fbpx

Mica lectie de alchimie amoroasa

Dragostea e ceva placut, e ceva extraordinar de bun. Dragostea e ca o prajitura delicioasa, de care, oricat de mari ar fi cantitatile consumate, nu ne saturam niciodata. Nu ne cade greu la stomac, nu ne provoaca indigestie, dragostea este felul de mancare ideal. Seamana cu un drog, ne face euforici, ne face sa plutim mai ceva ca un balon cu heliu, ne face sa dorim, sa ne bucuram si sa indraznim.

Este ca si cum corpul ne-ar fi inundat cu niste licurici care topaie voiosi prin globulele noastre rosii, ca si cum roiuri de stele ar pune la cale o revolutie prin venele noastre. Iar acest festin se pare ca are si explicatii chimice. Corpul nostru devine un adevarat laborator aflat intr-o stare de efervescenta continua. Oare ce contin minunatele eprubete ale alchimiei amoroase?

Prima contine testosteron, acel hormon al dorintei sexuale, produs de barbati, dar si de femei. Dupa aceasta prima invazie, urmeaza navalirea luliberinei. Ea este responsabila cu nevoia noastra de a cauta mereu apropierea de celalalt, dorinta de a fi mangaiati.

Citeste si:  Certurile ingrasa!

Prima noapte si primul orgasm aduc explozia endorfinelor, hormonii care modifica radical perceptia asupra realitatii inconjuratoare: micile molecule sunt purtatoare de extaz si euforie. Insa nu vin singure: vin insotite de buna lor prietena, oxitocina, hormonul atasamentului. Asa are loc reactia chimica prin care placerea devine mai mult decat o desfatare fizica, devine dragoste.

Toti acesti hormoni sunt responsabili de eliberarea dopaminei, care ne stimuleaza, ne face sa actionam, sa indraznim, sa raspundem provocarilor. Pentru ca, intr-adevar, dragostea este un aliment pentru curaj, pentru realizari, este un sol fertil pe care visele pot sa prinda radacini si sa infloreasca in voie. Atunci cand concentratia dopaminei scade, apare depresia.

Si astfel ceea ce era banal, comun se transforma in aurul euforiei. Componentele realitatii se dilata, capata alte dimensiuni, emotiile sunt mai intense ca niciodata, simturile ating punctul de revolta maxima. Privirea este poate mai incetosata, auzul incepe sa selecteze, nu vedem si nu auzim decat ceea ce raspunde asteptarilor noastre. Il investim pe celalalt cu o lumina magica, defectele sunt ignorate cu voiosie, calitatile sunt augmentate. Deja frizam halucinatia, intr-atat este de indepartata imaginea produse de noi de realitate. Cu adevarat, broasca se transforma in print. Iar bagheta magica o constituie fluxul hormonal.

Citeste si:  Respectul fata de partenerul de viata

Desi am trait o viata intreaga foarte bine fara fiinta care declanseaza acest delir, in cateva ore sau zile, ne devine indispensabila. Nu putem respira, suntem gata sa ucidem cu o privire pe oricine ar incerca sa critice obiectul afectiunii noastre.

Exista insa si alte forte obscure care actioneaza. In dragoste, aritmetica este abolita, unu si cu unu nu mai fac doi, ci unu. Coitul anuleaza acea senzatie pe care o avem adesea, de fiinte incomplete, fiinte carora li s-a amputat ceva. In dragoste, suntem din nou intregi, completi, suntem zeii de la inceputul timpurilor.
Hormonii ne fac sa devenim din nou iresponsabili, ne intorc cumva catre perioada copilariei, cand totul era posibil. Traim totul ca si cum ar fi pentru prima oara, privim lumea cu ochii larg deschisi de uimire. Totul ne mira, totul ne surprinde, nimic nu ne plictiseste. Adio, fiintei blazate, sceptice, cinice care eram ieri. Intalnirea de maine ne da frisoane, putem sa ne dam demisia ca sa plecam cu el in munti, putem sa ne lichidam contul din banca numai ca sa petrecem zece zile pe o insula pustie. Ne credem invulnerabili, oxitocina pune ratiunea pe fuga. Cu cat emotia este mai puternica, cu atat suntem mai incredintati de autenticitatea iubirii noastre.

Citeste si:  Il iubesc pe X si il iubesc pe Y

Dupa diluviul hormonilor, care a dus cu sine, ca si cand n-ar fi existat vreodata, principii, modele comportamentale, atitudini, ratiune, perceptie a realitatii, dupa ce am plutit, urmeaza aterizarea, urmeaza amararea. Sa vedem ce va urma, cum vom cladi in urma potopului, cum vom avea grija de amfora noastra, cum vom impiedica volatilizarea jucausilor hormoni.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.