fbpx

Scrisoare pentru fostul sot

…(a fost o vreme cand iÅ£i spuneam iubitule) am atâtea lucruri să iÅ£i spun după divorÅ£ul nostru, însă tu nu ai avut niciodată răbdare să asculÅ£i până la capăt. Probabil că toate vorbele pe Å£i le-am spus (atunci când am apucat) erau atât de adevărate, încât dureau, iar tu fugi de durere.

Nici acum nu pot înÅ£elege cum un om ca tine (care stie să se poarte asa de frumos atunci când vrea) a putut să lovească atât de crunt. Ai lovit în ceea ce aveam eu mai de preÅ£: în familie. Că m-ai lovit pe mine (deÅŸi mă doare ÅŸi acum) nu e chiar aÅŸa de grav, dar ai lovit în copiii noÅŸtri. Eu sunt destul de puternică ÅŸi pot duce aproape orice, dar ei… ei sunt aÅŸa de fragili! Nu am să te iert niciodată că le-ai distrus copilăria, că i-ai maturizat mult prea devreme, pentru egoismul tău. Partea frumoasă este că tu, nici acum, după atâta timp, nu realizezi grozăvia pe care ai făcut-o ÅŸi susÅ£ii în continuare că ai procedat corect!

AÅŸa cum nici eu nu înÅ£eleg cum poÅ£i tu (care spui că femeia pentru care ai plecat de acasă este totul pentru tine) să vii, să mă Å£ii în braÅ£e, să îmi spui să am răbdare, să mă săruÅ£i, să facem dragoste… să îmi spui că poate o să te întorci, să fim toÅ£i patru o familie, că până nu îţi intră viaÅ£a în albia ei, indiferent pe cine sau ce ai călca în picioare, nu te întorci.

Cum de mai poţi ţine în braţe o femeie pe care spui că nu ai iubit-o niciodată? Cum mai poţi pune atâta pasiune atunci când facem dragoste? Cum de ai putut să te prefaci atâţia ani că mă iubeşti sau cum de ai avut atâta putere de convingere ?

AÅŸ dori să îţi spun că niciodată nu am fost o proastă, că ÅŸtiam aproape tot ce faci, că m-am prefăcut că nu ÅŸtiu, sperând că îţi va trece cu timpul… că sunt toane de moment, că toÅ£i bărbaÅ£ii fac la fel ÅŸi de ce aÅŸ avea eu pretenÅ£ia de a fi tocmai tu o excepÅ£ie?

Citeste si:  Ai apela la o agentie de despartiri?

Această libertate pe care eu Å£i-am acordat-o, ai luat-o drept prostie. Nu ai ÅŸtiut să faci totul cu decenţă, să ai o limită a bunului simÅ£, iar după toate acestea, acasă să te porÅ£i frumos. Se spune că toate problemele de la birou se lasă pe covoraÅŸul de la intrarea în casă. Tu nu ai făcut altceva decât să le aduci în casă, în dormitor, în sufragerie, peste tot. Nervii tăi se vărsau pe cine nu merita să primească aÅŸa ceva. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să nu îţi lipsească nimic, să feresc fetele din calea ta, să îţi ocrotesc somnul doar ca să îţi fie Å£ie bine…

Tu în schimb, m-ai răsplătit ducând alte femei în concediu, făcându-le cadouri scumpe, în timp ce eu ÅŸi copiii nu aveam ce pune pe masă. Acum spui că nu a existat aÅŸa ceva. Crede-mă că a existat! Că nu vrei tu să îţi aminteÅŸti este altceva…

Eu stăteam cu copiii la spital, tu erai la mare cu amanta. Eu făceam naveta între spital ÅŸi casă pentru că un copil era bolnav ÅŸi refuza să stea în spital fără mine, iar celălalt trebuia să mergă la ÅŸcoală (ÅŸi chiar nu găseam pe nimeni care să stea acasă cu el), iar tu erai cu amanta la Roma…

Tot ce făceai pentru noi era un efort, tot ce făceai pentru oricare altă femeie era o plăcere…

ÃŽmi reproÅŸezi că nu am o carieră… Dar cum aÅŸ fi putut să o am când tu nu m-ai lăsat să mă duc la serviciu (pentru că nimeni nu putea să îngrijească fetele mai bine decât mine), când m-ai pus la cratiţă ÅŸi m-ai transformat în gospodină!

Citeste si:  Mentine romantismul dintre voi

Mie îmi controlai fiecare minut, fiecare pas… iar tu nu aveai control… la nimic (asta ca să nu spun că nu aveai limite).

Am tot încercat să mă vindec de iubirea aceasta bolnavă, dar tu nu îmi dai nicio şansă. Te-am rugat să ieşi puţin din viaţa noastră (a mea şi a fetelor), dar nu ai vrut să concepi asta şi ai trecut la ameninţări. M-am purtat excesiv de frumos, în ideea că te vei întoarce acasă, în familie, dar tu nu ne-ai dat nicio şansă. Am făcut dragoste cu tine la fel ca înainte, dar tu abia acum ai remarcat că sunt FEMEIE, deşi aşa am fost mereu. Mângâierile mele sunt aceleaşi, sărutările la fel, dar abia acum le percepi ca fiind adevărate. Nu ţip nici mai tare, nici mai încet, nu mi-am schimbat mişcările, vorbele sunt la fel, atingerile sunt tot cele de dinainte, dar tu abia acum le primeşti cum trebuie.

Am observat că atunci când eÅŸti singur, trist ÅŸi la pământ, singura alinare o găseÅŸti în casa noastră, iar acolo suntem noi: eu ÅŸi fetele. Vii tot de unde ai plecat ÅŸi acolo unde susÅ£ii că nu îţi făcea plăcere să te întorci seara de la serviciu. Pui capul pe aceleaÅŸi perne, te sprijini pe acelaÅŸi umăr…

Unde îţi sunt prietenii? Unde sunt persoanele care ar trebui să îţi fie alături? Unde sunt cei cărora le plăteai consumaÅ£ia pentru a ieÅŸi cu tine? Vezi ce se întâmplă când cumperi compania cuiva? Ai crezut că se poate transforma în prietenie? Păcat că până la această vârstă (37 ani) nu ai invăţat că prietenia e nepreÅ£uită… Mai ai, totuÅŸi, timp. Åži nu în ultimul rând, ce s-a întâmplat cu „iubirea vieÅ£ii tale”? De ce nu e lângă tine să te ajute? Eu ÅŸtiu că sufletul pereche te ajută, nu te părăseÅŸte la greu, te înÅ£elege… AÅŸa e ÅŸi în cazul tău?

Citeste si:  Cum ne vindecam dupa o despartire

Ne cunoaÅŸtem de atâta timp… Åžtii ÅŸi tu că, după fiecare dragoste, ieÅŸi răvăşit, distrus, consumat sufleteÅŸte… ÅŸi începi să cauÅ£i ceva, ce numai tu ÅŸtii, acea pasiune, acea flacără care să te consume iar pentru încă o perioadă de timp… E ceva ciclic…

Păcat că nu îţi dai seama ÅŸi tu ce e mai bine pentru tine ÅŸi să te liniÅŸteÅŸti. Să nu înÅ£elegi că îţi cer să te întorci la mine, pentru că (sincer) nici nu ÅŸtiu dacă îmi mai doresc asta cu adevărat. Mi-am dorit din tot sufletul să te întorci acasă, am făcut eforturi ÅŸi am suportat atâtea… încât am obosit.

La început, te-am urât ÅŸi m-am purtat oribil ca orice om rănit, acum… Dar tot timpul te-am iubit.

Pentru binele tău, adună-te! Ai copii, ei nu au nicio vină că au părinÅ£i ca noi, nu au cerut să se nască, dar pentru că există ÅŸi ne-au adus cele mai mari bucurii (cel puÅ£in la mine aÅŸa stau lucrurile), trebuie să faci eforturi, să depăşeÅŸti tot greul ÅŸi să îi creÅŸtem împreună. Adu-Å£i aminte cum ne-ai lăsat pe noi, câtă durere ai lăsat în casă ÅŸi priveÅŸte-ne acum!… am ajuns la o linie de plutire, nu la liman (căci limanul e departe ÅŸi cicatricile sunt mari ÅŸi urâte).

Eu îţi ţin pumnii, îţi urez succes şi, pe cât e posibil şi cât mă laşi, am să îţi stau aproape.

Te sărut,
Fosta soţie şi, la vremea ei, „marea iubire”

P.S. Åžtiu că ai fost sfătuit „de bine” ÅŸi aÅŸ dori să îi văd pe cei care te-au sfătuit, aÅŸa cum s-ar descurca în situaÅ£ia dată. E uÅŸor să vorbeÅŸti, cuvintele nu costă nimic. Mai greu e să Å£i se întâmple…

articol scris de Mihaela si preluat din revista Psiholife.ro

6 Comentarii
  1. Super. Nici ca se putea spune mai bine. Am citit acest articol si park am auzit-o pe mama vorbind. Aceleasi dureri, park a fi viata noastra. mai merita iertare? Eu nu l-as mai ierta…….

  2. Foarte impresionant..Se vede cat greu si cata durerea a suportat femeia respectiva, si toate femeile care trec prin asa ceva..
    E greu sa o iei de la inceput, dar viata merge mai departe, cu sau fara acel barbat..

  3. Nici nu am spus asta.. Bineinteles k nu sunt toti la fel… Citez \”Mai bine singura dekt cu un astfel de barbat langa tine\”… Deci nu m-am referit la toti… Eu una, multumesc Lui Dumnezeu am un barbat minunat langa mine… Deci.. se poate 😀

  4. e sfasietor sa traiesti o astfel de drama. Si cunosc atatea femei care traiesc astfel,nefericite. Desi nu pare ,lantul e foarte greu de rupt.

Lasă un răspuns la alina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.