fbpx

Relatiile secrete sunt si la indemana ta?

Aud din ce in ce mai des povestiri despre fructul interzis, despre genul acela de pseudo-relatii care isi pretind autenticitatea doar pentru ca au privilegiul de a fi secrete, ascunse de privirile indiscrete ale celorlalti. Este, daca vrei, din punctul meu de vedere, una dintre afectiunile acestei generatii, careia ii recunosc farmecul, desi a inceput sa se transforme pe alocuri, intr-un cliseu deloc usor de suportat. Izul acela de mister, de sarada magnifica intr-o lume plana exista, fara indoiala, in alte vremuri, cand dragostea era atat de mare, incat devenea coplesitoare, iar tu erai nevoita sa faci sacrificii pentru a pluti, pentru a reusi sa ajungi la calcaiul lui Dumnezeu. O comunitate potrivnica, familiile cu ranguri sociale diferite si incompatibile, o casatorie initiala impusa, acestea erau, nu-i asa, motive suficient de puternice si cat se poate de concrete, care puteau determina nasterea unei astfel de legaturi tainice, careia imi permit sa-i dau anumite valente aproape sacre. Dar ce se intampla cand nu exista obstacole exterioare? Cand unicile piedici puse in calea unei relatii sunt cele impuse de tine si de lumea ta interioara? Cat de curata, de veritabila mai este o astfel relatie? Si cat de benefica este ea pentru sufletul tau?

Imbatranim de fericire. Intr-o mansarda fara flori. M-am gandit foarte mult la versul acesta, adica daca am taia din ecuatia asta mansarda saracacioasa, prilejul de intimitate, lipsa florilor, am mai imbatrani de fericire? Mi-ai fi tu de ajuns? Parca in timpurile noastre, incercam cu disperare sa pastram formele, insa ignoram cu indolenta fondul. Si George Tarnea, si Nicu Alifantis cantau despre forta lui, a iubitului meu de a ma revela pe mine si reciproc, iar datorita acestei minuni, eu as reusi cumva sa iubesc mizeria din jurul nostru, poluarea dintre noi, zgomotul tramvaiului in zori de zi, pentru ca ar fi a noastra, dintre noi, in zorii nostri de zi, si nu invers. Nu mizeria, poluarea sau zgomotul i-ar conferi lui sau mie sarmul care ne lipsesc. Pentru ca lucrurile fortate nu au valoare, nici macar pe termen scurt. Degeaba te chinuiesti sa dormi o noapte in masina, la Vama Veche, daca iti permiti o camera de hotel. Degeaba stati dezbracati intre patru pereti din cauza caldurii insuportabile, daca iti permiti nenorocitul acela de aer conditionat. Degeaba furi saruturi, daca nu exista nimeni sa le impute. Degeaba faceti dragoste pe ascuns, daca pana si Biserica Ortodoxa insasi a devenit mai toleranta. Oricat de greu ti-ar fi sa recunosti, relatia ta este un kitsch. Si trebuie sa fii constienta de asta, pentru ca este nevoie sa intelegi ca, desi ti-e greu sa-ti imaginezi, exista ceva mai mult, trairile pot fi mai profunde. Romeo si Julieta nu se plimba pe toate drumurile, iar tu trebuie sa refuzi sa fii o Julieta artificiala. Traieste-ti propria istorie, scrie-ti-o in manualul mintii, trebuie doar sa fii convinsa ca o faci cu majuscule, pacatuieste, asadar, curat.

Citeste si:  Femei-Moderne.ro te trimite in Bulgaria de 1 Mai

Mai exista si o alta varianta, cea a handicapului sentimental, cum o numesc eu. Am un prieten care se entuziasmeaza foarte repede si transforma orice femeie intr-o veritabila muza, atata vreme cat ii este interzisa, dintr-un motiv sau altul. Isi construieste lumi, isi plamadeste semnificatii, concepe copii imaginari, purifica suflete. Traieste la intervaluri constante de timp romane, devine drama, se metamorfozeaza in poezie. Aceste femei raman zidite ca niste Ane ale lui Manole in zidurile mintii sale pentru totdeauna si face, alaturi de ele, salturi ireale peste vremuri si peste spatii populate de extraterestri. Micile escapade nocturne, intalnirile spontane cu fiice ale lui Zeus, atmosfera tensionata, ii confera un aer de personaj tragic, il conserva insufletit, verde in timpul iernilor geroase.

Citeste si:  Sexperta: sotia mea, dezinhibata

Si totusi, cand aceste femei cu puteri miraculoase asupra sufletului amicului meu devin cat se poate de posibile, vraja se destrama. De fiecare data are aceeasi revelatie hilara, aceeasi mirare enorma ca si ea, iata, are din cand in cand dureri de cap, si ea trebuie sa se depileze, si ea are nevoi fiziologice, ca noaptea doarme, ca ziua lucreaza, ca are si tristeti lumesti. Dumnezeule Mare, asta vine mereu ca o stupefactie, mereu ramane perplex. Si intotdeauna pleaca mai departe, spre alte lirici care au ramas nedescoperite. Saltul cu aceeasi persoana nu va mai fi niciodata la acelasi nivel, nu te va mai izbi in aceeasi masura cu tamplele de culmile semete.

Probabil toti ne-am confruntat cel putin o data cu aceasta situatie. Cand poate ani intregi am tanjit, am sperat, ne-am resemnat sau poate nici macar, poate doar ne-am bucurat de niste momente singulare in viata noastra, care se tot repetau din vreme in vreme, fara sa aiba urmari concrete si, cu toate acestea atat de bine delimitate de restul existentei noastre. Iar fantezia aceasta poate dura cateodata, o viata intreaga, doar daca nu ar deveni niciodata suficient de realizabila. Cand iti dai seama cu intristare ca povestirile lui au ramas la fel de seducatoare, dar ca urechile tale nu mai sunt la fel de receptive, cand realizezi ca este acelasi, ca il recunosti atat de bine, dar parca ai inceput sa ai dioptrii care te impiedica sa-l mai vezi la fel de colorat, ca un soi de ceata insuportabila se asaza intre voi, tocmai acum, acum cand este mai aproape ca niciodata sau, mai bine spus, cand vrea sa fie atat de aproape.

Citeste si:  Arta seductiei

Si ramai putin surprinsa ca realizezi faptul ca ai fost mereu indragostita de felul sau de a iubi, insa de a iubi pe oricine altcineva decat pe tine. Ca din cauza unui timp ciudat care trece, il transformasei intr-un personaj de care te bucurai in lipsa unei carti bune si ca personajul are putere doar atata vreme cat, nu-i asa, ramane dracului un personaj. Si aici, cred eu ca apare handicapul. Pentru ca aceste salturi fenomenale nu isi pot pastra farmecul atata timp cat le rationalizezi, atata vreme cat te opresti din drum sa le planifici. Salturile trebuie facute din mers, trebuie sa te ia prin surprindere. Sexul are miez, da, sexul are miez, atata vreme cat ai orgasm, si nu cata il faci cu un om frumos. Tot asa, iubirea asta nu e atat de complicata cum ni se spune de mici. Este sau nu e si punct. Daca Pamantul e rotund, nu exista, resemneaza-te. Daca Pamantul e o castana, atunci bucura-te.

3 Comentarii
  1. Nu ma consider un suflet dadator de liniste fizica sau sufleteasca,sunt doar o biata fiinta care doreste sa daruiasca iubire,dar sa si primeasca.Stiu ca nu e bine sa ceri,sa cersesti,ci sa oferi;sunt de acord;dar se pare ca generatiile actuale(ma refer la barbati acum)(iertare)doresc mult mai mult implinirea fizica decat cea spirituala sau sufleteasca;sau cel putin asa mi se pare mie;se degradeaza principiile despre viata,ei vor \”sa adauge la lista\”cat mai multe nume,iar cei casatoriti nu se dau in laturi de la a fi si ei cei care \”completeaza liste\”.Nu stiu daca e corect din partea mea sa spun ca un barbat daca este casatorit nu ar mai avea voie sa caute implinirea,asa cum si-o inchipuie el,dar totusi………..
    Va spun aceste lucruri pentru ca, nefewricita de mine,se pare ca m-am indragostit de exact un barbat casatorit;stiu ca este injust si contrar principiilor mele,am luptat cu indarjire cu mine,cu sufletul meu,am vrut sa-i alung,sa-l ignor,dar….sufletului nu-i pot comanda.Mi-e teama ca sunt doar o aventura pentru el; pe de o parte imi asum riscul,pe de alta parte ma urasc ca nu am puterea interioara sa trec mai departe fara el.Stiu ca atat timp cat suntem impreuna,nici nu observam ce se intampla in jurul nostru,dar curand revenim cu picioarele pe pamant si ……..fiecare la casele noastre.Dar unde va duce aceasta relatie?Inconstienta sau poate partea buna a iubirii ma face sa continuu desi simt ca nu e corect pentru sotia lui,eu fiind divortata.
    M-am intrebat adesea daca pot lupta pentru a-l face sa ma iubeasca(stiu in acelasi timp ca sunt egoista),poate e tarziu din cauza varstei lui(44)gandindu-ma ca acum cauta doar sa se satisfaca avand in vedere ca peste putina vreme va ramane doar cu amintirea………sau poate e vorba doar despre o relatie fizica iar eu vreau sa vad mai mult de atat,din cauza faptului ca in casnicia mea anterioara nu am avut parte de afectiune,iar acest barbat,casatorit fiind,mi-a aratat ca mai pot pune suflet intr-o relatie(pentru mine sufletul fiind pe primul plan,relatia fizica pe plan secund).
    Imi pare nespus de rau ca am incalcat principiile de viata corecte dupa care m-am calauzit o perioada lunga de timp(acelea de a-mi gasi alinarea intr-un barbat casatorit),nu regret totusi pentru ca pot spune ca iubesc,imi simt sufletul plin numai cand ma gandesc la el.Mi-ar placea sa fie si reciproca valabila……….asta numai D-zeu o stie si el.
    Sper ca nu am plictisit si astept raspunsuri la framantarile mele,poate vedeti altfel problema.

  2. Este intradevar foarte greu.O situatie de viata pe care nu o doreste nimeni.Cred ca doar Dumnezeu cel care ne da sau ne ia asa dupa cum considera ca meritam. Fiecare experienta pe care o traim este o lectie de viata pe care trebuie sa o invatam. Nu cred ca este cazul sa te simti vinovata.Cred ca in mintea noastra incalcam doar niste conveniente inventate de oameni. Traieste-ti dragostea asa cum este si bucura-te de ea.Poate ca acel barbat nu se simte iubit acasa si se bucura si el de viata iubindu-te pe tine si simtindu-se iubit.Traiesc o poveste similara. Am fost alaturi de sotul meu 21 de ani, m-am casatorit destul de devreme, la 18 ani, dar nu am fost fericita. Viata mea sexuala a fost un fiasco. L-am respectat, l-am admirat ca om, am fost buni prieteni, am fost dusmani, ne-am \”iubit\”, ne-am urat dar am fost alaturi pana intr-o zi. Acum s-a terminat. Regret enorm. Ma simt foarte singura. Am aceasta relatie. Este incredibil.Asa cum este.Intotdeauna putin.Timp.In rest este tot ce n-am trait o viata. Omul acesta ma iubeste cu adevarat.Ma respecta. Ma doreste. Facem dragoste ore in sir. Traiesc ceva ce nici macar nu am crezut ca exista si nu pot sa nu ma intreb \” Pentru ce sa ma simt vinovata? Poate ca Dumnezeu s-a indurat de mine si mi-a dat aceasta iubire doar ca sa nu mor si sa nu stiu ce este iubirea adevarata. Ma voi bucura de ea atat cat va exista. Nu stiu daca vom fi vreodata impreuna, asta tine numai de el, dar si chiar daca nu vom fi decat in astfel de situatie voi trai la maxim fiecare clipa. Te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel. Traieste clipa de azi. Nu stim niciodata ce ne aduce ziua de maine. Daca va fi sa fiti impreuna, veti fi. Iubeste-l sincer si bucura-te de iubirea lui. TRAIESTE! este un indemn pe care aduc din toata inima.
    Daca vrei, si-ti faca placere , raspunde-mi tot aici.

  3. Chiar mi-ar face placere sa mai vorbim, poate ne-ar ajuta pe amandoua, intr-un final suntem in aceeasi barca, nu? Si apoi din experienta noastra s-ar inspira si alte femei care cu siguranta traiesc tot felul de situatii si poate vor gasi curajul sa-si deschida sufletul. Ar trebui sa fim unite fetelor!!!!!! caci traim intr-o lume a barbatilor.

Lasă un răspuns la Roxana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.