Mecanismele violentei conjugale

Violenta conjugala este o realitate urat mirositoare, maturata cel mai adesea sub un covor al aparentelor. Covorul se rupe din cand in cand si atunci realizatorii stirilor de la ora cinci se intrec in a ne prezenta in imagini hade ceea ce zacea sub el. Violenta conjugala nu prea tine cont de patura sociala, cazuri recente precum cel al gimnastului Dragulescu demonstrand ca poate face casa buna si cu cei mai respectabili membri ai societatii. Ceea ce ma socheaza este imunitatea pe care am capatat-o vis-a-vis de acest subiect. Loviturile primite in familie au ajuns sa faca parte din meniul cotidian al presei. Nimeni nu se mai mira, avem de-a face doar cu un fapt divers, dramele se sting ignorate (caci reporterii nu se mai intorc si a doua zi la fata locului pentru a afla cum mai decurg lucrurile, ce s-a mai intamplat cu cei care constituiau obiectul stirii lor).

Este firesc sa ne intrebam ce se intampla cu barbatii care isi lovesc sotiile sau iubitele. Cum ajung ei ca, in locul cuvintelor, sa ajunga sa foloseasca puterea pumnului ca instrument de convingere intr-un conflict? Violenta nu este un mod de comunicare, ci o problema de control. Ajungem sa lovim pentru ca, in primul rand, nu mai detinem controlul asupra propriilor ganduri, emotii sau impulsuri. Lovitura fizica traduce in domeniul gesturilor confuzia mentala si emotionala. Violenta nu inseamna putere, ci, din contra, neputinta.

Inainte de palma data peste fata, exista in interiorul unei relatii, semne prevestitoare. Palmele nu vin din senin, asa cum auzim de multe ori. Cuvinte urate, insulte, certuri, stari de tensiune toate acestea anunta violenta fizica de mai tarziu. Exceptie sa faca poate cazurile in care barbatul descopera dovezi ale infidelitatii sotiei. Altfel, violenta fizica vine doar ca o confirmare a unei stari conflictuale deja existente. Exista mereu un fundal care duce la astfel de acte, ce nu pot avea loc, in niciun caz, in mijlocul unui cuplu sanatos, fericit. Din acest motiv, mi se pare socanta dezinvoltura cu care o vedeta locala precum Viorica din Clejani a afirmat in repetate randuri ca i se mai „intampla” sa fie lovita de sotul sau, Ionita, si cu toate acestea sa sustina ca se bucura de o familie implinita. Problema de educatie, de mediu social viciat in care violenta conjugala ajunge sa fie privita ca fiind fireasca si facand parte integranta din viata de cuplu?

Ce se intampla dupa prima lovitura? Femeia trebuie sa spuna, dar sa si creada acest lucru cu toata fiinta ei, „data viitoare, nu mai este nimic de discutat, inseamna despartire.”. O limita foarte clara trebuie trasata drept conditie a continuarii relatiei, in cazul in care se doreste acest lucru. Barbatii, de multe ori, spun ca sunt dezgustati de ei insisi. Atentie insa, de multe ori rusinea, jena nu inseamna neaparat si culpabilitate. In cazul rusinii, este vorba mai degraba de o privire aruncata asupra sinelui, or, in ceea ce priveste vinovatia, este vorba de sentimentul de responsabilitate asumata pentru suferinta celuilalt. Cand ne e rusine, ne gandim tot la noi, cand ne simtim vinovati ne gandim la celalalt.

Nu este insa suficient. Chiar in cazul unor remuscari sincere, asta nu inseamna ca s-a incheiat seria gesturilor violente. Sinceritatea nu este un gaj, o garantie pentru revenirea la normalitate.

Adesea, barbatii violenti se justifica folosind un vocabular limitat, cateva argumente revin in mod repetat. „M-a scos din minti”, „M-a adus la capatul puterilor”. Ce inseamna asta? Inseamna ca violenta tasneste dintr-o parte a noastra inconstienta. Cei mai multi barbati au mereu in trecutul lor anumite rani, probleme cu respectul fata de propria persoana in primul rand, cazuri de maltratare in copilarie, un tata dur si autoritar le serveste drept exemplu. In cazurile de violenta conjugala, copilaria traumatizanta erupe la suprafata, violenta fiind mereu legata de amorul propriu, barbatul incercand astfel sa recapete controlul asupra evenimentelor. Cum spuneam mai sus, nu este o chestiune de putere, ci de slabiciune.

Mai exista o falsa explicatie, care oricat ar suna de infantil, apare foarte des: „Ea a dat prima”. Asta poate explica furia sau legitima aparare, dar nu si decizia de a rezolva un conflict prin intermediul fortei.

In cazuri extreme, se ajunge la crima. Oricat ar suna de crud, de urat, de incredibil, ei bine, da, barbatul violent simte uneori dorinta de a ucide. Decisiva este insa personalitatea barbatului in cauza, modul in care va sti sa interpreteze si sa analizeze ceea ce simte in momentele de tensiune extrema.

Care sunt semnele care ar trebui sa ne puna in garda inainte sa fie prea tarziu? Ei bine, gelozia nejustificata este mereu unul dintre ele. Aveti grija, ceea ce confundati azi cu o iubire pasionala s-ar putea sa va aduca maine o vanataie. Posesivitatea nu este semn bun nicicand, o astfel de stare reducandu-va la statutul de obiect, de proprietate, si lipsa de respect aferenta. Daca il surprinzi scotocindu-ti prin geanta, citindu-ti mesajele, ar trebui sa-ti declanseze aprinderea unui beculet rosu. Paranoia este o caracteristica destul de frecventa. Mai devreme sau mai tarziu, va aparea si violenta.

Multi barbati, in timpul disputelor puternice, sparg farfurii, trantesc usi, dar nu se ating de partenerele lor. Pot fi ei suspectati ca o vor face mai tarziu? Ei bine, da, caci actele de violenta asupra obiectelor din jur demonstreaza ca structurile de control interioare nu functioneaza asa cum trebuie. Si, intr-o zi, atunci cand tensiunea va fi insuportabila pentru ei, vor alege alte tinte decat mobilierul sau vasele. In schimb, cei care ies din camera sau din casa pentru a se linisti, dupa o cearta sau chiar in timpul ei, sunt mai putini susceptibili sa devina practicantii violentei fizice.

Cat despre femeile care accepta sa fie in mod repetat victime ale violentei conjugale, vom vorbi intr-un articol viitor.