fbpx

Jumatatea buna si jumatatea nebuna a cuplului

The best relationship advice: Make sure you’re the crazy one. Cel mai bun sfat intr-o relatie: asigura-te ca tu esti nebunul.

Cand mi-au picat ochii pe chestia asta, pe facebook, am fost aproape instinctual de acord.

Scriind aici, a venit deseori vorba de sfaturi legate de relatii. Cred ca voi fi avut cateva afirmatii pe care le-am botezat sfaturi, n-as mai sti pe de rost care erau sfaturile. Insa, ca stare de spirit atunci cand scriu ceva, nu ma simt niciodata ca unul care are de dat sfaturi, sfaturi adevarate, de om care chiar stie solutia problemelor de cuplu. Nu de alta, dar habar n-am cum sa faci un cuplu sa functioneze. Si daca mi se mai intampla uneori sa dau vreunui prieten un sfat, oricat de convins as fi ca am dreptate, in sinea mea ma rog sa aiba discernamant si sa nu se ia dupa sfatul meu decat daca rezoneaza cu el.

Am si amintit, la un momentat dat, o replica din Avocatul Diavolului – o citez in engleza, asa cum are rima si haz: the worst vice is advice.

Dar, ziceam, chestia asta cu nebunul chiar mi-a dat de gandit. Sa stii ca omul asta, autorul anonim al lozincii, are dreptate – mi-am spus. Desigur, poate ca nici nu si-a dorit sa faca mai mult decat o gluma, foarte probabil ca mesajul sa se fi vrut exclusiv ironic si deloc educativ. Dar chiar si asa: daca ar exista un sfat universal valabil pentru relatii – desi nu cred – atunci probabil ca asta ar fi. Iar daca ar exista mai multe – ceea ce mi se pare greu de crezut – probabil ca sfatul asta ar fi cel mai bun.

Citeste si:  Idei traznite pentru petrecerea burlacitelor

Deci, fii tu cel nebun. Sau cea nebuna. Haideti sa vedem daca e asa sau nu.

Primul lucru care imi atrage atentia e ca, vedeti, fraza presupune ca fiind de la sine inteles ca unul din doi trebuie sa fie nebunul.

Unul dintre cei doi trebuie sa forteze nota, sa incalce regulile, sa aiba monopol asupra toanelor. Varianta cu „niciun nebun” nu e luata in considerare. Probabil ca nici n-ar trebui. Ma gandesc ca, in faza ei latenta, nebunia se manifesta prin initiativa. Or, intrucat am depasit epoca mariajelor din interes sau a cuplurilor aranjate, initiativa e absolut necesara pentru formarea unui cuplu. Fiecare relatie din jurul nostru, chiar si cele mai banale sau anoste, au necesitat un moment de risc, de iesire din confortul regulilor, de nebunie: prima declaratie de intentie, prima atingere, primul sarut.

Pe partea cealalta, nici varianta cu „doi nebuni” nu isi are locul in discutie. Nu pentru ca n-ar fi posibila, ci pentru ca atunci n-am mai vorbi de relatii functionale, deci nu s-ar mai pune problema de sfaturi. Cum nu poti rezolva o singura ecuatie atunci cand ai doua necunoscute, la fel nu poti avea pretentia ca o relatie intre doi oameni sariti de pe fix – fiecare raportat la „normalitatea” celuilalt, desigur – sa functioneze.

Citeste si:  Ati intenta proces amantei?

Deci, dac-ar fi sa teoremizam, ar trebui sa incepem cu asta: o relatie pe care o doresti functionala (altfel, n-ai cauta sfaturi) trebuie sa aiba un „nebun” si numai unul.

Inainte de a trece la pasul doi si sa vedem de ce ar trebui sa fii tu cel/cea nebun/a, m-as mai gandi la o nuanta.

Am mai scris despre necesitatea ca o relatie sa aiba un lider. E una si aceeasi persoana? Nu cred ca e obligatoriu. Liderul este cel care are ultimul cuvant de spus in fata unei probleme. Nebunul are ultimul cuvant de spus in fata unei non-probleme. Daca ma uit in jurul meu, vad cazuri in care ambele roluri sunt jucate de aceeasi persoana, sau, dimpotriva, sunt impartite strict. Si, desigur, cazuri in care e greu sa-ti dai seama, in care distributia inca nu e stabilita precis – dac-o sa ajunga, vreodata, sa fie stabilita.

Si, revenind: de ce sa fii tu cel nebun?

Cred ca e mult mai comod decat invers. Cred ca motivul cel mai bun este ca, astfel, il impiedici pe celalalt sa fie „nebunul”.

Partea de dominatie nu-ti garanteaza fericirea, dupa cum nici a fi „sub papuc”, cum scriam acum ceva vreme, nu obliga la nefericire. In schimb, nefericirea poate fi usor asociata cu stresul, cu oboseala, cu nevoia de a te conforma unor capricii, unor decizii arbitrare, unor schimbari de ritm pe care nu le controlezi tu. Daca esti jumatatea „buna” a cuplului, poti avea multe satisfactii pe multe planuri, insa sufletul iti va fi in permanenta asediat, alarmat, in cele din urma frustrat si infrant. Chiar daca nu garanteaza fericirea, nebunia este o proclamatie de libertate. Tu vei fi cel care face ce vrea. Poate ca vrei sa faci numai ce trebuie, si-atunci totul va fi minunat. Sau poate ca vrei sa faci tot ce-ti trece prin cap, si-atunci trebuie sa-ti asiguri elasticitatea necesara.

Citeste si:  Fii o buna partenera la pat

In plus, nebunia, ca slabiciune a firii, e o scuza mai degraba acceptata decat respinsa in societatea actuala. A fi nebun este o stare care se explica pe ea insasi prin ea insasi. Spre diferenta de prostie, care cauzeaza erori reprosabile, nebunia justifica erorile. Si, deci, te relaxeaza.

Asta daca discutam despre „nebuni frumosi”, acolo unde iesirea din previzibil este una cel putin acceptabila, daca nu chiar adorabila. Pentru ca, daca luam in discutie cealalta categorie de nebuni, nebunii rai, maladivi, atunci e limpede ca nu-ti permiti riscul sa-l lasi pe celalalt sa fie unul. Dar, despre acest gen de nebunie, data viitoare.

3 Comentarii
  1. foarte plictisitor, greu de inteles, inutil articol. data viitoare, sa scrii unul despre albastrul cerului. ce s-ar intampla daca cerul ar fi verde? ar fi el confundat cu iarba? ar mai exista linia orizontului? dar despre asta, data viitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.