Romantismul – unde este ??

Stim foarte bine ca in film romantismul inca poate fi creat, insa mai exista el inca in viata noastra? Am pierdut aproape complet din vedere romantismul ca fapt de viata, ca mod de a cuceri din nou sau de a ne exprima sentimentele. Ne gandim la romantism ca la un curent artistic, ca la un cuvant descriptiv pentru o faza de film, pentru cateva randuri dintr-o carte sau amintindu-ne de un poem, insa se poate sa-l fi pierdut din vedere atunci cand vizualizam un cuplu. In ziua de azi romantismul chiar nu mai inseamna nimic, pentru ca oamenii (da, si voi, dragutelor – au devenit fie excesiv de cinici atunci cand vine vorba despre romantism (prefera o cochilie rece dar sigura), fie extrem de ocupati, se plang ca nu au timp sa cunoasca pe cineva alaturi de care sa poata fi fericiti, daramite sa mai si faca gesturi romantice pentru a pastra vie dragostea.

Pierderea romantismului poate fi lenta, zi cu zi, ora cu ora, sau poate fi brusca. Lenta atunci cand dispare din viata ta pentru ca apar responsabilitati, limite, oboseala, copii, un job mai stresant etc; atunci trezirea la realitatea unei relatii din care amandoi au pierdut elementul farmec, seductia subtila, gesturi mici dar atat de semnificative; Daca unul din cei doi inca isi mai doreste romantism in viata sa si nu reuseste sa-l trezeasca pe celalalt din graba de a termina cu deadline-urile proprii, intervine o ruptura iremediabila.

Atunci cand romantismul se pierde brusc, nu intr-o relatie ci dupa terminarea unei relatii, se poate intampla pentru ca durerea de a trece prin acelasi chin ar fi prea mare. „Logica” sentimentelor iti spune ca vei fi mai castigat/a daca renunti la anumite gesturi romantice pe care ai tendinta sa le faci atunci cand esti indragostit. Nu se mai pune problema ca tu ca barbat preferi sa nu fii ridiculizat de catre prieteni daca ingenunchezi in fata noastra si ne oferi un buchet mare de trandafiri spunindu-ne astfel in vorbe si fapte cat ne iubesti. Este mai mult de atat, s-a ajuns ca noi toti/toate sa privim astfel de gesturi ca desuete si siropoase. De ce sa ii dau trandafiri cand o pot duce la Roma, intr-o excursie fada pentru ca eu ca suflet lipsesc din peisaj? De ce sa-i scriu pe cer ca o iubesc cand ii pot spune asta dupa ce mi-a pregatit cina sau mi-a spalat camasa?
Si noi, dragele mele, suntem mai mult sau mai putin la fel. Nu stim atat de bine ce vrem in anumite situatii, preferam gesturi fara semnificatie sau cuvinte fara acoperire ca sa spun asa, pentru ca daca el iti scrie pe cer ca te iubeste asta inseamna ca esti obligata sa ii inapoiezi nu gestul, ci intensitatea sentimentelor. Pentru sentimente intense si gesturi mari de romantism nu mai suntem pregatite emotional. Pragul nostru a ajuns sau prea sus sau prea jos. Ne pierdem rabdarea mult prea repede asteptind sa ni se intample ceva frumos sau nu stim sa intampinam gesturile celor din jur cu dragostea pe care o merita.

Observam in jurul nostru tot mai multe cupluri de forma, tot mai multe vieti searbede, dragoste calduta si totusi ne dorim sa vedem in jur foc si culoare si viata traita intens. Poate ca asta se intampla mai mult in orasele mari, unde atributul „fast” se poate folosi in descrierea oricarei fatete a vietii umane, chiar si animale (fast dog walking). Insa uitam faptul ca noi suntem cei care oprim timpul in loc uneori pentru a ne trage sufletul sau pentru a ne extrage sufletul de sub praf, hartoage, calculator s.a.m.d. Si mai ales am uitat faptul ca noi avem capacitatea de a ne cauta in adancul sufletului si de a infrumuseta viata noastra si a celor dragi cu o picatura de … romantism!