Sexperta: Fete bune si nebune de maritat

Buna,
In urma cu un an, am cunoscut un barbat, mai bine spus, el m-a cunoscut pe mine. Asta pentru ca el a fost cel care a insistat sa ma cunoasca prin intermediul unor prieteni.
A inceput o frumoasa relatie, scurta, dar foarte tumultuoasa. Durata ei, o vara si o toamna.

Dupa doua luni, la o plimbare in parc, am primit primul „will you?”, eu: „will I what?” el: „marry me”. Reactia mea a fost putin cam rautacioasa, dar fara intentia de a fi, intrebarea lui mi-a starnit un ras destul de zgomotos, iar in momentul in care am constatat ca nu era tocmai o gluma am avut reactia de panica materializata doar printr-o grimasa. Situatia a fost salvata de el cu o gluma, asa ca am considerat in continuare ca intrebarea lui nu a fost nimic altceva decat o glumita nevinovata.

Gluma s-a repetat ulterior de inca trei ori, de fiecare data eu avand cate un raspuns eschivator, o glumita. Intr-un final, mi-a spus ca nu este vorba de o gluma. Dar eu tot nu m-am aratat foarte entuziasmata, cu toate ca devenisem. Nu imi doream si inca nu imi doresc sa fac pasul, dar daca l-as face ar fi cu el. Adica, nu sunt genul de femeie care s-a visat de copil cum va fi rochia de mireasa, ci mai degraba ma visam la un birou imbracata elegant si cu un diplomat. Si as trai foarte fericita cu el fara nenorocitul ala de act sau binecuvantarea celui in care nu cred.

Si eu sunt idealista si visez la iubirea care muta muntii din loc, dar asta nu presupune neaparat un contract intre parteneri. M-a magulit ideea, cand am constatat ca de fapt nu este o gluma, dar poate ca era putin prea tarziu.

Ultimele 2 luni de relatie le-am petrecut in orase diferite cu chestiuni de serviciu amandoi. Acolo el a cunoscut pe cineva si a inceput o noua relatie, mi-am dat seama si m-am retras. Eu de curand, deasemeni, cu un baiat, asta pentru ca nu as putea sa il numesc barbat, cu care nu ma potriveam prea mult.

In tot timpul asta, a incercat sa vorbeasca cu mine, dar am fost foarte expeditiva si nu ne-am vazut. Dar, de cateva saptamani, ne-am revazut. A fost nunta prietenilor nostrii comuni si ne-am revazut acolo eu fara partener, el fara partenera. Revederea, dupa aproximativ jumatate de an, a adus niste emotii foarte puternice, fluturasi in stomac cum nici in adolescenta n-am avut. Am discutat si nu trecuse, inca nu au murit sentimentele si pasiunea dintre noi.

El inca nu a pus punct relatiei cu domnisoara respectiva, eu am pus punct relatiei mele pentru ca, dupa cele intamplate cu el, nu as putea sa ma apropii de un altul. Din spusele lui, finalul relatiei lui este putin mai complicat fiind la mijloc mai multe chestiuni care nu pot fi rezolvate urgent, dar va veni.

Dilemele mele ar fi urmatoarele: s-a produs ruptura din cauza reactiilor mele vizavi de casatorie? Nu erau oare doar niste glume? Ar trebui sa ii facem nod si sa o luam de la capat? Tu ce crezi?

Carevasazica, ti-ai pune voalul, dar nu neaparat pentru ca te-ar “coafa” prea bine, ci pentru ca s-ar putea ca lui sa-i placa tare trendul asta si sa-l incante gandul sa te vada la altar. Pe de alta parte, nu inteleg cum ati petrecut doua luni de relatie in orase diferite, dar fiecare si-a gasit pe altcineva? Pai ori era relatie, ori ba? Tu macar esti coerenta in comportament. El mai putin. De la cereri repetate la saltul brusc in alta relatie e ceva distanta, chiar si pentru un atlet de performanta.

Asadar, faceti nod solid si luati-o de la capat. Ruptura nu stiu de la ce vi s-a tras, poate de la un cocktail de orgoliu si lipsa de maturitate. Daca fluturii aia sunt asa gigantici cum zici, cu siguranta e numai o chestiune de timp pana la “regasirea” voastra, mai ales ca nu s-a petrecut, de fapt, nimic grav, nu cred ca aveti cu adevarat de depasit o trauma. Acum ideal ar fi sa va “coaceti” o vreme impreuna, si dupa aia puteti sa incepeti sa vorbiti de pirostrii si alte subiecte sobre.

Lui spune-i s-o ia mai usor. Probabil chiar vorbea serios, din moment ce a repetat “invitatia”. Daca o spunea pe un ton de gluma, este posibil ca si lui sa-i fi fost frica de amploarea “evenimentului” si sa-si fi dorit, pe jumatate, sa nu fie luat in serios. La urma urmei, nici macar n-au trecut 4 anotimpuri peste voi. Oricine s-ar speria de o cerere venita la doua luni de la prima Fanta bauta impreuna.

Nici nu stiu cu ce sa incep… Sunt de sase ani cu un tip pe care l-am cunoscut cand aveam 16 ani… L-am iubit si il iubesc enorm, insa intre certurile si despartirile noastre au mai avut loc mici incidente, cum ar fi eu sa cunosc alti tipi, cu care am socializat, am iesit in oras si nimic mai mult. Dar acum cativa ani, cand, tot asa, ne-am certat, am avut un feeling razbunator si mi-a venit ideea sa ies in oras cu alt tip (sa zicem X), dar de data asta, sa imi fac si o relatie cu el. X era din dintr-un cerc cunoscut de prieteni de-ai nostri, dar, adolescenta nebuna fiind, nu mi-a pasat. Si am fost cu el. O saptamana si un pic… magica ce-i drept… saptamana in care am facut o gramada de lucruri, si chiar incepusem sa tinem mult unul la altul. Stiu ca suna ciudat si ca intr-o saptamana nu ai cum sa simti mare lucru pentru cineva, dar, crede-ma, asta a fost chiar special, nu mi s-a mai intamplat niciodata de atunci…

Insa dupa aceasta saptamana, mi-am dat seama ca nu pot trai fara fostul si am zis ca e mai bine daca m-as intoarce la el. Zis si facut, nu am mai stat pe ganduri , m-am jucat cu sentimentele lui X, intre timp si fostul aflase ca m-am cuplat cu altul si a suferit ca m-a pierdut si tot asa. Am lasat potop in urma mea. Bun… apoi, impacandu-ma cu fostul, toate revenisera pe fagasul normal. Ne iubeam, mergeam peste tot impreuna, era …ideal. Dar mintea mea tot la X fugea, tot la magia pe care o simtisem cand imi petrecusem timpul alaturi de el… nu am putut niciodata sa imi explic DE CE, pentru ca fostul imi oferea absolut tot.

Si am rupt legatura cu X. Ajunsesem sa vorbim chiar la intervale de 6 luni… au trecut asa un an, doi… il visam nopti la rand si ma trezeam fericita ca a fost cu mine, pentru ca paruse atat de real… pana intr-o dimineata, cand am decis sa il sun pe X – desi eu inca eram cu tipul cu care sunt de 6 ani – si sa ii spun tot, ca ma gandesc la el, ca imi pare rau ca s-a intamplat asa si ca intr-o zi mi-ar placea sa fim impreuna. Culmea, mi-a raspuns si el cu aceleasi sentimente… Asta ma rodea si mai mult. Dupa acel apel, am inceput sa vorbim pe mess din ce in ce mai mult… eu ba ii ziceam ca m-am certat cu prietenul meu, ba ma impacam, apoi X se supara pe mine ca am facut asta.

Citeste si:  Idei de cadouri pentru 1 Martie

Isi facea si X alte relatii, uita de mine (cred..sau nu mai dadea nici un semn pentru ca nici eu n-o faceam, si era suparat pentru ca ma jucasem iar cu sentimentele lui)… apoi mai treceau cateva luni, iar incepeam sa vorbim… Am lungit-o asa mult timp. Pana intr-o zi cand eu am fost despartita mult timp de prietenul meu si l-am sunat pe X si i-am spus ca o sa astept sa se desparta si el de prietena lui, ca sa fim impreuna.

Dar, cum vedeam ca trece timpul, am zis ca nu mai are rost sa astept, fiindca X e fericit cu cea cu care era si nu era loc de mine. Si iar m-am impacat cu fostul (viata mea devenise un dezastru fara el, ma simteam ca in jungla, tipii care ma placeau voiau sa sara pe mine pentru ca stiau ca sunt singura, dar nu voiau nimic serios, si deja simteam nevoia de afectiune, protectie si ajutor pe care mi-o oferea prietenul meu). Apoi a aflat X ca m-am impacat cu fostul (din nou) si a fost un scandal atat de mare (cu jigniri si tot tacamul… mi-a spus ca sunt proasta ca m-am impacat iar..) incat am rupt legatura de tot.

Acum, dupa mai bine de 6 luni, m-a cautat iarasi… dar eu l-am cam uitat pentru ca m-am reindragostit de prietenul meu si ma intelegeam super bine (pe parcurs, nu ne-am mai inteles atat de bine, dar astea sunt detalii :D) si X incepuse sa mi se para urat. Inainte ma uitam cu jind la pozele cu X, acum nu mai simt nimic cand ma uit… Dar sunt sigura ca, daca l-as avea din nou in fata mea si s-ar uita in ochii mei, cenusa aia ar deveni iar flacara. Ma cauta, mi-a zis ca vrea sa fie cu mine… mie imi e frica sa ma despart de actualul pentru ca nu e genul care sa-mi faca o surpriza si sa ma trezesc intr-o zi ca m-a parasit. In schimb, X, la prima cearta mai mare din relatia lui, isi ia talpasita – nu e foarte matur din punct de vedere al relatiilor – desi nu au fost numeroase, si au durat fiecare cate un an…

Acum, iti cer un sfat. Ce ar trebui sa fac? Nu stiu cum sa ma impart ca sa fie bine. Parca l-as vrea pe X , dar parca prietenul meu – cu care, am specificat, iar nu sunt in toane bune:p – imi ofera siguranta.Cu X, stiu sigur ca a fost ceva magic, si el a simtit la fel in tot acest timp, si dupa cum se vede – si din gesturi, si din cele spuse de el – nu m-a uitat de-a lungul timpului…Grea decizie. Mereu spun ca las timpul sa decida, si nu se intampla nimic, tot cu actualul raman, iar soarta are grija sa ma intalnesc din ce in ce mai putin cu X. Nu stiu, dar m-a marcat, nu o sa il uit niciodata. Asta in cazul in care ar exista o solutie si pentru mine, desi situatia este atat de confuza incat nu imi dau sanse prea multe…HELP 🙁

Situatia e atat de confuza incat nici mie nu-mi dai prea multe sanse. Voi incerca sa imprastii norul incoerentei amoroase. Sa vedem si s-o luam metodic.

Cu actualul tau – sau, de fapt, nu se stie daca mai e actualul, sa-l botezam “baiatul vechi” – ai o relatie discontinua, care s-a tot intrerupt in functie de umorile amorului cu cel nou, numitul X, si in functie de nevoile tale de protectie si siguranta. Tu singura te plangi ca, in timp ce erai celibatara, multi iti pusesera ganduri rele fara sa aiba “intentii serioase”. Asadar, ai hotarat sa te impaci cu baiatul vechi ca sa te apere de penisurile iscoditoare ale necunoscutilor. Pai, draga mea, pentru asta, n-ai nevoie de un iubit: poti face un contract cu BGS, poti sa-ti pui o centura de castitate sau, noutate absoluta, poti sa zici NU clar si raspicat. Cum nu prea poti tu sa zici, din cate se vede.

Apoi, baiatul nou, X, este un sturlubatic si un neserios, care la cel mai mic nor de furtuna isi ia lumea in cap. Peste una si alta, nici fotogenic nu prea mai pare fara ca asta insa sa-i anuleze total sarmul.

Dileme veche de cand lumea: siguranta versus magie. Baiatul vechi si bun, dar nitel plictisitor, contra aluia nou si nemernic, dar cu doza de magie la purtator. Stiu dinainte ce vei alege: il vei alege pe cel nou. Numai ca, de data asta, poate ala bun si vechi nu te va mai primi inapoi. La urma urmei, de cate ori sa mearga si ulciorul adulterin pe apa tolerantei?

Eu sustin – total inutil, imi dau seama perfect de asta – sa stai o vreme singurica. Fara cel nou, fara cel vechi. Ai grija singura de tine ca esti fata mare. Dupa aia, vezi ce mai ramane si din magie si din nevoia de siguranta. Cand zic “o vreme”, asta nu inseamna 3 zile. Ca am vazut ca esti nerabdatoare din fire. O vreme inseamna o luna, doua, trei. Ia-ti o pauza de-o vara.

Buna, am 24 de ani si sunt intr-o relatie de 4 ani. A fost si este singura dragoste, insa am niste nelamuriri. Cu aproximativ doi ani in urma, m-a cerut de sotie, am acceptat, insa de atunci nu am mai discutat absolut deloc despre casatorie, in sensul ca daca deschid subiectul pur si simplu nu vrea sa vorbeasca despre asta. Am crezut ca refuzul asta de a discuta va tine numai o perioada, insa au trecut doi ani. Ce e cu el? Nu este pregatit sau nu este sigur ca ma vrea langa el intr-o casnicie? Macar sa stiu la ce sa ma astept…

Scuzati cruzimea, dar cred ca te-ai grabit ca fata mare la maritat. Adica, daca el a refuzat sa mai deschida dupa aceea subiectul, si asta fara sa fi fost certuri intre voi sau mai stiu ce eveniment grav, atunci e un caz de “l-a luat gura pe dinainte”. Adica, era probabil indragostit de tine, i-o fi placut la nebunie cum iti sta parul in ziua aia, cum arata fusta ta, si, purtat fiind de asemenea stari placute, a dat curs unui impuls.

Odata trecuta nebunia, a inceput sa dea inapoi. La urma urmei, daca are aceeasi varsta ca tine, sunteti tineri si proaspeti.

Asta ar fi un scenariu. Cel vesel. Al doilea, care e ceva mai uratel. Daca a fost o cerere in toata regula, cu inel, discurs repetat, anuntat de parinti, genunchi in pamant, cu alte cuvinte, daca a fost ceva premeditat, atunci, dintr-un motiv sau altul, s-a razgandit. Si numai discutand cu el, poti afla ce simte. Insista. Nimeni nu poate sa-ti dea un raspuns, doar el.

Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@enjoystyle.ro.