Sigur, scenariile pe care ni le facem se pot dovedi benefice uneori. Ele pot condimenta o relatie, pot aduce mai multa pasiune, mai ales daca sunt de natura erotica. Se stie ca barbatii devin brusc mari amatori de literatura si monolog in pat… bineinteles cu conditia ca tu sa „aberezi” pe linia erotica si nu despre problemele pe care le ai cu colega de birou, sa le spui ce si cum iti place.
Ceea ce nu e de dorit este un alt tip de scenariu. Acel tip de ganduri-fantome cu chip absolut hidos care nu te lasa sa dormi linistita. Iti suna cunoscute urmatoarele intrebari: „Azi nu mi-a raspuns la telefon”, „De ce gafaia cand a raspuns?”, „De ce si-a dat cu mai mult parfum?”, „Oare cand a inceput sa foloseasca el crema de fata?”. Poate nu e numai vina ta, vina nesigurantei, a indoielilor pe care le ai in legatura cu el sau cu relatia voastra. Poate ai inteles prost niste sfaturi si te-ai transformat dintr-o „naiva” intr-o detectiva maniaca. Viata nu este deloc usoara cand analizezi tot, cand incerci sa nu lasi sa scape nimic ochiului tau extrem de vigilent. Si nici nu va fi usor nici pentru el sa mai traiasca alaturi de tine.
Tine minte, lui nu-i place o femeie nesigura pe ea, nu in sensul acesta. Daca tu ii dai de inteles ca orice fiinta cu fusta de pe strada poate sa ti-l „fure”, atunci te plasezi singura intr-o pozitie defavorizata si putin flatanta. In alta ordine de idei, nu-l mai tot intreba daca esti grasa sau urata. Si daca esti, nu-l mai anunta, nu e musai sa stie, putina ignoranta nu face rau nimanui.
Inceteaza sa mai crosetezi istorii cu finaluri tragice. Daca observi ca este mai rece intr-o seara, nu-ti mai imagina ca si-a „varsat” recipientul de pasiune prin alte odai. Si nici nu te mai gandi ca a fost abuzat in copilarie si ca de-asta are teama de intimidate. De multe ori, raspunsul si explicatiile pot fi mult mai „telurice” decat ti le-ai imaginat tu. Pur si simplu nu are chef. Nu mai insista, nu putem fi sexi atunci cand semanam cu niste cotofene.
Un alt neajuns al acestor scenarii este acela ca sunt foarte asemanatoare. Nu ai obosit sa-i suspectezi pe toti barbatii din viata ta cam de aceleasi mojicii si nemernicii? Eu continuu sa sper ca totusi paleta mizeriilor pe care ei ni le pot face este ceva mai variata si nu vreau sa-mi bat capul cu ipoteze si concluzii. Daca nu ajung la locul crimei inainte ca regretabilul incident sa se petreaca, ce rost mai are?
Viata trebuie sa fie mai „vie” de atat!
Si daca nu te abtii si nu te abtii, mai bine fa-o profesionist. Ai doua posibilitati: castigi un ban din asta daca tot iti mananca atata timp si-ti strica digestia, scriind telenovele (acum se produc si la noi in tara) sau studiezi putina actorie. Adica inveti sa te prefaci, sa nu mai ridici spranceana cea neincrezatoare in timp ce aia naiva ramane la locul ei, pe orizontala, renunti la vocea ascutita si nu-i mai strecori agrafe in sarmale. Si tine minte, lacrimile si istericalele nu dau bine impreuna. Pur si simplu, nu merg.
da, trebuie sa recunoastem ca avem tendinta s-o luam razna de multe ori cu pvestile astea.
Roger that, un articol din care trebuie sa invatzam ceva. Cred ca asta este stilul ce trebuie sa se regaseasca in articolele cu rol de a atrage atentia asupra unor exagerari..Bravo!