Exercitiu de imaginatie: el si ea – frumosi, cu o situatie finaciara de invidiat, s-au cunoscut acum ceva timp, s-au intalnit, au discutat, s-au indragostit unul de altul, au stabilit data nuntii si s-au casatorit.
Locuiesc intr-o casa mare, intr-un cartier exclusivist, au doi caini, masina personala (cate una de fiecare), piscina, gradina in fata casei, au amandoi joburi interesante, foarte bine platite care le aduc satisfactii pe plan intelectual, se inteleg foarte bine, se intalnesc ziua la pranz la un restaurant, dupa care se reintalnesc seara acasa, la cina gatita de personalul casei, sau se schimba si merg in oras sau la un club de fite.
Viata impreuna este minunata, nu au subiecte de cearta si chiar daca ea este putin mai alintata si mai capricioasa, el suporta totul cu zambetul pe buze, acceptind micile ei mofturi, si ii indeplineste fiecare dorinta, rostita sau nerostita, o rasfata cu flori si cadouri scumpe cu aproape orice ocazie si se poarta absolut ireprosabil.
Amandoi sunt perfecti, nu au probleme de sanatate, se iubesc la nebunie, ca la inceput, au o multime de prieteni cu care sa vad frecvent, familiile lor sunt de asemenea perfecte, se inteleg intre ei si nu au loc discutii decat pe subiecte elevate si de bun simt.
In curand au planificat si venirea pe lume a primului copil si au ales numele pentru urmatorul.
STOP.
Revenind in lumea reala, suntem impreuna de trei – patru ani, locuim cu chirie intr-o garsoniera si plecam amandoi dimineata devreme la serviciu.
Abia avem timp sa ne telefonam in timpul zilei, sa stim unul de altul, dupa care, la sfarsitul zilei, ne revedem epuizati acasa, unde trebuie sa gatim cate ceva pentru cina. Ne chinuim sa strangem masa si hainele, si apoi facem o baie, incercind sa alungam oboseala acumulata in timpul zilei. Ne intoarcem in camera, unde sunetul televizorului ne impiedica sa adormim in primul sfert de ora. Schitam o discutie cu partenerul, dupa care (dupa caz), adormim sau traim momente de tandrete.
A doua zi, e aproximativ la fel… si asa cam in fiecare zi.
Traim intr-o letargie care nu ne lasa timp sa ne oprim pentru o clipa si sa ne intrebam daca aceasta este viata pe care ne-o dorim.
De ce sa nu ne facem timp pentru noi, pentru cel de langa noi, sa oprim pentru o clipa tumultul din jurul nostru pentru a ne putea bucura de clipele frumoase, zambetul lui de dimineata sau de entuziasmul cu care ne intampina seara, in momentul revederii.
Uitam mereu ca viata este asa cum e, mai lunga sau mai scurta, dar ca niciodata nu trebuie sa uitam sa ne bucuram de ea, cu bune si rele; am avut si vom avea mereu probleme, inerente oricarei relatii, dar nu trebuie sa lasam ca acestea sa erodeze miracolul dintre noi; trebuie sa invatam ca gasim cheia oricarei relatii in disponibilitatea de a asculta parerea celuilalt si de a ne expune la randul tau opinia.
Trebuie sa nu alungam tandretea din sufletele noastre, acea caldura care ne-a unit, sa ne amintim ce ne-a legat si sa nu lasam monotonia si momentele proaste sa strice ceva atat de frumos.
Traim intr-o lume imperfecta, cu si printre oameni, de aceea relatia perfecta nu exista.
Depinde doar de noi sa cream lumea magica a povestilor la noi acasa.
Va doresc intelegere si armonie!
reusim vreodata sa pastram o relatie \”pe bune\”?sa fim intelegatori unul cu altul, tandri si plini de afectiune?sa nu ne enervam si sa nu tipam unul la altul?