ca ce era pe suflet era urat. Si ca nu se cuvenea expus. Gelozia seamana cu o otrava pe care o producem noi insine, dar la care nu suntem imuni. Boa ucis de propria-i muscatura. Aici e perversiunea.

Si as dori sa va puneti urmatoarea intrebare: de ce in cuplurile fericite, care au o relatie armonioasa, in care cei doi se respecta, pata hidoasa a geloziei nu apare? Poate ceva care infloreste pe un teren imund sa fie considerat semn al sanatatii emotionale?


8 Comentarii
  1. Nici eu nu sunt de acord cu vorba asta \”daca iubesti, esti si gelos/geloasa\”. Dar sincer, daca ma gandesc la cate povesti am auzit…parca ii inteleg pe unii, mai ales pe femei. Si inteleg si gandul \”e prea frumos sa fie adevarat\”. Am prieten de 5 ani jumate. Niciodata nu a calcat stramb. Acum vorbeste numai de casatorie, fiecare zi langa el e mai frumoasa decat precedenta…etc. In schimb, majoritatea femeilor pe care le cunosc au fost inselate. De persoane cu care aveau relatii foarte serioase. Si ma intreb uneori-\”imi va veni si mie randul intr-o zi? Sunt chiar atat de buna incat merit acest om minunat care ma iubeste pe zi ce trece mai mult, care chiar ma trateaza ca pe o printesa?\”. Nu sunt geloasa. Mereu am considerat o injosire sa-i verific telefoanele, buzunarele etc….Dar vad in ce lume traiesc, iar intrebarile apar…rar, dar…

  2. E grea tare boala geloziei. Si eu cred ca gelosi sunt in general cei predispusi sa insele. Gelozia nu are legatura cu iubirea ci cu simtul proprietatii. N-ati vazut atatea cazuri in care el o bate pe ea ca o suspecteaza de nu stiu ce… iar ei 2 nu se mai iubesc de mult.

    Si cred ca daca ai in viata ta un partener/ o partenera gelos/oasa… e bine sa pleci cat mai repede.

  3. asteptati pana sa existe om care nu a simtit gelozie,om care nu a inselat, ceea ce nu inseamna ca nu o va face,si veti muri asteptand.va pacaliti singuri daca credeti ca nu ati fost nicidata inselati,sau ca nu ati simtit gelozie.nu exista om perfect,iubit/a perfect/a,sot,relatie perfecta,astea sunt doar idealuri care ne chinuie si care daca ne pacalim credem ca le putem atinge.de ce sa vrem sa atingem perfectiunea in orice?pt ca ne e frica,stiind in sinea noastra ca nu o vom atinge niciodata

  4. DA, e grea boala geloziei si impinge bolnavii ei la fapte care de care mai ciudate, perverse. Intr-o relatie stabila nu prea exista gelozie pentru ca partenerii se cunosc foarte bine, cred, au incredere reciproc sau stiu mereu ce ar face celalalt, cum ar gandi. In cazurile fericite, ca exista si cupluri \”vechi\” unde se insala unul pe altul de cati ani si…

  5. Unii sunt gelosi pt. ca nu au incredere in ei insisi, de fapt fiecare om are momente in care ii lipseste increderea in sine, cand simte ca nu e bun de nimic, ca nu-i iese nimic ca lumea, orice ar face. Si atunci e normal sa fie gelosi ca nici partenera/ul nu le apartine, sau sunt paranoici inchipuindu-si ca sunt inselati. Si atunci normal ca fiecare e gelos uneori din aceasta cauza, totul e sa nu exagereze. Dar mi-am dat seama ca majoritatea se mint singuri f mult, pt a se proteja, pt a nu suferi. Poate e bine asa. Sau poate- mai bine sa infrunti adevarul chiar daca doare, treci peste durere, nu exagera, totul trece si nu-i nimic. De ce sa faci din tantar armasar? Mai bine accepta ca nu exista fidelitate, si nu vad ce-i asa rau in asta. Pt ce avem atata nevoie de fidelitate, nu-nteleg. Daca-l iubesti da-i libertate, daca te iubeste va ramane cu tine dupa ce-si satisface poftele, dar trebuie sa se convinga ca tu esti cea aleasa, cea mai buna pt el!

  6. Parerea mea ca exista mai multe feluri de gelozie:cea din iubire(mi se intampla sa simt gelozia cand vad admiratie in privirea lui pentru altcineva,asa cum are cand ma priveste si pe mine) si gelozia absurda,posesiva,aberanta si fara motive intemeiate.Aceea cred ca este o boala.Prietenul meu este gelos,mai bine zis a fost.Impreuna am reusit sa o facem sa se stinga usor ,usor.Acum nu mai avem nicio problema,nu ma mai suna sa verifice ce fac,nu-mi verifica telefonul,stie ca sunt numai a lui,a inteles cat rau ne facea.Pentru a nu ma pierde a invatat sa aiba incredere.Si gelozia a crescut in sufletul lui din cauza unei alte femei din trecutul lui care l-a inselat…Deci cu rabdare si iubire poti scapa de \”otrava geloziei\”.

  7. hmmmm…. din cate am citit nici una dintre voi nu e genul acela de femeie care nu este sau nu a fost geloasa niciodata… desi imi vine greu sa cred…. eu una recunosc sunt GELOASA, si cum ziceati voi e un semn de salbiciune, de nesiguranta. Intradevar sunt o persoana care nu e sigura pe ea, si mereu vad ceva mai bun decat mine in lumea asta, in jurul meu si cred ca persoanei de langa mine i-ar putea place mai mult altcineva mai bun.Poate ca este mai frumoasa, arata m bine, are ceva mai bun (aspect fizic pentru ca in primul rand asta sare in ochi) decat mine daca mai aud si remarca de genul \” ce bine arata tipa aia\” etc. imediat mi se aprinde beculetul de \”gelozie\” in cap.
    Stiu si sunt constienta ca e un lucru FFFFF RAU sa fiu asa(ma strezes singura degeaba), dar pur si simplu nu-mi pot controla gandurile care fug in sute de parti.
    E bolala oamenilor NESIGURI pe ei, cum ziceati si voi. Si e ceva incurabil, poti sa te controlezi, sa-ti ascunzi sentimentele, gandurile, sa tii in tine toate gandurile alea negre care iti vin in cap dar niciodata nu poti zice ca te-ai \”vindecat\” . E uraaat sa fii asa, va zic din propria experienta, si e urat sa fii mereu suspicioasa, cateodata m enervez si eu p mine kat de \”proasta \” sunt, si incerc sa ma linistesc singura, sa-mi aduc argumente de ce nu trebuie sa fiu asa, dar oricat de cate ori mi se pare ceva mai suspect asa (mereu mi se pare ceva suspect) sunt geloasa. Bine, fata de cum eram inainte, acuma zic ca sunt mai \”normala\” ma controlez dar e greu.
    Deci eu zic ca pana nu simti pe pielea ta cum e sa fii geloasa nu ai de unde sa stii cum e, ca si in multe alte chestii, pana nu simti pe pielea ta ceva nu e bine sa condamni, sau sa critici pe cineva, pentru ca nu stii cum e sa fii bolnava de \”GELOZIE\” .

  8. gelozia….ce urat suna…e o boala incurabila.eu am am avut un barbat care era f gelos,era in stare sa ma inchida intr-o colivie si cand il intrebam de ce e gelos spunea ca ma iubeste prea mult.pana la urma am aflat ca el ma insela la orce pas si probabil sentimentul de vinovatie ii munstra constiinta.am luptat in zadar sa il fac sa inteleaga ca sunt trup si suflet pt el dar nu am reusit.dar un sing lucru am inteles ca,cu gelozia nu faci casa.si un lucru a fost bun ca a plecat sing de buna voie din viata mea.acum sunt casatorita si am langa mine un om minunat care ma apreciaza si il apreciez,cu bune cu rele.oamenii bolnavi de gelozie ar trebui sa traiasca intr-o lume aparte,pt ca ei nu au cum sa cunoasca cel mai frumos sentiment si anume …iubirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.