fbpx

Sa invatam iubirea

Iubirea este cuvantul cel mai important in orice limba – totodata si cel mai derutant. Suntem invatati ca „iubirea darama muntii” si ca „iubirea ne da aripi”. Psihanalishtii au ajuns la concluzia ca iubirea si nevoia de afectiune sunt nevoi definitorii ale umanitatii.

Inca din copilarie simtim instinctiv nevoia de a fi protejati, alinatati si iubiti. In interiorul fiecarui copil exista un „rezervor pregatit pentru a fi umplut de iubire”. Un copil care se simte iubit de catre parinti va deveni un adult responsabil, capabil la randul lui sa ofere iubire copiilor sai. Nevoia de iubire nu se diminueaza pe masura ce devenim adulti. Nevoile afective tind sa se maturizeze o data cu noi.

O prima etapa in exeprienta iubirii este starea de „indragostire” – cand tot ce ne inconjoara este surprinzator, plin de farmec, iar prezenta persoanei care ne-a indus aceasta stare de beatitudine este dorita in permanenta langa noi. Este cea mai frumoasa perioada, cand nimic nu ne-ar putea desprinde din mirajul dragostei. Din pacate, s-a demonstrat ca starea de „indragostire” dureaza cel mult doi-trei ani, la nivelul maxim atins, dupa care ne revenim din valtoarea sentimentelor si incepem sa ne privim partenerul cu alti ochi ca pana acum, sa ii vedem adevaratul chip, in mod realist, cu defecte si calitati.

Citeste si:  Cine are dreptul sa insele, cine are dreptul sa nu ierte?

Daca afectiunea acordata scade gradual in aceasta perioada, revine iarasi starea in care dorim sa fim iubiti, tanjim dupa iubire si dupa intensitatea aceea maxima a sentimentelor. Nevoia de a fi iubit de catre partener sta la baza dorintei de a ne casatori. Bunurile materiale nu pot inlocui dorinta de a fi iubit, iubirea nu este la fel daca nu e incarcata de afectiune si de gesturi tandre intre parteneri, de cuvinte blande si frumoase, pe care ar trebui sa ni le adresam reciproc, insa pe o baza reala, sa fie cuvinte sincere, din inima. Ceva in firea noastra se straduieste cu disperare sa obtina iubirea si afectiunea din partea celuilalt. Fara iubire nu ne-am simti „completi”, cea mai mare pedeapsa pentru sufletul omului ar fi izolarea, neputinta de comunicare cu cei asemeni noua.

Casatoria ar trebui sa implineasca aceasta nevoie de iubire, ca cei doi parteneri sa fie „un singur trup”, insa aceasta nu implica neaparat pierderea identitatii fiecaruia, ci o implinire care ofera satisfactii „impreuna”, bazate pe aptitudinile fiecaruia de a darui si de a primi afectiune.

Cand „rezervorul afectiv” al cuplului este plin de dragoste, cand ambii parteneri se simt iubiti si respectati, sunt proiectati pe o orbita mai indeparatata decat si-ar fi putut imagina – practic, isi gasesc resurse in interior sa poata realiza tot ce si-au propus, au curajul de a aborda probleme si solutionari inedite.

Cel mai important aspect este acela de a ne pastra mereu partenerul aproape – si asta este cea mai dificila necunoscuta a unei relatii reusite. Care este cheia pentru a patrunde in sufletul celui de langa noi, astfel incat sa putem destepta in el siguranta ca este iubit si sa-l determinam sa raspunda cu aceeasi moneda?

Citeste si:  Santajul sentimental

Suntem cu totii diferiti in ceea ce priveste nevoiele afective, insa in general exista cinci moduri primordiale de a lua legatura cu „sufletul afectiv” al persoanei iubite:
– cuvintele frumoase, blande, pline de incurajari;
– micile servicii pe care i le putem face partenerului, indiferent daca este vorba de plata facturii la telefon sau de spalatul masinii;
– darurile care pot arata celui drag cat de mult inseamna pentru noi – de la un ceas de birou pana la o simpla floare;
– imbratisarile si atentiile fizice, saruturile si atingerea mainilor;
– timpul acordat celui de langa noi, acel „quality time” petrecut impreuna, in care sa ne concentram strict pe partener, pe discutiile purtate cu acesta, sa invatam sa ascultam si sa povestim.

Sa incercam sa interactionam partenerul, sa invatam ceea ce il face sa se simta iubit, sa ii oferim certitudinea ca este „acel cineva” din viata noastra care ne umple ziua si noaptea de fericire si de bucurie.

4 Comentarii
  1. ce frumos se numeste articolul acesta… sa invatam… nu inveti sa iubesti, dar inveti sa-l faci pe celalalt sa se simta iubit; asta se invata, trebuie doar sa fim dispusi sa o facem

Lasă un răspuns la Aida Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.