Imi vreau problemele inapoi!

Suntem sfatuiti ca, pentru condimentarea vietii sexuale, sa apelam si la alte artificii. Ni se spune ca singure dorinta si pasiunea, cumva, ajung intr-un anumit moment sa nu mai fie de ajuns, incepand de fapt sa nu mai fie bune de nimic. Pozitii noi, obiecte ajutatoare (esarfe pentru legat la ochi sau imobilizarea mainilor), lubrifianti, jucarii de la sex-shop, toate astea ar trebui sa ne scoata din impas. Cand ceea ce se intampla in pat a ajuns sa aiba culoarea gri, „accesoriile” frumos colorate si ambalate ar trebui sa ne smulga din cenusiu. Dupa ce sunt promovate toate aceste miracole, ni se mai spune sa nu care cumva sa uitam sa ne iubim.

Intrebarea pe care as dori s-o ridic este: ce ne facem cand nici acestea nu mai au efectul scontat? Cand ne plictisim de vibrator, de catuse roz, de lenjeria comestibila si de orice altceva incearca sa ne vanda industria sexului. Cu timpul, pana si obiectele adjuvant, care la inceput pareau ceva extrem de exotic si ne atatau dorinta, se banalizeaza, se integreaza prea mult in peisajul cotidian si vederea unui vibrator nu-mi provoaca mai multa dorinta decat o oala de supa.

De fapt, din pacate, cam acesta este drumul previzibil pe care apuca la un moment dat toate artificiile la care apelam. Mergem la sex-shop pentru ca e la indemana (e ca si cum ai merge la supermarket), am invatat sa ne exprimam cu voce tare dorintele si nu mai rosim de mult cand cerem la magazin, alaturi de bomboane, si un tub de lubrifiant. In toate revistele si in toate articolele, ni se spune clar si raspicat ca e bine sa „verbalizam”, sa nu lasam lucruri nerostite. Mi-a intrat de ceva vreme in cap ca in pat e bine sa fiu vorbareata, ca un „oh” nu e de ajuns, ca nici un pic de vulgaritate nu strica. Pot sa fac liste intregi cu ce-i place lui, ce-mi place mie, ce ne place amandurora. Cunosc perfect anatomia genitala, stiu toti nervii din toate punctele, stiu ce se intampla cu vascularizarea anumitor zone.

Citeste si:  Singura de sarbatori

Poate nu in cazul tuturor se intampla lucrurile ad literam cum le-am descris mai sus, dar, va spun, asta e calea pe care suntem angajati. Daca tabloul nu e inca asa, viitorul apropiat il va face cu siguranta sa arate astfel. Cei cu orgasme de sapte stele vor aparea pe prima pagina a ziarelor, la rubrica „ASA DA”. Cei care nu se ridica la standardul asteptat vor ilustra rubrica de esecuri.
Ce e trist? Trist e ca ne plictisim. Trist e ca nu mai simtim teama si nu mai simtim emotie. Trist e sa ne putem explica totul, trista e saracia mecanismelor dupa care functionam. Trist e faptul ca suntem ca niste aparate supuse unei (auto)ameliorari continue. Ne pregatim cumva pentru o olimpiada si nu stiu eu? De ce nu am voie sa gresesc? Vrea cineva sa devina o Nadia Comaneci a sexului?

Citeste si:  Depasirea unei despartiri

Am invatat ca dorinta mea se explica hormonal. Am invatat ca trupul meu e ca o multitudine de vase si vasulete in care ceva se secreta mereu. Exista excedent si exista deficit. Si sex-shopul a aparut pe lume pentru a lua surplusul si a umple „zonele defavorizate”. Ne e dor sa fim complexate. Complexele ne umanizau. Ne e dor sa facem sex pe intuneric, nu la lumina lumanarilor doar pentru ca acestea erau pe un raft la magazin si cineva trebuia sa le cumpere. Sau pentru ca astfel las sa se vada ce vreau (lui ii place imaginea noastra in timp ce „o facem”, mie nu-mi place ca el sa-mi vada celulita, ce poate fi mai eficient decat o lumanare?).

Ne e dor sa avem parte si de „partide esuate”. Prea suntem programati cu totii, programati pentru succes. Partenerul meu a aflat ca nu pot avea orgasm decat clitoridian si atunci, grijuliu, isi pune pe penis un inel cu care sa-mi stimuleze punctul respectiv in timpul actului. Eu sunt fericita, el e fericit, amandoi zambim tamp si multumim comertului care ne-a vandut ideea.

Citeste si:  Cum ne descarcam furia daca ne certam cu el?

Of, doamne, si obligatia asta vesnica de a comunica. Nu vrei sa taci odata? Sa nu ma mai intrebi daca a fost bine, cum m-am simtit si ce mi-a placut mai mult. Sa taci si sa faci. Nu m-ar mira, daca intr-o viitoare evolutie genetica, penisului tau i-ar creste gura. Patul ni s-ar umple de conversatii de sexologi, sperma ar fi pusa cu grija in recipiente (daca n-o folosim acum, asta nu inseamna ca nu vom avea nevoie de ea mai tarziu), penisul ar avea mai multe setari, am putea sa-l „dam” pe modul „repede inainte” sau, de ce nu, „incet inapoi” si am avea niste colocvii stiintifice cu tot cu demonstratii de toata frumusetea.

Haideti sa sabotam toate manualele si toti auxiliarii fericirii si toata industria asta ai carei salahori si caini ai lui Pavlov am ajuns sa fim. Hai sa nu ne dorim sa ajungem in al saptelea cer fara sa vedem, in loc, cum e viata si prin cerurile de sub el. Cine stie, poate al saptelea cer a fost supraestimat.


2 Comentarii
  1. Chiar asa… ce faceau cuplurile atunci cand nu existau sex shopuri si jucarii sexuale? Cum isi condimentau viata?
    Daca exista dorinta de a imbunatati lucrurile se poate si fara chestii sofisticate.

  2. Mi s-a luat si mie de la atatea sfaturi si idei care mai de care. Daca toate astea ar functiona, ar trebui sa fim cu totii fericiti, nu? si din moment ce revenim la lectura acestor articole, inseamna ca nu functioneaza. ce e culmea e ca informatia se repeta atat d emult incat cam stim inainte de a citi un material ce urmeaza sa ne spuna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.