fbpx

Gelozia, o boala mutilanta

Exista oameni care sustin ca iubirea presupune in mod automat gelozie. „Nu esti gelos, nu-ti pasa de mine, nu ma iubesti”, „nu vreau sa te impart cu nimeni pentru ca esti important pentru mine”, asa ar suna demersul lor logic. Exista, de asemenea, persoane care cred ca toti suntem gelosi, intr-o masura mai mica sau mai mare, fie ca ne exprimam, fie ca ne reprimam acest sentiment.

Ce este gelozia? In primul rand, este o emotie, un sentiment ca toate celelalte. A iubi presupune, mai ales in cultura occidentala, o cultura dominata de un ego supradimensionat, a dori ca celalalt sa ramana mereu alaturi de noi si nu in bratele unei terte persoane. Si pe plan sentimental simtim ca suntem angajati mereu intr-o competitie acerba cu cei din exteriorul cuplului. Simtul proprietatii se extinde inclusiv asupra inimii si corpului celui iubit, iar strainii sunt priviti fie ca aliati, fie in calitate de competitori pe acesta piata a iubirii.

Avem insa de-a face cu mai multe stadii de dezvoltare, cu amplitudini diferite ale acestui sentiment. Exista femei care reusesc sa mascheze viermele care le roade. Nu au nimic impotriva ca iubitul lor sa iasa cu colegele la o cafea, sa trimita o felicitare de sarbatori fostelor iubite, sa aprecieze calitatile fizice ale unei trecatoare. Trebuie sa fim realisti. Iubitii nostri pot fi indragostiti, asta nu inseamna ca sunt si orbi. Orbirea lor, daca am fi malitiosi, am spune ca se limiteaza la ceea ce ne priveste, nu si la exterior. Aceste femei pot conversa in mod liber despre alte „investitoare” pe piata. Toate bune si frumoase, atata timp cat lucrurile sunt mentinute „la vedere”. Daca incep insa sa aiba sentimentul ca ceva li se ascunde, situatia poate denatura.

Citeste si:  12 lucruri pe care femeile le iubesc la barbati

Acum intram in cel de-al doilea stadiu, cand gelozia ajunge sa fie o stare obsesiva, care invadeaza gandurile, care otraveste 50% din timpul unei zile. Deja perspectiva este una bolnavicioasa. Specialistii sustin ca in aceasta faza o astfel de femeie proiecteaza asupra partenerului propria sa lipsa de siguranta, de incredere in sine, simtindu-se inferioara. Nu este exclus ca tocmai pentru ca au gustat deja din fructul oprit al infedelitatii si stiu cum stau lucrurile pe taramul tradarii, sa-l suspecteze pe partenerei de aceiasi pasi gresiti.

A treia etapa seamana cu un acces de febra. Controlul este cu desavarsire pierdut, ne confruntam cu o maladie. Gelozia nu se mai indreapta asupra persoanelor de sex feminin, ci asupra trecutului, colegilor, rudelor, toti devin suspecti. Suspecti de ce? Suspecti ca ne-ar putea rapi, fura, ceva ce consideram ca ne apartine. Tot ce-l inconjoara pe iubit devine obiect al urii. Daca ar sta in puterea noastra, l-am inchide sub un clopot de sticla, la adapost de dorintele straine. Mai seamana aceasta stare cu iubirea? Printesa are chipul mutilat, ochii ingustati de ura, zambetul i-a devenit un ranjet feroce. Figura aceasta ne-ar speria daca ne-am opri sa ne uitam o clipa intr-o oglinda. Insa, cum aceasta etapa a geloziei seamana cu o stare febrila, cu un delir, nu mai stim sa folosim instrumentele ratiunii, devenim instinct pur, simt al proprietatii exacerbat. Gandul, nevoia fundamentala de a fi unice pe scena vietii fiintei iubite ne otraveste fiecare clipa, devenind noi insene niste fiinte „toxice”.
In acest punct, nu mai conteaza neaparat cel pe care-l iubim, ci exercitatea posesiei si a puterii. Ne comparam neincetat cu o terta persoana si acest demers este unul sec, ucigator, fara finalitate, neaducand nimic productiv. Dar tocmai aceasta comparatie hraneste obsesia. Ce are ea si nu am eu?

Citeste si:  Prezervative: Texte si raspunsuri

Uneori, gelozia are radacini adanci, greu de detectat si de smuls. Poate sa fie explicata printr-o teama de abandon (abandon care a avut loc in copilarie sau s-ar fi putut intampla), ceea ce duce la generarea unei stari de nesiguranta continua. Poate sa fie rezultatul unei educatii in care eram in permanenta verificati, supravegheati, in care miscarile libere nu erau permise, fiind mereu suspectati, controlati obsesiv, iar la varsta adulta am ajuns sa repetam aceleasi greseli.

Gelozia este o boala grea si vindecarea de ea presupune o totala regandire si repozitionare a relatiilor cu ceilalti. Trebuie dezvoltata capacitatea de detasare de celalalt, privita ca o masura de evolutie, nu ca un regres sau o pierdere. Trebuie sa reinvatam sa iubim, sa renuntam la chipul stramb, la postura chircita, pentru o alura dezinvolta, mult mai gratioasa. Trebuie sa invatam sa ne apreciem din nou.

Citeste si:  Cateva sfaturi esentiale intr-o relatie (partea a II-a)

Marturiile persoanelor care sufera de aceasta gelozie maladiva sunt cutremuratoare. Intreaga lor personalitate este deformata. Din indivizi normali, placuti devin oameni crispati, vesnic supusi unor cazne de neimaginat, pe care, atentie, le inventeaza singuri, mereu suspectand, mereu la panda. Sentimentul lor de nesiguranta, care atinge dimensiuni patologice, nu cunoaste pauza. Se trezesc noaptea pentru a scotoci prin buzunare, mailuri sau telefoane, isi supun partenerii unor interogatorii chinuitoare, umilitoare. Am auzit chiar de un barbat care a renuntat la serviciu pentru a-si putea urmari sotia in permanenta si care, atunci cand aceasta a divortat de el, dormea in masina, in fata casei ei. Faptul ca iubitul rasfoieste paginile unei reviste cu fotografii de femei este chinuitor, dand nastere intrebarii daca poate, nu cumva, si-ar dori sa fie cu vreuna dintre ele. Deja granita dintre planul fictiunii si cel al realitatii este incalcata.

Gelozia, dragele mele, nu este un paznic bun pentru relatia voastra. Ea nu imbogateste solul iubirii, din contra, este un instrument periculos, poluant, autodevorator, care nu se hraneste decat pe sine. Este cel mai mare dusman pe care-l puteti avea. Nu impotriva celorlalte femei, ci impotriva acestui sentiment oribil, mutilant, trebuie sa luptati.

11 Comentarii
  1. mmm…interesant…nu vreau sa ajung asa in nici un caz…cu toate ca am unele momente de gelozie…lucrez cat pot de mult ca sa ma stapanesc si e foarte greu… voi cum reusiti sa va stapaniti???

  2. eu sunt extrem de geloasa de multe ori..chiar shi pe persoane care nu ar trebui…recunosc ca exagerez enorm dar nu ma pot stapani…e foarte greu sa ieshi din aceasta stare….sper ca imi va trece cu timpul..

  3. nu sunt deloc geloasa.. stiu ca iubitul meu e doar al meu si ma indoiesc ca intr-o zi m-ar putea insela..
    am auzit un preot predicand. spunea : \” cel mai mult il iubesti pe cel de langa tine cand il lasi liber, sa faca ce doreste, cand nu il privezi de libertate\”. iar daca magarul de langa noi ne inseala, inseamna ca nu ne respecta, nu ne merita si atunci trebuie sa spunem \”pa\”, oricat de greu ne-ar fi.

  4. si eu sunt geloasa, dar in limitele normale, consider eu…adica nu as avea nimic impotriva sa iasa cu colegele sau prietenii..As reactiona urat daca s-ar vedea pe fata ca intre prietenul meu si \”ea\”, oricare ar fi dumneaei…dar atat 😛

  5. Offfff, eu tocmai ma confrunt cu o astfel de situatie, prietenul meu sta singur, ca si mine de altfel, eu mai stau si la el. Dar cand vin pe la el, cateodata gasesc fire de par prin casa.Si din clipa in care am gasit prima data a devenit o obsesie pt mine, ca nu cumva sa ma insele, il verific mereu, mi-e greu…, plang si ma consum in mine.E groaznik sa ai sentimentul asta in tine de nesiguranta si incertitudine.Cu toate ca multa vreme n-am fost deloc geloasa pe iubitul meu, uite ca de atunci nu mai scap de acest sentiment.Incerc sa lupt, sa scap de sentimentul asta de gelozie, dar nu stiu cum…, pt o vreme ma linistesc, pana cand mai gasesc cate ceva care treb sa ma nelinisteasca.

  6. …eu nu stiu ce sa mai zic, ce sa mai cred…l-a inceput l-a iubit…orbeste poate, credeam in el…pana cand am inceput sa inteleg ce fel de melodii asculta el si ce mesaj transmiteau ele…un fel de dor..! 🙁 am inceput sa fiu banuitoare, geloasa, sa-i caut prin lucruri….si-am avut si ce gasi de pe la foste! i-am cerut sa le arunce pentru mine, daca tine la mine pentru ca ma deranjau…a observat treptat ca-si cauta scuze de fiecare data cand ii ceream asta…ba ca nu mai stie pe unde le tine (dar nu erau asa de bine ascunse odata ce eu dadeam de ele, aproape la orice pas)…ba ca nu are timp (desi pt faptul ca sunt persoana la care spune el ca tine cel mai mult poate ar fi trebuit sa-si faca)…in fine…am inceput sa-i caut prin telefon desi stiu ca nu-i frumos dar mi-am zis ca pana la urma \\\”curiosii mor repede, dar macar nu mor prosti\\\” si am avut ce gasi si pe-acolo…iar pentru faptul ca i-am zis ca stiu ca tine legatura cu una din fostele lui si ca ma deranjeaza si as vrea sa nu se mai intample daca tine la mine sa ne respectam si sa incercdam sa nu-l facem pe cel de langa noi sa sufere…a inceput sa o sune peste cuvantul dat mie si sa stearga apelurile catre ea inainte de a veni acasa…chiar a trecut-o si cu un alt nume de baiat pentru cazul in care ar fi uitat sa stearga vre-un apel…numai ca el nu stia ca eu ii aveam numarul dintr-un mesaj mai vechi…….am ajuns sa ne si certam pana la urma, ca si rabdarea mea a avut o limita iar de faptul ca l-am tot rugat sa faca unele chestii si cauta mai mereu scuze sau trecea peste cuvantul care mi-l dadea initial nu mai zic…in fine s-a ajuns intr-acolo in cat am vrut sa plec de la el…i-am cerut in schimbul ramanerii mele sa o sune pe respectiva de fata cu mine sa-i spuna ca nu vor mai tine legatura……..acum ce sa mai zic…dupa atatea rugaminti si negociat o relatie, dupa atatea stari de nervi, de suspiciune, de gelozie….incerc sa mai am incredere in el dar e greu atata timp cat el in fata mea si-a dat un cuvant si pe la spate tot cum a stiut el a facut….in ultima vreme cred ca numai cu starea de neliniste si gelozie am ramas si ma tot intreb daca am facut bine sau nu ca am ramas in aceasta relatie, desi siu ca il iubesc…cat la % sa-l mai cred dupa ultima promisiune?!………il iubesc dar cu starile astea pentru care el nu prea face mare lucru sa ma linisteasca, diferit fata de ce facea inainte…chiar nu stiu ce fel de \\\”loz\\\” am tras…si daca am sa reusesc pana la urma sa depasesc aceste stari (create de el zic eu…)…

  7. acum eu nu zic nici fetelor fiti geloase ca s-ar putea sa aveti motive doar sa nu vreti sa acceptati cu adevarat semnalele de care va tot impiedicati, dar nici sa nu fiti…..si probabil ca raspunsul la intrebarile mele mi-l voi da si singura cand voi spune ca un pic de gelozie nu strica dar cand aceasta incepe sa depaseasca anumite limite ale bunului simt si ale ce mai vreti voi (indiferent de ce parte: a lui ca o tine pe-a lui sau a ei ca nu mai termina cu suspiciunile si cautarile…) deja nu mai e de bine…relatia respectiva ar trebuii rupta si inceputa una noua, curata…. mai trebuie doar acceptata realitatea, adevarul si puterea de a merge mai departe, convingerea ca undeva acolo trebuie sa fie cineva cu care chiar sa te intelegi…..off, pe de alta parte sper ca nu sunt in cautarea perfectiunii ca pana la urma barbati cre sa nu se uite dupa altele din cate stiu eu nu prea exista ca sa nu zic mai deloc…

  8. mai toate persoanele sunt geloase la un moment dat…fie ca vor sa recunoasca , fie ca nu, sunt situatii ce declansaza mecanismul necrutator. important e sa fie tinuta sub control. si e nevoie de rabdare si incredere. altfel, se duce totul de rapa. cu gelozia nu e de glumit.

  9. Eu una sunt foarte geloasa din pacate. Oricat as vrea sa maschez acest lucru, nu pot. Dar nu este numai vina mea,sau a noastra a femeilor in general. Daca partenerul nu da motive pentru a trezi si alimenta aceasta boala ar fi totul OK. Dar cand vezi mesaje pe telefonul mobil destinat altor femei si el iti reproseaza faptul ca il controlezi,ca ar trebui sa il lasi in pace sau mai grav ca te minte ca nu e adevarat…nu ai cum sa nu devina gelozia un impediment intr-un cuplu. Asa ca geloase sau \’\’negeloase\’\’ ei tot inseala si noi tot ii iertam

Lasă un răspuns la Marina-Simona Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.