Perspective asupra sexului oral

Am putea spune, cu o usoara exagerare, ca felatia este veche de cand lumea. Sau, cel putin, aruncand astfel in negura uitarii epoca bacteriilor sau a dinozaurilor de la inceput de lume, la fel de veche ca aparitia mersului biped. Daca v-ati plimbat prin muzee, pe langa chipuri diafane sau furioase de zeitati, poate ati surprins si scene de felatie ilustrate in bazoreliefurile hinduse, in frescele de la Pompei, in diverse opere ce vin din Egiptul si Grecia antica sau Roma. In mod traditional, ne gandim la orientali ca fiind marii promotori ai artei sexului oral, ca semn al unui rafinament erotic.

In Occident, odata cu raspandirea crestinismului in Evul Mediu, felatia a capatat un renume extrem de prost. Cum sarmana nu prea are rol in procreare, iar unicul rol al relatiilor sexuale aprobat de Biserica era cel al zamislirii de odrasle care sa stapaneasca pamantul, a intrat intr-un con – cel putin la nivel oficial – de umbra, in cel mai fericit caz. De fapt, felatia capatase in mijlocul populatiei bantuite de niste precepte religioase extrem de rigide valente diabolice. Nu va ingrijorati insa, probabil ca daca pe vremea aceea ar fi existat trufele de ciocolata si acestea ar fi fost infierate si aruncate la stalpul calomniei, fiind privite ca „facatura celui necurat”. Ca toate lucrurile placute, de altfel.

Barbatii gustasera insa fructul oprit si, odata incheiat primul contact, s-ar fi infruptat din el la nesfarsit. Cum nevestele lor erau insa femei bisericoase, nu puteau apela la ele pentru satisfacerea dorintelor lor pacatoase si asa incepeau sa bata drumul ulitelor intunecoase spre casele de toleranta.

In anul 1927 insa, filmul Deep Throat a facut istorie. Scenariul sau era putin cam fantezist, dar scopul era nobil: o femeie se nascuse cu un clitoris mai special: acesta nu era situat acolo unde ne-am astepta sa fie, ci in gat. Or, biata femeie nu putea ramane vaduvita de placere pentru toata viata asa ca avea nevoie de felatii „profunde” pentru a gusta si ea din placerile carnale. Sigur, aceasta pelicula n-a fost nominalizata la niciun Oscar. Totusi a fost un bun pretext pentru a vedea un numar impresionant de organe sexuale masculine facand tot felul de giumbuslucuri pe ecran. De atunci incolo, felatia si-a castigat dreptul ei in caminele respectabile. A incetat sa mai fie fiica bastarda a comportamentelor sexuale acceptate si, in ziua de azi, cam doua treimi din femeile din Franta, de pilda, declara ca o practica in mod curent.

Asta nu inseamna ca ar trebui ca felatia sa devina parte obligatorie a meniului zilnic. Dupa cum nicio alta practica sexuala nu trebuie sa se bucure de statutul de obligativitate. Ceea ce vreau sa-ti spun este ca, daca tie iti face placere sa-ti rasfeti astfel iubitul, nu trebuie sa ai sentimentul ca pentru asta vei arde in flacarile iadului sau ale oprobiului public.

Daca adresam intrebarea „de ce va place sexul oral” unui barbat, acesta s-ar putea uita la noi cu niste ochi mari si s-ar intreba eventual daca suferim cumva de un fel de amnezie sexuala. Intr-atat ar parea de redundanta. Adevarul este ca nu am auzit de niciun caz de barbat caruia sa-i displaca. Oricat de “extraterestri” ar putea parea unii dintre ei, heterosexuali, homosexuali sau bisexuali deopotriva, asupra acestui lucru se pare ca avem unanimitate: tuturor le place sexul oral.

Se cuvine totusi sa facem cateva nuantari. Pentru ca desi toti se dau in vant dupa felatie, uneori vantul sufla diferit pentru fiecare. Astfel, unora le place sa fie luati prin surprindere si contrazic astfel tabloul sinistru, dar deja cliseistic, cu barbatul trantit comod pe canapea, berea pe masuta din fata, meciul de fotbal la televizor si sotia trebaluind de zor in zona genitala a consortului. Barbatii gusta elementul de surpriza, le place sa fie luati prin surprindere.
Actul felatiei are doua dimensiuni importante, conferind femeii un dublu statut: cel de dominata, dar, prin controlul pe care ea il detine, si de stapana. Contrariile se unesc intr-o felatie. Barbatul domina si este dominat, deopotriva, iar, prin asta, aparentul egoism al actului este anulat.

Un alt aspect important tine de elementul vizual: partenerii nostri sunt excitati nu numai de senzatiile tactile deosebit de placute, dar si de „panorama” pe care o au asupra desfasurarii de forte din teren.

Alti barbati remarca faptul ca ii incanta ideea de abandon. Sa nu uitam ca ei lasa la indemana noastra si in controlul nostru absolut una dintre cele mai pretioase parti ale corpului lor. Un act ratat presupune, de multe ori, durere. De aceea, asa cum v-am mai sfatuit si intr-un alt articol, uitati de dantura. Este o loterie cu sanse minime, posibilitatea sa dati rateuri e mult prea mare si pe un asemenea teren minat este mai bine sa va feriti de riscuri. Nu trebuie insa sa uitati de maini. In timpul felatiei, mangaierile sunt bine venite si o stimulare in plus nu strica niciodata.

Cadrul nu conteaza. Felatia nu este o domnisoara nazuroasa, ea poate veni oriunde este chemata, va fi mereu bine primita. In masina, pentru cei aventurosi, pe plaje solitare, pentru cei romantici, pe strazi intunecoase, pentru cei indrazneti. Importanta este initiativa si nimic nu-i bucura mai mult decat o invitatie trimisa de tine.

Pentru o felatie reusita, este nevoie de mai mult decat consimtamtul si implicarea ta concreta. Este nevoie de placere, placere pe care trebuie s-o simti si tu. Chiar daca ai impresia ca „placerea trebuie sa fie de partea lui” si ca asta e de ajuns, regret sa te informez, dar lucrurile nu stau tocmai asa. Asa cum spun artistele de doi bani, si aici „trebuie sa pui suflet in ceea ce faci”. Altfel, gesturile devin mecanice, elementul surpriza inexistent, iar felatia se transforma dintr-un regal intr-o ciorba lunga si insipida.