Minte-ma frumos!

Hai sa facem un exercitiu de sinceritate si sa recunoastem, cu mana pe inima, ca, de fapt, nu prea ne dam in vant dupa… sinceritate. Societatea noastra e una ipocrita si vocile ei cu autoritate tot striga de mult timp incoace ca e bine sa fim sinceri, sa spunem ce credem cu adevarat si sa nu ascundem nimic. Aceleasi voci ne invata de mici sa fim politicosi. Or, stim prea bine, fara valorile diplomatiei, probabil am avea un razboi civil continuu cu pauze doar in timpul meciurilor din campionatul national, competitia prilejuind unele dintre putinele ocazii cand sinceritatea e permisa.

Ganditi-va numai ce-ar insemna sa spunem in permanenta adevarul si numai adevarul. Nu ar fi moale pentru nimeni, nu-i asa? Spune-i colegei care tocmai te-a intrebat cum ii sta ultima fusta achizitionata ca o face cam grasa sau ca-i scurteaza picioarele. Spune-i si mamei ca niciodata nu ti-au placut, de fapt, placintele cu branza facute de ea, ci doar cele cu mere. Mai spune-i si iubitului ca n-ai avut orgasm azi-noapte, ci numai te-ai prefacut pentru ca n-ai vrut sa-l ranesti. Ooops! Am zis ceva?

Citeste si:  Destinatii de vacanta

Aici voiam sa ajung. La sinceritatea in cuplu. Am tot stat si m-am tot gandit daca as prefera sa stiu mereu adevarul si numai adevarul sau as prefera sa mai fiu si mintita din cand in cand. Sigur, in partile esentiale, alea care chiar conteaza, oricine prefera, cred eu, adevarul. Desi am auzit si pareri sau cazuri contrare, cand femei carora li se spusese, intr-un moment de criza, ca nu mai sunt iubite – ceea ce e un exemplu de adevar crunt, de sinceritate brutala ce in mod normal te face sa semeni pe dinauntru cu victima unui macel – au preferat sa continue ca si cum n-ar fi avut un ditamai balaurul, cu sapte capete, pe canapeaua din sufragerie. Viata merge mai departe, se fierb sarmale, se fac planuri, se achizitioneaza case si masini in rate. Ce, n-ati mai vazut? Eu, da.

Citeste si:  WTF - Chilotei comestibili

Revenind insa la minciunile mici, am avut ocazia sa observ ambele tipuri de comportament: sinceritatea fara limite si cea putin, usor ingradita si am ajuns la concluzia ca parca e rau cu rau, dar mai rau fara rau. Majoritatea dintre noi avem un stomac sensibil care nu suporta felul asta greu de mancare numit sinceritate. Unii dintre noi iau foc, sufera simptome ciudate, bizare si, desi s-a intamplat sa cerem noi insine picanteria arzatoare din farfurie, nestiind probabil ce anume am comandat, acum nu stim cum sa facem sa scapam mai repede, cum s-o azvarlim mai iute la cos si sa ne oblojim ranile. Sinceritatea absoluta este o acrobatie care se practica greu, pentru care e nevoie de antrenament si de deschidere absoluta catre… bucatariile exotice. Eu una nu o „degust” decat cu vreo doua persoane. Cand am incercat si cu altii, nu a fost deloc ok. Nu-mi spuneti ca, daca marturisiti cuiva, nesiliti si, mai ales, neintrebati de nimeni, lucrurile acelea incomode, dureroase, respectivul are o viata mai buna incepand in acel moment, dandu-se de trei ori peste cap si modificandu-se pe ici, pe colo, prin punctele esentiale.

Citeste si:  Relatiile de refacere

Asadar, cu un pet pot trai. Cu un balaur cu trei capete, nu. Mi-asum asta. Daca m-am ingrasat, fii sigur ca sunt prima care a observat. Si deja iau masuri in privinta asta. Daca nu-mi sta bine rochia, la fel. Doar ca mi-a placut prea mult si nu m-am indurat sa o las pe umeras, infruntand riscul de a fi ridicola pentru o zi. Iar daca tu crezi ca poti sa-mi spui ceva nou despre mine, inseamna ca nu ma cunosti deloc. Deci, nu ma deranja decat daca, intr-adevar, pe canapeaua noastra, in patul si pe perna noastra, sforaie comod un balaur tricefal.


4 Comentarii
  1. din pacate, asa este. Sinceritatea supara. Rau. E si normal, si pe mine ma supara, deci ma astepti ca si ceilalati sa fie la fel de deranjati. Totusi, exista o categorie de oameni care au nevoie sa fie sinceri cei din jurul lor. Sunt cei care sunt cum sunt tocmai pentru ca nimeni n-a fost niciodata sincer cu ei. Nu au indraznit, nu s-au incumetat. Personalitatea unora este de asa natura incat simti ca nu il poti infrunta cu nimic. Nesimtitul n-o sa fie primul care observa ca s-a ingrasat, apropo de finalul articolului tau. El n-o sa vada niciodata ca are defecte, o sa i se para ca e ok, ca oricum e peste nivelul multora. Aia-s oamenii care au de castigat, de multe ori pentru nimic. Sunt nesimtitii si tupeistii cu care trebuie sa fii sincer mereu, pentru ca altfel ei vor stapani lumea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.