Sex: ce nu ne place

Sexul este un meniu variat, cu diverse feluri si orientari. Tocmai aceste diferente il fac atat de minunat. In ultimele decenii insa, odata cu castigarea dreptului la placere, a aparut o altfel de presiune. Am ajuns sa facem lucruri la care bunicile si mamele noastre nici nu visau, care le provocau repulsie si semnul crucii facut cat mai larg. De pilda, pe vremuri existau un fel de manuale pentru tinerele sotii, manuale care le invatau pe acestea cum sa procedeze pentru a infrana dorintele „animalice” si „necurate””ale sotilor, tehnici de manipulare si eschivare de la tot ce era considerat a fi destinat placerii personale, si nu nobilului scop al procreatiei. Lucrurile s-au schimbat insa si azi au ajuns sa faca parte din practica uzuala chestiuni ce inainte faceau parte din repertoriul exclusiv al prostituatelor.

Toate bune si frumoase. Noi suntem mai fericite, ei sunt mai fericiti, noi cerem, ei cer, toti vorbim deschis despre sex. Bogatia repertoriului nu aduce insa si garantia calitatii actului. Pentru ca exista in continuare lucruri care ne repugna, insa cu toate acestea, continuam sa le facem. Am testat, am vazut, ni s-au perindat prin corp, in degringolada, tot felul de senzatii, nu ne-a placut. Insa, din pacate, povestea nu se termina aici. Pentru ca exista o regula aberanta care ne spune ca trebuie sa ne placa. Ca, daca nu ne place, asta inseamna ca e ceva in neregula cu noi. Ca nu suntem suficient de deschise, de „emancipate”, ca suntem niste acrituri frustrate. Si iata cum medalia se intoarce si chipul frumos si relaxat al frumusetii are o alta fata, cea a dictaturii. Dictatura practicilor sexuale.

Sexul a iesit din dormitoare si a inceput sa fie public. Este subiectul dezbaterilor si al negocierilor. A inceput sa preia din limbaje care-i erau straine. Felatie contra cunnilingus. Sodomie contra preludiu extins. Chiar daca „targurile” incheiate nu sunt certificate printr-o parafa, au statutul de lege in cuplu. El nu poate cere fara ca eu sa-i pretind ceva. Daca nu-i pretind, sunt o fraiera si nu ma respect. Cand ies cu prietenele, dupa vreo cateva caipirinha si un mojito, mi-e jena sa spun ca nu pretind. Mi-e jena sa spun si ca pretind, iar el refuza.

Citeste si:  Trucuri pentru a nu va certa in vacanta

In ciuda politicilor sexului, a „corectitudinii” sexuale, exista in continuare o serie de practici pe care multe dintre noi le resping, fie fatis, fie prin tot felul de subterfugii. Si ceea ce sustin eu este faptul ca nu este nimic in neregula cu asta. Ca, desi se poate discuta despre placere, ea nu poate fi si impusa. Ca alegerile ne privesc si ca nu exista stupiditate mai mare decat moda sexuala, care nu opereaza cu criterii de selectie, care e pro-tot si pro-orice si care ignora inclinatiile si experientele personale. Desi avem toti un vagin sau un penis, asta nu inseamna ca si psihic suntem asemanatori. Si, sa nu uitam, ca cea mai importanta zona erogena este creierul. In continuare, va prezint unele dintre cele mai intalnite si mai respingatoare, in conceptia unor femei, practici sexuale.

In cap de lista troneaza felatia. Acest lucru se intampla poate tocmai datorita faptul ca toata lumea pare sa o practice, indiferent de varsta si de statut social. Desi face parte din meniul unic al unora, altora le displace profund. Exista mai multe motive, cat se poate de firesti, pentru care unele doamne si domnisoare o resping vehement. Ca tot ce este referitor la sex, nu exista nici in acest domeniu un adevar universal valabil, fiecare are adevarul ei personal. Unele sunt deranjate de miros si de gust, chiar daca partenerul a avut grija sa faca un dus inainte. Altele se simt neglijate, simt ca este un act dedicat doar placerii masculine si atunci au senzatia ca sunt un obiect care exista doar pentru pura satisfactie a partenerului, senzatie care se adauga sentimentului de degradare. O alta obiectie este legata de faptul ca actului ii lipseste romantismul cu desavarsire. Exista asadar doua tipuri de aversiuni: una de ordin fizic (miros, gust, senzatia de voma), iar alta de ordin psihic (dominare, degradare, statutul de obiect).

Citeste si:  De ce se insoara barbatii?

Pe locul secund al fobiilor sexuale, se situeaza sodomia. Nu apare la fel de frecvent ca felatia, insa suficient de des pentru a ne determina sa vorbim despre ea. Cele mai multe dintre femei au incercat-o si au zis “pas”. Aici nu cred ca vorbim despre o minoritate, ci din contra. Multe femei reclama senzatia de durere insuportabila, profunda, adanca. Altele sunt deranjate de partea „murdara”, de aspectul degradant. Anusul este o zona pe care nu multe femei sunt gata sa si-o expuna fara retineri. Natura nu l-a desemnat cu rol sexual si atunci nici pregatirea lui nu este una optima (lipsa de lubrifiere naturala, de capacitate de dilatare).

Pe locul al treilea s-ar situa anumite pozitii, mai ales cele care trimit cumva cu gandul la regnul animal. Exista pozitii care faciliteaza contactul vizual intre cei doi parteneri. Acestea sunt, de multe ori, printre preferatele femeilor care, in afara de penetrare, simt nevoia si unui alt gen de contact. Din acest motiv, o pozitie care presupune penetrarea cu un partener situat in spate este de multe ori respinsa. Si acest lucru se intampla fie datorita unei trimiteri mult prea explicite la sexul animalic, fie datorita sentimentului de inferioritate pe care il transmite femeii (ea este cea supusa, ea nu are control asupra miscarilor sau este unul mult diminuat). In cazul altora, este vorba pur si simplu de lipsa de comunicare cu partenerul in timpul actului. Si aceste argumente par sa cantareasca mai greu decat acela care ne spune ca punctul G poate fi mai usor stimulat in timpul unei astfel de pozitii.

Citeste si:  Casatoria un pas important

Unor femei nu le e teama doar de expunerea anusului, ci si de cea a zonei genitale. Oricat ar parea de incredibil, exista femei carora le displace cunnilingus. Spuneti-i cum vreti: pudoare exagerata care nu le lasa sa se bucure de o senzatie, teama ca din punct de vedere igienic sau estetic nu sunt conform propriilor canoane.

Si, in sfarsit, pe ultimul loc, s-ar clasa locurile insolite. Suntem in permanenta indemnate spre un cuplu usor exhibitionist. Societatea de azi ii gratuleaza foarte mult pe cei aventurosi, pe cei care indraznesc, pe cei care risca. In curand insa, daca lucrurile continua in acest ritm, vom ajunge toti sa incalcam toate regulile, insa niciunul nu se va mai remarca. Atunci cand toti sunt non-conformisti, nimeni nu e, de fapt, non-conformist. Insa in cazul multor femei aventura si pericolul nu maresc excitarea. Din contra, teama de fi surprinsa are rolul unui inhibator. Atentia exagerata acordata fiecarei miscari, fiecarui zgomot are darul de a paraliza o dorinta incipienta care nu se mai poate concentra asupra ei insesi.
In incheiere, va urez curaj. Curaj sa exprimati ceea ce va place si ceea ce va displace cu aceeasi intensitate si cu aceeasi onestitate. Si noroc. Noroc sa dati peste parteneri care sa inteleaga ca sexul este mereu ceva personal. Si ceva intim.


3 Comentarii
  1. Cu totii avem opinii mai mult sau mai putin diferite in ceea ce priveste sexul, sunt lucruri care ne plac si lucruri care nu dar tocmai acest lucru ne face sa fim unici…speciali in felul nostru. Cel mai important aspect este comunicarea aflata intr-un cuplu…cu siguranta intotdeauna intr-o relatie bazata pe comunicare, partenerul va sti ii place partenerei si ce nu…Idea este ca nu putem sti ce concret ce ne creaza placerea pana cand nu incercam.

  2. Felicitari pentru articol. A nu face aceste lucruri enumerate mai sus sau a nu-ti placea…oooo! ce greseala! E un snobism sa zici ok la orice in materie de sex. Dar nu neaparat o normalitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.