fbpx

Gunoiul nedus – picatura care a ucis amorul

Pentru ca ne place sa punem amorului o coroana cat mai impunatoare pe frunte, numai crini si cale si orhidee, eventual carnivore, ne imaginam mereu ca, atunci cand se destrama, la baza stau motive cat se poate de serioase, sobre, imbracate in costum si cu camasa incheiata la toti nasturii. Pentru ca iubirea e importanta, vitala, fatala pe alocuri, si asa credem ca trebuie sa fie si contextul care duce la uciderea ei. Numai ca, helas, nu mereu se intampla asa. De fapt, statistic vorbind, peisajul nociv este de dimensiuni reduse, aproape meschine, in cele mai multe cazuri. Cat o fi iubirea de mare, gigantesca, uriasa, cateodata o buturuga marunta-maruntica, chiar o aschie, poate sa ii doboare carul triumfal.

Cand se vorbeste de despartiri, se aduc mereu in discutie cazuri celebre, cu mult invocatii Romeo si Julieta, lupte cu parintii, cu societatea, smulgeri din mediul obisnuit, familiar, diferente ireconciliabile, adultere rasunatoare. Nimeni insa n-ar recunoaste ca a spus adio pentru ca el nu ducea gunoiul, de pilda.

Ganditi-va numai cum izbucneste o cearta. O soseta de care te impiedici a zecea oara. Clasicul capac al pastei de dinti lasat stingher si, evident, neinsurubat. Inca o zi in care el, ramas fara job, nu a trimis niciun cv, nu a dat un singur telefon si si-a petrecut dupa-amiaza jucand NFS. Inca o luna in care ea si-a dat tot salariul pe haine. Parca peisajul isi pierde din culorile tari, rosul sangeriu si albastrul dorului sfasietor sunt ocupate de maroniuri, griuri si bejuri. Culori mult mai potolite, deloc tragice, dar infinit mai tracasante.

Citeste si:  20 motive pentru care un barbat nu vrea sex

Si ohoo, odata rupte zagazurile certurilor domestice, cu greu mai poti fi calmate spiritele. Pentru ca de la gunoi se sare la verisoara care a incercat, odata, acum 4 ani, sa-ti “deschida ochii”. Sau la mama care apare mereu neanuntata. La obiceiul tau de a arunca firele de par de pe perie in wc si de a uita sa tragi apa dupa ele. Cuvinte grele, puls accelerat, ochi iesiti din orbite, usi trantite, ea plangand cu suspine in dormitor, el dand drumul la meci ca sa nu mai auda plansul ei, ea plangand mai tare si tot asa.

Uneori, conflictele acestea se sting de la sine. Fiecare se descarca, transmite doza necesara de reprosuri, trece o jumatate de ora si el intreaba “ce mancam la cina?”. Asta pana la urmatorul gunoi nedus. Si tot asa pana cand certurile ajung sa faca parte din rutina zilnica.

Si totusi, uneori, se intampla ca rezerva sa se epuizeze. Unul dintre ei sa clacheze chiar atunci cand parea in apogeul domesticirii. Cand credeai ca ea s-a obisnuit cu gandul ca tu nu concepi sa treaca o luna de zile fara sa-ti cumperi o pereche de pantofi si vreo doua-trei de bikini, te trezesti ca si-a facut bagajul si s-a mutat la prietenul Paul din facultate. Sau, tocmai cand te felicitasesi ca a incetat sa te mai piseze cu spalarea vaselor imediat dupa masa, cu impaturirea servetelelor inainte de a va aseza la cina, ea a hotarat sa accepte o bursa in Japonia si sa puna in stand by relatia voastra si certurile care o macinau.

Si asa arata finalul lipsit de glorie al unei povesti, altminteri, frumoase. Necazul cu aceste mici-uriase amanunte, care ajung in timp sa ni-l faca pe cel de alaturi insuportabil, e ca ne obtureaza privirea, ne-o incetoseaza si ajungem sa distingem cu greu si ceea ce e cu adevarat frumos, lucrurile care merita salvate dintr-un naufragiu. Cel mai des se intampla ca povestea pe care o traim sa ajunga sa ni se para o masa amorfa in care e din ce in ce mai greu sa plutim pentru ca ni agata de membre, in inotul nostru, tot felul de obiecte-rebut. In final, ajungem sa obosim si sa calculam distanta pana la cel mai apropiat punct de refugiu si, cu ultimele farame de puteri, pornim intr-acolo lasand in urma insula plina de amor, dar si de sosete neridicate, galeti de gunoi neduse si analize amanuntite ale extrasului de cont.

Citeste si:  Calea spre inima lui

Asa ca eu zic sa mai uitam de tragediile cu majuscule, de incompatibilitati si de numaratul orgasmelor si sa ne mai coboram privirea din cerul instelat azi, plin de cumulonimbus, inspre sosete, carduri, monitoare nesterse de praf… Pentru bunul mers al relatiei. Si pentru o viziune mai realista.

30 Comentarii
  1. eu sunt casatorita de 3 ani si este adevarat ca sotul meu nu face mai nimik in casa, dar acesta nu e un motiv de divort sau de cearta apriga, chiar daca femeia a evoluat, sa fim sinceri ca ideile invechite (cum ca femeia e de casa iar barbatul cu muncile grele) care au guvernat societatea atatea secole inca isi mai fac simtita prezenta si astazi, daca nu practic macar conceptual. nimeni nu se cruceste ca femeia aduna dupa barbat si face de toate in casa chiar daca si ea are un job, dar daca auzi ca un barbat isi calca singur toata lumea se intreaba daca nu are femeie in casa. in schimb partea cu lipsa serviciului la barbat sau cheltuitul intregului salar pe haine si apoi o luna sa nu stii de unde sa te imprumuti de bani pt mancare, asta da mi se pare un subiect aprig de cearta ce poate duce la despartire

  2. Atunci ce mai ziceti de un barbat in varsta de 31 de ani care nu are un loc de munca de 1 an (deci nici o contributie la cheltuieli : chirie 200 euro, intretinere, net, mancare – uneori pachet de la mama lui), care nu face aproape nimic in casa, iar cand face \”eforturile colosale\” sunt datorate unor certuri prealabile. Un barbat (oare mai merita numit astfel?) care asteapta sa ma intorc cu paine si alte cumparaturi, seara de la serviciu, iar cand ajung asteapta sa asez masa, sa strang masa si sa ii fac cafea dupa. Asteapta sa alerg dupa pisica atunci cand face galagie, sa strang in urma ei, sa gatesc (ceea ce urasc, mai ales vara si prin urmare nu gatesc..INSA …asta a fost motiv pentru el sa ma numeasca nesimtita). De 1 an nu am iesit la un suc impreuna, am iesit in parc o singura data, iar obiectele vestimentare pe care mi le-am cumparat pot fi numarate pe degetele de la maini (ieftine, of course si, once again, din necesitate urgenta).

  3. E adevarat: lucrurile \”marunte\” pot ucide amorul. Pentru ca in lipsa lucrurilor marunte, care nu sunt chiar asa marunte if you think a little bit, te opresti o secunda, poate doua sau trei si te gandesti la ceea ce face el pentru tine. Faptul ca da o mana de ajutor in casa, indiferent ca ai sau nu nevoie de ajutor, releva afectiune si respect fata de tine. Daca nu se oboseste sa faca astfel de gesturi care, din punctul meu de vedere, valoreaza mai mult decat un buchet de flori sau o ciocolata sau nu stiu ce cadou, inseamna ca nu vede in tine decat un accesoriu langa el. O fiinta care sa fie gospodina gospodinelor in casa, sa fie doamna doamnelor pe strada etc. stie toata lumea ce vor. Dar nu se intreaba nicioadata ce vrem noi. Si, ceea ce este mai grav, femeile se complac si considera ca trebuie sa spuna \”multumesc\” pentru simplul fapt ca exista (ei). Chiar asa sa ajungem?

  4. da…sunt aceste mici lucrusoare cele care te fac sa te gandesti mai mult!uiti anii petrecuti impreuna, uiti tot, vezi doar defectele..lucrurile marunte.E f trist si nu stiu cam ce solutie ar fi!ma confrunt cu asta de 1 an si simt k imi ies din minti dak mai trebuie sa strang sosete, pantaloni ,tricouri farfurii..si el vine acasa, mananca si fara sa vorbeasca ceva sare la calculator si se joaca sau stiu eu ce!si cand te enervezi(evident) esti rea si neintelegatoare…ca el de fapt asa se relaxeaza dupa o zi grea…(plus ca tu esti cea care aduce banii, adik cea mai mare parte din bani, in casa)Dar tu cum ajungi sa te relaxezi?!facand mancare, curatenie si strangand si sa mai vina si mama ta sa ti reproseze ca nu face el nimic…Aaaaa si seara cand te pui in pat, si el binevoieste sa vina de la calculator ar trebui sa te dezbraci sa faceti dragoste…Pana si asta a devenit o povara dupa toate lucrurile astea.Nu stiu,poate is eu nebuna, exagerez…cel putin din punctul lui de vedere…Toata pasiunea a disparut…

  5. parca cunosc de undeva povestea… a, nu, este chiar povestea mea; e adevarat ca toate nimicurile ucid nu numai amorul dar si dragostea; incerc sa trec peste, dar uneori se aduna atat de multe nimicuri incat nu mai rezist si explodez; incerc sa ma abtin, dar … eu una nu reusesc mereu; si cred ca in situatia mea sunt multe sau multi (ca presupun ca exista si barbati in situatia asta); mi-am propus sa fiu mai calma de acum incolo chiar daca toate obiectele sunt aruncate prin toata casa si le strang eu (pungi goale de seminte/dulciuri, castroane cu coji de seminte, pahare goale nespalate, incarcatoare de mobil, sorturi, chiloti, sosete, tricouri, pantaloni, papuci si altele)

  6. buna! ai fff mare dreptate! cam asa se transforma o casnicie,cred ca f multe femei se regasesc in ceea ce ai scris tu mai sus! problema este ca ne complacem in aceasta situatie si nu suntem atat de puternice ca sa punem capat acestei situatii si sa ne traim viata asa cum dorim noi! ca sa-ti spun sincer,am ajuns la concluzia ca , casatoria dauneaza grav sexului!!!! eu nu am vazut persoana fericita dupa ce s-a casatorit.

  7. hmmmm……bun articol, chiar foarte bun. Dupa o relatie destul de lunga , fiecare la casa lui, a sosit momentul sa ne muntam impreuna, am rezistat doar 2 luni cu Dl si mama lui sub acelasi acoperisi, este greu pentru un barbat sa inteleaga ca trebuie sa te ajute si el in casa, mai ales cand tu, ca femeie, muncesti 12 ore pe zi, si cand zic ajutor ma refer la toalele aruncate prin toata casa de la intrare pana la marginea patului, in fiecare incapere a apartamentului. Ma intreb daca este asa de greu pentru un barbat sa nu-si lase hainele aruncate prin toata casa, k sincer dupa ce intri in casa la ora 9 seara numai de strans nu ai chef,aaa si sa nu uitam de replica \”Nu mai veneai acasa o data k ma uit crucis de foame\”, adica de la ora 5 de cand ai ajuns acasa dragule nu ai fost instare sa-ti pui ceva de mancare, si sambata cand ajungi de la birou mai devreme, k doar e zi scurta si la 2 scapi , vi repede spre casa k sa te schimbi si sa pleci la piata, si tot la fel de repede sa te intorci k sa faci curat sa speli, sa calci si sa incropesti rapid ceva de mancare,k o sa ajunga dl acasa si o sa urle k aia n-ai facut si k el te gaseste cu casa vraiste, si culmea mai vine si cu baietii de la fotbal sa bea o bere impreuna, si intre timp te a scos si soaca din toti pepeni…zicand \”draga dar nu asa tre sa faci , daca nu sti sa ma intrebi\”, da crezi k pe mine mama nu ma invatat ce si cum tre sa fac? Puctul culminant a fost la 12 noaptea cand mi-am luat tot si am plecat, pentru k el asa a fost invatat de catre \”mamicuta\” lui, sa nu faca nimic si sa stea k un trantor, intrucat in ideea lui de \”macho\” femeia este menita sa fie \”sluga\”, pai sa fie alta k eu nu am timp si nici nervi sa te suport pe tine si pe \”mamicuta\” ta, care a zis k are nora si k nora o sa stranga si dupa ea……k de vorba ei \” esti tanara draga si poti\”.

    Din acesta experienta am ajuns la o singura concluzie, daca ti la tine si te respecti femeie, mai bine singura, pt k oricum barbatii din ziua de azi nu mai sunt buni nici ca prelungiri inutile…..

    Cu speranta k nu am deranjat pe nimeni cu acest comentariu si k nu sunt chiar asa de sarcastica va doresc o zi cat mai superba Doamnelor, Domnisoarelor, sotiilor si viitoarelor sotii.

  8. Indreptatite comentarii amare, bun articol.
    Ce voiam sa zic…dar cind, pe linga toate astea, desi iti doresti, nici sex nu primesti, ce e de facut?

  9. articolul e bun si foarte actual. bravo pentru kty
    eu as vrea sa fac insa alta concluzie…doamnelor, domnisoarelor, sotii si viitoare sotii care aveti copii ,,viitori parteneri si soti,, aveti grija cum va educati baietii…tot noi ii crestem si-i invatam sa fie asa. nu trebuie sa o facem. eu cel putin as vrea sa educ un om, nu un porc nesimtit in casa 🙂

  10. doamne parca ar fi si povestea mea asa-i Ela si Alina si eu ma intreb cateodata Kty daca sa renunt sau nu ,dar ne gandim mai intai la colpii si nu la noi, ca sa fim o familie \”unita mare si frumoasa \”etc..

  11. @ gunoi sub pres2 : Mama mea nu mi-a spus niciodata ce sa fac, insa are, totusi, o vorba (de duh) pe care mi-o reaminteste atunci cand ii cer un sfat: \”important e sa te simti bine si sa fii fericita\”/ sa faci ce e bine pentru tine!\”.
    Daca fiecare zi iti este umbrita de certuri sau de trairi refulate pentru a nu mai incepe o alta cearta, inseamna ca nu esti fericita. Sau poate ai un mecanism cu totul aparte. Ceea ce cred eu, insa, este ca nu trebuie se renuntam niciodata la demnitatea noastra, indiferent de iubirea pe care o avem fata de partener.

  12. E SIMPLU DE ZIS,MAI GREU ESTE DE FACUT! EU AM FOST PE PUNCTUL DE A MA DESPARTI,NU NE LEGA NIMIC,DAR AM RENUNTAT IN ULTIMA CLIPA DEOARECE M-AM GANDIT CE-O SA SPUNA LUMEA,MI-A FOST TEAMA,ACUM AU TRECUT 2 ANI,SI FIINDCA MI-A ZIS CA O SA FIE BINE SI N-O SA SE MAI COMPORTE CA PANA ATUNCI AM DECIS SA RAMANEM IMPREUNA,SI AM FACUT SI UN COPIL. ACUM SUNT LA FEL DE NEFERICITA CA SI ATUNCI,DAR ATUNCI AVEAM INDEPENDENTA,CRED CA O SA TRAIESC CU GANDUL CA O SA FIU NEFERICITA TOATA VIATA.POATE ALTE FEMEI SUNT SI MAI RAU DECAT MINE,DAR ASTA NU MA INCALZESTE CU NIMI,AS VREA SA SIMT DRAGOSTE MULTA DIN PARTEA LUI,DAR…..LASA UN GUST AMAR…..

  13. Referitor la ceea ce a scris Cezara. Da, ar trebui sa ne educam baietii sa devina barbati adevarati, nu niste mamosi care nu-s in stare sa-si incalzeasca o supa la cuptorul cu microunde daca nu e sluga, pardon sotia acasa. Dar e dificil sa faci asta daca acel baiat creste intr-o casa in care tatal lui nu face absolut nimic, iar mama face totul si mai este si batjocorita daca Doamne fereste se intampla ca una din cele 100 de treburi zilnice sa nu iasa perfect. El vede asta zi de zi=faptul ca un barbat poate fii tinut pe palme de o femeie frumoasa. Asa ca sunt mari sanse sa ajunga exact ca tatal sau.
    Iar referitor la articol…stiu ca e greu sa gasesti pe cineva cu care sa-ti imparti viata, ca un divort te face sa te gandesti ca vei ramane singura, mai ales daca ai si un copil. Nu e adevarat. Mama a divortat cand aveam doi ani. A fost vreo 2 ani singura, dar asta nu pentru ca nu ar fii avut cu cine (a fost ceruta in casatorie de 3 ori in acel timp), ci pentru ca a avut nevoie de timp sa-si revina. Acum, nu mai suntem doar noi doua. Am tata si o sora. Am 20 de ani. Am crescut perfect normal, nu m-a afectat absolut deloc divortul parintilor (din contra, atata ii trebuia mamei sa ramana cu lepra aia de betiv !!!). Locuiesc cu prietenul meu cu care urmeaza sa ma casatoresc peste doi ani, cand terminam facultatea. Impartim toate treburile fara fitze si mofturi. Si nu se simte deloc mai putin macho doar pentru ca gatim impreuna (alea sunt cele mai frumoase momente), pentru ca mai danseaza si el cu aspiratorul sau, vai de mine, pentru ca se deplaseaza 50 de metri sa arunce o punga!!! Iar tatal meu vitreg e exact la fel (chiar daca e domnul capitan in armata…acasa e sotul si tatal care se ocupa de caminul lui). Asa ca, oricare ar fii motivele-frica de singuratate, copiii- eu zic ca nu merita sa va lasati calcate in picioare. Mamele voastre nu s-au sacrificat atatia ani sa va creasca pentru a fii slugi!!! Toti suntem egali, indiferent de sex. Daca ei nu inteleg asta, ei pierd. Ar trebui sa luam toate atitudine. Daca ar fii asa, daca nu ar mai avea de unde gasi femei slabe, servitoare….sa zicem ca am vedea mai multi barbati ducand gunoiul:))) Ca doar n-or ramane singuri din comoditate.

  14. Astfel de situatii apar cand in loc sa accepti sau nu persoana asa cum este de la bun inceput, pleci de la premisa ca se va schimba in timp, mulandu-se pe criteriile tale, si asta doar din cauza ca placand o anumita persoana iti faci proiectii nerealiste dintr-o dorinta oarba de a nu fi singur/a si de a transforma un om real intr-un ideal imaginat. Dezamagirile apar din cauza asteptarilor. Oamenii raman aceiasi pe termen lung, probabil singurii vinovati fiind cei care mint cumva asupra propriei persoane la inceputul relatiei.

  15. ce ma distreaza.
    imi si place.
    Irina, imi place ca spui lucrurilor pe nume, nu cosmetizezi realitatea nu o acoperi cu o perdea roz.
    Majoritatea scrierilor din revistele mondene dau sfaturi si prezinta situatii demne de povestile cu printi si printese cand de fapt realitatea este cu totul alta.
    Pe undeva cred eu, acesta este motivul pt care se destrama atat de usor cupluri azi. Fiecare femeie are in minte o imagine idealizata a ceea ce inseamna iubire, viata in doi. Fiecare femeie se marita cu dorinta si visul unei vieti mai bune. Ceea ce primeste in schimb este o unda de soc ce-o dezamageste si-o debusoleaza intr-atat incat se maturizeaza brusc, peste noapte intr-un mod trist, nedorit.

    viata in doi este facuta din maruntisuri, rutina, tracasari, renuntari, concesii, automatisme peste care daca nu stii cum sa treci cu rabdare si intelegere reciproca, mai bine renunti.

    optimismul, tonusul, zambetul, caldura, gandirea pozitiva, puterea de a te bucura de lucrurile marunte, incurajarile reciproce, impartirea echilibrata a sarcinilor, asta face diferenta.

  16. Buna fetelor.M-a surprins cum ati dezbatut acest articol.Eu cred ca majoritatea femeilor se afla in acesta situatie, adica Vrei sa fii casatorita?Atunci calca, matura , spala=sclavagism curat!Pe deasupra trebuie sa mai fii si sexy, Dehh!

  17. @kty si eu stau cu soacra in casa, la inceput nu a fost deloc bine, se uita urat la mine, nu face asa, fa invers!! acum vb f frumos ma roaga sa o ajut, cat despre fiu-sau, i am zis din start macar daca nu aduce bani in casa sa puna mana sa faca o mancare, un pic de curatenie.
    chiar daca mama lui il scuteste eu nu pot sa il scutesc si nici nu vreau. succes fetelor care aveti soacre sau viitoare soacre!!

  18. comentariul acesta este pt Bill:
    nu a vorbit nimeni despre reeducare, de schimbarea caracterului sau de faptul ca nu ii acceptam asa cum sunt pe barbatii nostrii; este vorba de faptul ca ODATA era in stare sa nu lase hainele aruncate de colo-colo, sa mai faca si curat, sa mai faca si de mancare, sa te sustina in tot ceea ce faceai; acum daca mai face cate ceva prin casa e bine, in rest numai reprosuri: ca stai la servici peste program si nu te plateste (ca parca ar fi vina mea ca asta e situatia si este criza), ca nu mai am timp sa ma ocup de el (adica sex) cand eu nu stiu ce sa fac mai repede cand vin de la servici – tinand cont ca avem si un copil de 2 ani si multe alte chestii de genul asta; si… mai spunea cineva ca ar trebui sa punem punct acestei stari de fapt, dar te gandesti ca ai un copil care are nevoie de o mama si de un TATA … si poate ca da in situatia asta \”ne complacem\”

  19. ce bine ar fi daca ambii parteneri de viata ar pune in practica ce a scris cineva atat de frumos mai sus:
    optimismul, tonusul, zambetul, caldura, gandirea pozitiva, puterea de a te bucura de lucrurile marunte, incurajarile reciproce, impartirea echilibrata a sarcinilor, asta face diferenta.

  20. @ Ana, daca la inceput se comporta asa, apai mai tarziu, nu consider ca am renuntat prea repede, stiu ceea ce vreau langa mine, si daca aveam un copil aceelasi lucru as fi facut, pentru ca nu vreau ca, copilul meu sa primeasca o astfel de educatie, indiferent ca este fata sau baiat, nu vreau sa cresc un/o lenes/a la usa, care sa nu aiba respect fata de oamenii din jur. Stiu exact ceea ce vreau de la barbatul de lanaga mine chiar daca multe persoane il considera \”mitul zburatorului\” sau o \” iluzie\” , stiu sigur k sunt si astfel barbati care daca isi ajuta sotia/iubita nu le cade rangu , problema majora a zilei de azi este k majotitatea barbatilor au uitat sa ofere respect, dar il cer femeilor de langa ei, nu sunt o pustoaica , nu am 20 de ani, si nu mai sunt cu capul in nori, incat sa cred k tot ce zboara se mananca, consider k nu i-am cerut prea mult, doar sa NU-SI MAI LASE TOALELE ARUNCATE IN TOATA CASA, de soacra ce sa zic, nu cu ea fac casa si cu fiul ei asa k prea putin ma intereseaza ceea ce considera ea, ceea ce vreau sa subliniez, este k asa cum nu am fost sluga la mama in casa, pt k toate treburile casei erau facute de toti membri familiei asa nu am sa fiu \”sluga\” nici cand am sa stau in aceeasi casa cu barbatul, cu care am sa-mi intemeiez o familie.
    Si vorba Maiei dupa tot sclavagismul te mai vrea si fresh si sexy, k de domnul este odihnit si vrea sa fie satisfacut si din puct de vedere sexual, si daca ii zici k esti obosita te ia cu \” da ce draq ai facut astazi, ca doar ai facut curat\”, dupa care iti arunca amenintari k pleaca la alta…..pai aunci dute si lasa-ma.
    Casatoria nu mai este un lucru bun, multi barbati se \”transforma\” dupa semnarea hartiei si considera ca sotia lor, fosta iubita, acuma este proprietate (obiect) si ca se pot comporta oricum si pot face ce vor, ca doar l-au luat.
    Familie unita in ziua de azi nu mai exista, erau pe vremuri, ceea ce avea bunica, si ceea ce are mama, si ii multumesc mamei si tatalui meu pentru educatia pe care ne-au dat-o, mie si fratelui meu, degeaba te chinuit tu femeie sa ii dai educatie buna baiatului tau, daca trantorul de laga ii zice k e homosexual daca face treaba-n casa.
    As vrea k multi barbati sa citeasca ceea ce am scris noi aici , sa analizeze un pic, stiu ca sunt o femeie puternica si as vrea sa fim toate asa, sa ne gandim si la noi, si la copii nostri, si nu la ceea ce zice lumea din jurul nostru, nu cei din jurul nostru \”il suporta\”, ci noi si copii, si daca nu suntem fericite nici ei nu sunt, dar lor le este mult prea greu sa ineleaga, pt k sunt prea multe femei care accepta aceste lucruri.
    Asa k Doamnelor, Domnisoarelor, sotiilor, viitoarelor sotii, si sa nu uit mamici, ganditiva bine la ceea ce va doriti…….. liniste, fericire, respect…. vs. ….. scandal, tristete, lipsa de respect, nu sunt doar niste iluzii, le puteti avea, cu sau fara un sot langa, bine si acuma vb. femeilor din familia mea \” cum ti-l educi asa il ai\”.
    Va doresc o zi plina de fericire, soare, si reusite.

  21. Seamana cu povestea noastra, fetelor,nu-i asa ?Chiar prea bine ,insa nu doar in casnicia legalizata in regula se intampla asta , ci si in concubinaj iar atunci conotatia pe care o capata e doar simplu misoginism pur .Nu vine cu solutii deloc de parca articolul ar fi scris de mana de barbat,vad doar o compasiune , continua si neantrerupta, fata de conditia noastra cu care ne -am nascut,conditia de FEMEIE!
    NU GUNOIUL ,SA FIM SERIOSI ! ESTE PICATURA CARE RASTOARNA PAHARUL ! SAU :UCIDE\” NICI POMENEALA !
    Acesta este Magaria infinita a barbatului pe care il avem asa cum ni-l \”educam\” caci parintii sai nu au avut timp de asta!

  22. da, eu sunt de acord cu articolul. aceste mici chestii ale partenerului devin atat de enervante, incat adunate, chiar pot strica definitiv o relatie. si cam da, uneori e o stare de acalmie inainte, cea care anunta furtuna. din pacate.

  23. Dragele mele,

    Va sfatuiesc sa ii anuntati pe barbati ca \”Pentru o bucata de carnat, NU tin Porcul tot anul!\”

    Eu asa am facut, in gluma, evident. Doar ca el a inteles ca nu era vorba de o gluma.

    Soare mult si zile frumoase!

  24. V-am citit toate comentarile si m-am regasit in 99 ,99 % din ele.Dar sa va spun de unde porneste si treaba asta cu lenevia si faptul ca barbatii lasa toata treaba pe sotie.Direct de la mama lui de acasa .Acolo unde mama a facut totul si pe fecior nu l-a pus la treaba ca vezi doamne ii picau unghiile.Si in ziua de azi daca ii las ceva de facut si ea afla ca trebuie sa mearga sa plateasca o amarata de factura ,i-o cere si merge ea sa o plateasca.Numai sa nu depuna efort…prea mult il cocoloseste . Daca ei s-ar fi invatat sa preia niste responsabilitati poate ca ne-ar fi mai usor.Am prietene care sunt ajutate la curatenie ,la mancare si e totul ok…Din pacate si la noi este aceeasi probl.Eu sunt cu curatenia ,cumparaturi ,mancare ,copil si servicii ,plus ca sunt implicata si intr-o activitate de coordonator intr-o firma de cosmetice de unde aduc bani frumosi acasa .Si tot eu sunt de vina daca intr-o seara am fost prea obosita sa spal vasele .Am tot incercat sa ii predau si lui niste treburi ,insa de fiecare data face figuri si ma scoate din sarite .Pe de o parte sa ziceam ca le fac eu toate in casa ,dar macar sa vad un pic de afectiune ,un pic de apreciere ,sa ma simt si eu un pic bine dupa o zi in care robotit non stop .Mai multa atentie ofera calculatorului pe care imi vine sa il arunc pe geam .

    NUMAI FEMEIE SA NU FI.

  25. just me a pus punctul pe i.cam asa sta treaba cu barbatii nostri,nici al meu nu e face exceptie.stam impreuna de 1 an,avem un baietel de 5 luni.de cand cu nasterea copilului s-a schimbat total fata de mine,parca nici nu mai exist pentru el.este foarte dezordonat,nici macar frimiturile dupa masa nu si le strange dupa ce a terminat de mancat.hainele si le lasa aruncate pe unde nimereste ma impiedic de sosete prin toata casa,de copil sa nu mai zic ca nici macar o ora pe zi nu mai sta cu el.ne certam toata ziua,ma umplu de nervi plang ma calmez si o iau de la capat.nici gunoiul nu il duce zice ca femeia trebuie sa faca toata treaba in casa.nu stiu cat am sa mai suport

  26. Trebuie sa recunosc ca am avut intotdeauna o frica de ideea de casatorie. Am vazut prea multe lucruri care nu mergeau bine acolo, inclusiv in relatia dintre parintii mei, unde, se presupune, ca ar fi trebuit sa fie o mica utopie, asa cum trebuie sa fie in toate familiile de oameni culti si linistiti. Ma gandesc ca asa cred toti fiii si ficele: modelul parintesc e cel mai bun dintre toate.
    Uite ca nu mi se pare o alegere perfecta casatoria si nu cred in povestea aceea care ne ameninta cu: \”Pai cu cine o sa-ti imparti tu, batranetile, fata draga?\” In general, cu toti prietenii, prietenele si iubitul meu am de gand sa-mi impart celebrele batraneti. \”Cine o sa-ti aduca un pahar de apa la batranete, daca nu faci copii?\” E ok, mi-l pot lua si singura, sticla de Dorna e foarte aproape de pat. \”Cine o sa te ajute cu banii de chirie/intretinere?\” Am apartamentul meu, deci e mai mult decat foarte bine. Daca raman in pana de bani, chem o colega care vrea sa stea in chirie si am terminat tot balciul.
    Nu e atat de greu pe cat pare, trebuie totusi putina vointa si putina incredere in propria persoana, altfel cum sa ne asteptam sa traim in viata asta fara ajutorul altor persoane?

  27. @ Daiana ..Ideea asta imi trece si mie prin cap,dar sa stii ca nu e cea mai buna alegere…totusi nici singura toata viata nu cred ca e bine …In privinta parintilor nici eu nu am avut un model …mai degraba intotdeauna m-am gandit sa nu nimeresc unul ca tata(cu toate ca tocmai acum la 55 de ani a inceput sa o mai ajute pe mama …..).

    Ca o paranteza…..am mai purtat discutii cu prietenul meu legate de acest subiect pt ca imi place sa vorbesc cu respectivul…sunt curioasa ce are in cap,dar spre surprinderea mea nu e asa perfect…….imi tot arunca fraza\”Femeia se pricepe mai bine \”…cica\”te-as ajuta si eu ,as mai da cu aspiratorul ,dar nu toata ziua …..femeia se pricepe mai bine ….ca poate dupa serviciu as fi obosit si as vrea sa dorm si eu 2 ore,sa ma relaxez la un meci…sa spal masina…\”

    nu stiu ce sa cred….
    pt mine conteaza foarte mult chestiile astea si nu as putea sa traiesc langa un om cu astefel de idei pt ca as deveni o frustrata…

Lasă un răspuns la Flavia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.