Intimitatea mea mica si intimitatea ei mare

Reputatia multor femei sta in discretia barbatilor, asta stiu – nu mai stiu de unde, cred ca e, din nou, un citat. Deci, cum iti merge cu relatia? Desigur, bine. Si, atat ai de declarat? Atat.

Cel putin, asta ar fi situatia ideala. In realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate.

In adolescenta, baietii au tendinta spre laudarosenie, iar fetele sunt ceva mai precaute in a-si comenta viata relationala si, cu atat mai mult, pe cea sexuala. Ma rog, asa stateau lucrurile acum patru sute de ani, cand eram eu adolescent. Am senzatia ca, intre timp, scorul s-a echilibrat sau s-a rasturnat de-a dreptul, de vreme ce azi fetele sunt vanatoarele, iar baietii cei agatati.

Insa, in etapa post-adolescenta, la varsta „oamenilor mari”, imi e limpede ca femeile sunt cele predispuse la comunicare. Ele sunt cele care discuta (intre ele) extrem de serios despre relatii. Cu detalii aproape desenate, despre ce, cum, cand, unde si – atunci cand nu se subintelege – cu cine.

Slabiciunea asta, de altfel, poate fi exploatata. Cand eram tanar (acum trei sute de ani, cum ar veni), m-a invatat si pe mine cineva: daca te izbesti de un grup de prietene bune si singure (cum sa fac sa nu sune a ironie?), e suficient sa faci prima victima, sa iti faci intrarea. Si, desigur, sa nu te faci de ras la intrare. Dupa aia, treaba va merge de la sine: vei primi suficienta reclama gratuita in grupul de burlace, incat sa poti face un studiu comparat. Ei bine, asta a fost unul dintre sfaturile cele mai pretioase pe care le-am primit vreodata.

Citeste si:  De cine fug barbatii?

Bun, asta e un avantaj trecator si de care putini barbati profita. In schimb, cand lucrurile evolueaza spre asa-numita relatie stabila, se vor izbi cu totii de cealalta fata a intimitatii. Iar atunci e vremea sa platesti.

Toate prietenele ei vor sti despre tine – ca mascul – ce poti si ce nu poti. Daca primesti nota buna, n-ai de ce te plange. Daca primesti nota rea, n-ai voie sa te plangi: trebuie sa accepti ironiile si sa iti dai mai mult silinta.

Citeste si:  Dragoste fara cuvinte

In schimb, daca pe tine te mananca limba, e nasol rau. Nu poti sa-ti exprimi gratitudinea, asta ar insemna ca prietenii tai sa afle ca ea face si aia, o face si pe-ailalta. Dar nu poti nici sa fii nemultumit si sa-i reprosezi (in lipsa) ca nu-ti face asa si pe dincolo. Dupa cum ai aflat chiar din gura ei, ea nu e obligata sa faca asa, ca doar nu e curva.

Deci, trebuie sa-ti tii fleanca.

Si daca, totusi, apuci sa „dai din casa” si „se afla”? Vei fi, desigur, acuzat ca ai distrus intimitatea cuplului si, mai grav, intimitatea ei. Intimitatea – cuvantul a carui semnificatie incepusesi s-o uiti – revine in viata ta cu graba unui croseu de dreapta.

Cele doua intimitati, a ta si a ei, raman vesnic supuse unei duble masuri. Haideti sa iesim din dormitor si sa largim scara de timp si spatiu. Casa va fi plina de colturi „ale ei”, in care nu-ti doresti si nu ai de ce sa-ti bagi nasul. In schimb, incearca sa-ti faci si tu un colt al tau: va fi devastat cu prima ocazie in care ea face curatenie si tu nu esti pe faza. Incearca sa stabilesti o zi pe saptamana in care tu iesi cu baietii, iar ea iese cu fetele: vei observa ca, dupa o ora de apa plata, ele s-au cam plictisit si vin pe capul vostru. Exceptand, de buna seama, acea singura seara in care baietii au contramandat iesirea, caz in care ea va sta cu fetele pana spre ziua, descoperindu-si apetitul pentru vin sau vodca tonica. Sau incercati sa tineti fiecare un jurnal, la capul patului: ea il va citi pe al tau cu regularitate si cu sentimentul datoriei, dar se va lamenta groaznic daca afla ca faci si tu acelasi lucru. Iar daca nu-l faci, sa nu-ti inchipui ca discretia iti va fi premiata: dimpotriva, iti va reprosa ca te doare-n fund de ea, si de-aia nu-ti bagi nasul.

Citeste si:  Iubitul dulce, mult prea dulce

Cum spuneam, e complicat. Trebuie sa te consolezi, intimitatea e ca jumatatea de pat: a lui va fi tot timpul mai mica.


4 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.