Legaturi emotionale

Atasamentul caracterizeaza oamenii din „leagan pana in mormant”. Abia la mijlocul anilor ’80 cercetatorii au inceput sa accentueze posibilitatea ca procesele de atasament sa joace un rol major in perioada de maturitate a persoanei. Legatura afectiva care se construieste intre partenerii adulti implicati intr-o relatie romantica reprezinta partial o functie a aceluiasi sistem motivational – sistemul comportamental de atasament – care genereaza legatura emotionala dintre copii si parinti.

Bazindu-se pe o serie de studii, au fost identificate urmatoarele caracteristici ale persoanelor care afiseaza unul din cele trei modele de atasament:

1) Partenerii caracterizati printr-un stil de atasament securizant
Studiile au indicat faptul ca aproximativ jumatate din numarul persoanelor implicate in relatii de iubire manifesta un astfel de stil de atasament. Acestea sunt persoanele care reusesc sa relationeze usor cu partenerul si se simt confortabil depinzind de acesta. Nu sunt preocupate de ideea de a fi abandonate si nici nu se tem de o prea mare apropiere intre sine si ceilalti. Caracteristicile stilului de atasament securizant includ: mai multa incredere, mai putina singuratate, persoanele tind sa intretina relatii de lunga durata, se bucura de partea erotica a relatiei, au un nivel inalt de stima de sine si respect fata de ceilalti, cauta sprijin social cand se gasesc in situatii de stres, sunt generoase si suportive cand partenerul trece prin momente dificile, sunt mai creative si mai deschise din punct de vedere cognitiv, au atitudini pozitive, optimiste, constructive.

2) Partenerii caracterizati printr-un stil de atasament anxios/ambivalent
Stilurile de atasament insecurizant pot fi divizate in doua sau trei categorii. Aproximativ 20% dintre persoanele implicate in relatii reprezinta ceea ce cercetatorii numesc parteneri „anxios/ambivalent”. Aceste persoane isi doresc să se apropie de partener mai mult decat acesta din urma isi doreste. Principala teama a acestor persoane este ideea de abandonare. Conceptul de
„ambivalent” descrie in mod frecvent o relatie de tipul iubire-ura. Alte caracteristici includ: o rata mare a despartirilor in ciuda implicarii profunde, suferinta puternica dupa despartire, neincredere si stima de sine scazuta, preocupare fata de relatii personale, gelozie, percepere a parintilor ca fiind intruzivi si neresponsivi, visatori, imposibilitate de sustinere a eforturilor, tind sa fie emotivi in situatii de stres, vulnerabilitate, se tem de a nu fi respinse, ostilitate si furie, teama de separare si moarte.

3) Partenerii caracterizati printr-un stil de atasament evitant
Aproximativ 25% dintre persoanele implicate in relatii de iubire nu se simt confortabil cu apropierea fată de partener. Nu isi permit sa se increada in partener si devin nervoase in momentul in care ceilalti se apropie prea mult. Caracteristicile acestui stil de atasament includ: implicare scazuta în relatie, mai putina suferinta dupa despartire, dependenta de munca ca o modalitate de evitare a relatiilor intime, tind sa isi aminteasca traume suferite în copilarie, nu ofera sprijin partenerului atunci cand acesta se gaseste intr-o situatie stresanta, interactiunile sociale le plictisesc, nu isi amintesc relatiile foarte bine, manifesta anxietate fata de moarte.