fbpx

Minciuni marunte, secrete mici

Te faci uneori vinovata de anumite placeri. Pe care le tii stranse in tine, adunate si pe care nu le-ai marturisi nimanui, cu niciun chip. Ma rog, nu stii daca ai merge atat de departe, dar cu siguranta nu i le-ai spune lui.

Nu va imaginati acum partide de sex care lasa in urma lor zgarieturi adanci pe spate si pe fese, cu straini misteriosi sau cupluri dezinhibate in timp ce iubitul tau e cu masina la spalatorie. Nu, este vorba de mici placeri, marunte, maruntele, cele care nu se lasa cu orgasme, dar au totusi cantitatea lor de gust dulceag de vinovatie. Prima data cred ca ti s-a intamplat cand ti-ai dat seama ca a trecut o perioada de timp fara sa te gandesti deloc la el. Cand ai constientizat ca te poti simti bine si fara el, chiar daca, in urma cu o seara, simteai ca doar el face sa se ingroase, sa capete consistenta zeama zilelor. Asadar ai avut surpriza sa constati sa poti sa te simti intreaga fara ca niciun ac de durere sa te sageteze, ca poti sa zburzi, sa te invarti incolo si incoace fara ca el sa te tina de mana.

Odata prima senzatie, de aici incolo nu faci altceva decat sa te obisnuiesti. Numai ca, iata, asta seara ati stabilit sa iesiti cu prietenii. Tu ajungi acolo, ii saluti, va intrebati ce ati mai facut, lumea te intreaba unde e el. Spui ca trebuie sa ajunga. Numai ca primesti un sms in care el te anunta ca nu mai poate sa vina, ca a intervenit ceva la munca. La inceput, toata treaba asta te-ar fi dezumflat si ti-ar fi stricat distractia. Nu ai fi alergat acasa, dar ai fi ramas cumva absenta din mijlocul veseliei generale. Acum, nu. Ii anunti pe ceilalti, dar este clar ca prezenta ta nu e de complezenta, tu chiar te simti bine, atat de bine incat ramai inca vreo cateva ore bune.

Citeste si:  Cum iti dai seama daca e indragostit

Nu poate sa te acuze nimeni ca le cauti. Ca doar nu il legi tu de calorifer sa nu mai poata iesi, nici nu ii trimiti tu dosare peste dosare la birou. Dar nici nu te afecteaza prea mult treaba asta, desi nici nu-ti vine sa spui cu voce tare “Ce bine ca nu mai vine! Mai respir si eu!”.

Aici lumea ar putea sa creada doua lucruri:
1. Ca el este un cicalitor, ca nu poti respira din cauza lui, genul care te suna ca sa te intrebe daca ti-ai luat sosete peste dres de dimineata ca e cam frig afara. Lumea s-ar insela. El e perfect normal, nu te cicaleste, nu insista, e pur si simplu… normal.

2. Ca tu nu il iubesti, nu tii la el, esti superficiala.
Oamenilor le este greu sa accepte astfel de lucruri. “El munceste, si ea se distreaza!”. Cu siguranta, exista cativa binevoitori care gandesc astfel in anturajul tau.

Citeste si:  Cum ma pregatesc de Sfantul Valentin :-)

Numai ca placerile astea vinovate si marunte nu se restrang doar la domeniul social. Nu te bucuri ca ramai singura doar atunci cand iesi in oras, cand te vezi cu oameni. Se intampla si sa fii la tine acasa, el sa te sune sa iti spuna ca trebuie sa se duca urgent in orasul natal si tu sa te ghemuiesti pe canapea, cu o carte in mana si sa te bucuri ca ai ramas singura, ca nu mai trebuie sa pregatesti cina, ca iti poti umple timpul dand curs numai si numai nevoilor tale.

Inainte ca pietrele sa inceapa sa curga, trebuie sa spunem ca ceea ce te incanta, mai presus de toate, este tocmai durata limitata a rasfatului tau. Sigur ca daca el ti-ar spune ca urmeaza sa plece din tara trei luni cu serviciul, nu ti-ar pica la fel de bine. Ba chiar te-ai intrista. Pentru cateva zile sau cateva ore insa, singuratatea incepe sa ti se para o binecuvantare. E placut, te redescoperi altfel atunci cand n-ai insotitor. Nu iti dai seama ce te incanta mai mult. Sa fie oare senzatia ca lucrurile nu sunt tocmai statice? Ca exista inca un potential de surpriza, ca simti ca viata inca te mai poate lua pe nepregatite? Se prea poate.
Desi nu ai putea pune degetul pe o greseala, te intrebi de unde totusi vinovatia. De ce tii sa-i spui lui “Vai, ce pacat ca nu mai poti ajunge!”, si imediat dupa aceea iti dai seama de faptul ca regretul tau era unul contrafacut, ca l-ai exprimat ca si cum ai fi vorbit cu o prietena oarecare ce te anunta ca nu mai poate veni la sala, iar vestea nu te afecteaza mai mult decat daca ai afla ca aseara a nins in Tibet, dar cum esti fata bine-crescuta, iti exprimi parerea de rau.

Citeste si:  Declaratii de dragoste II

Exista o tendinta de a stigmatiza placerile solo. La fel cum exista oameni care devin gelosi atunci cand partenerii lor intorc capul pe strada dupa alte persoane de sex feminin sau cand isi exprima cu voce tare aprecierea vis-a-vis de acestea. Ca si cum dragostea ar trebui sa ne desensibilizeze fata de nurii altora, ca si cum iubirea ar trebui sa ne tabaceasca ochii si privirile. Imi pare rau sa va daram un mit, dar daca el vine si va spune “Draga mea, esti cea mai frumoasa femeie de pe pamant. Nu mai exista altele pentru mine”, sa nu il credeti nici macar daca va numiti Penelope Cruz. Incearca doar sa fie politicos.

7 Comentarii
  1. Placerea aceasta a clipelor de singurarate o cunosc si eu. Si i-am simtit si vinovatia cand intr-o zi, l-am dat pe bietul crestin afara din casa lui, sa se duca undeva cateva ore, numai sa ma lase si pe mine sa-mi traiesc un tabiet de persoana candva celibatara.
    L-am cehmat dupa numai 20 de minute inapoi, vinovata pana in maduva oaselor, insa a inteles is el ca trebuie sa isi mai creeze astfel de momente!

    Daca ai trait cativa ani singura, e firesc sa iti fie dor de clipele TALE… nu ale voastre!

    Si clipele mele sunt minunate, cand imi dau muzica tare si spal vase, sau ma cocot in varful patului si vorbesc la telefon cu cea mai buan prietena 2 ore!

    Felicitari pt articol!

  2. Frumoase clipele de singuratate… n-am ce zice, dar ce naspa cand se intoarce mai devreme… si te gaseste exact in activitatea aia a ta, poate prostuta, dar atat de relaxanta… Geee… 😀 Ce priviri si intrebari nerostite…

  3. Ma bucur ca cineva a avut curajul sa publice un asemenea articol. E o usurare ca cineva sa puna in lumina niste trairi foarte firesti, normale dar care (exact cum spune autorul) sunt stigmatizate. In fond, chiar si atunci cand n-ai trait foarte mult singura ci intr-o casatorie de 20 de ani, e nevoie, sincer, de asemenea momente.

  4. De mult asteptam asa un articol, iar aici in fiecare cuvant m-am regasit. Sunt in aceasi situatie si pot sa zic doar ca imi este dor de mine….o relatie prea indelungata are puterea de a-ti schimba obiceiurile, placerile,distractiile…..intr-un final felul tau de a fi. Si culmea e ca pe langa toata situatia asta banala dar si normala apar sentimentele de vinovatie.
    Frumos articol!

Lasă un răspuns la pnjpnj Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.