Sexperta: am un iubit panicat si obiecte pe cale de recuperare

O sa trec direct la subiect.

Sunt impreuna cu iubitul meu de 1 an de zile. Atunci cand am ajuns la partea sexuala mi-a marturisit ca nu a avut pana la mine decat o singura experienta sexuala. Pe moment, am zis ca-i arde de glume si nu l-am luat in seama, mai apoi cand s-a consumat actul, am realizat ca nu era o gluma. Nici o problema. De-a lungul timpului, am avut tot tipul de conversatii si experimente pe tema asta, de asa natura incat pot spune ca acum este totul ok, din punctul meu de vedere, ca al lui nu .Daca te intrebi de ce, iti voi spune imediat. Ca traieste cu oroarea ca ma voi duce cu un alt tip daca nu ma satisface! Si este tot timpul stresat de ideea ca, daca actul sexual nu are durata minima de jumatate de ora, eu nu sunt satisfacuta. Am incercat sa-i explic ca nu este vorba de durata, ci de calitate, pe care acum o detine, dar problema lui este ca, atunci cand ajung eu la orgasm, mai exact perioada anterioara acestuia, cand incep sa mi se incordeze muschii, el simte ca nu mai rezista tentatiei de a ejacula si astfel eu as ramane neterminata.(Asta s-a intamplat la inceput cand exersam cu el diferite lucruri, dar nu am reactionat niciodata urat, era de asteptat din punctul de vedere). Ideea este ca as vrea sa stiu cum ar trebui sa pun problema sa-i scot din cap ideea ca, daca actul sexual nu are o durata mare, exista riscul sa-l insel. Ador sa fac dragoste cu el, ador sa fac sex nebun cu el, ador sa ma atinga… nu m-as duce in patul atuia pentru nimic in lume si vreau sa-l fac sa inteleaga asta!!! Ajuta-ma cu un sfat, te rog!

Iubitul tau are o problema cu increderea in sine, asta este clar. Numai ca felia asta de neincredere nu cred ca se limiteaza doar la sex. Explica-i ca, in egala masura, o partida de sex prea lunga poate fi frustranta. Ca te doare spatele, te doare capul si ca te plictisesti. Dar ca nici daca ar fi prea lung, nici daca ar fi prea scurt, tot nu l-ai insela. Pentru ca fiinta ta nu se reduce la un vagin si, daca el presupune ca asa stau lucrurile, te jigneste profund. Si ca nu depinde neaparat de el si timpul petrecut de zburdalnicul lui penis in tine. Ci de creierul tau. De cat de zburdalnic sau potolit este el, cerebelul. Asa ca, orice ar face el, si daca s-ar transforma intr-o masinarie care sa aiba o erectie de 40 de ore, tot ar exista riscul sumbru al adulterului.

Citeste si:  Armonia in cuplu

In rest, faceti sex cat mai des. Atentie, asta nu inseamna ca trebuie sa bateti recorduri, nici sa va setati alarma telefonului, ci doar sa aveti grija ca flacara aceea sa arda constant. Poate asa va reusi el sa aiba erectii mai durabile, daca chestiunea il obsedeaza atat de mult. Dar cum tu esti singura care-i arbitreaza serviciile, atunci ar trebui sa fie multumit. Multumit de tine, de fericirea si de orgasmele pe care ti le produce. Si care nu sunt trenuri nemtesti, sa vina mereu la o ora prestabilita.

A doua epistola vine de la o cititoare, insa in aparenta nu imi este adresata mie, ci propriei sale vieti sexuale. Eu doar fac pe postasul in situatia de fata.

Draga mea viata sexuala,

Stiu ca esti la pamant la fel ca mine. Ne taram amandoua, de 15 ani, intr-o relatie fara sfarsit. Suntem prea lase sa spunem NU. Pentru binele relatiei? Pentru binele nostru? Pentru binele binelului… si ochii lumii. Avem o relatie in care spunem sincer ce ne doare. Dar, din pacate, cel din fata noastra nu e medic. Nici de suflet, nici de trup. Ii spunem off-ul nostru: ca ne simtim neglijate, dar in acelasi timp folosite. In week-end incepe cosmarul nostru si nu se termina nicoiodata. BA DA. E o mica pauza “fiziologica”. De luni pana vineri suntem oricum in gura lui… doar iubite nu suntem. Suntem orice altceva in afara de ceea ce ar trebui sa fie o sotie in casnicie si un act sexual care sa definitiveze placut aceasta unire.

Citeste si:  Relatie sau libertate

Cand spun ca strigam in gura mare ca ne doare, nu exagerez delok. Oricum nu suntem intrebate daca ne deranjeaza sexul la comanda. Instinctul animalului dornic de placeri este mai puternic decat suspinul nostru indepartat de neputinta.

Sa ne cautam alinarea in bratele altui barbat? Exista oare barbati care stiu sa daruiasca totul asa cum am daruit noi la inceput? Un inceput dureros, cu respingeri, cu frustrari, cu vorbe si fapte care mi-au adus trupul si sufletul spre frigiditate.

Acum suntem cautate doar pentru “nevoile” lui. Singur nu mai gaseste satisfactie si atunci, daca tot are un obiect langa el, de ce sa nu-l foloseasca? Spun “nevoile” lui pentru ca, dezamagite, de prea multe ori, am incetat sa ne mai gandeim la “nevoile” noastre.

Caut in privirea fiecarui barbat dorinta de a ma vedea, de a ma cunoaste, de a ma face femeie. O fi bine? O fi rau? Toata lumea ar spune: “pleaca, fata, du-te si cauta-ti fericirea!!!”. Dar oare, ea exista? Unde sa plec? Unde s-o caut? Daca exista, unde poate fi?

As vrea sa cred in fantasma iubirii nebune, la prima vedere, la ravasitul asternutului dupa o noapte salbatica… Dar, cum nu am trait niciodata asta, doar mi-am imaginat cam cum ar fi, AS PUTEA SA MAI AM SPERANTA CA SE VA SI INTAMPLA?

Si noptile mele trec, gandindu-ma ca mi-ar sta bine in bratele unui barbat care sa ma iubeasca. Care sa-mi daruiasca statutul de femeie implinita.

Intr-o zi stateam si ma gandeam. Daca ar fi sa o iau de la inceput cu viata mea, nu m-as mai casatori niciodata. As face, in schimb, copilul pe care il am acum, singurul care ma motiveaza sa merg mai departe.

Da, stiu… multi zic ca nu te pune in capul mesei, dar… sufletul meu asta imi spune sa fac, sa-l iubesc si sa-l cresc frumos. Sa-i insuflu dragostea pentru femei (e baiat), respectul pentru sotie, admiratia pentru sotia lui in postura de mama si o dragoste incomensurabila pentru copiii lui.
Si daca toate cartile de specialitate imi spun ca exista o speranta in dragoste, am sa ma hranesc cu aceasta speranta pana cand se va transforma din cenusareasa in printesa.
Cu Drag,
E.

Citeste si:  Ce vor barbatii

Ok, am zis ca sunt doar postasul, dar nu m-am putut abtine sa nu comit o indiscretie (dati-ma in judecata) si sa nu arunc un ochi. Draga E, eu n-am sa-ti spun “pleaca si cauta-ti fericirea!”. Pentru ca asta ar fi o misiune utopica si ar fi ca si cum te-as trimite sa cauti cai verzi pe pereti violeti. Iti spun insa “pleaca si regaseste-ti linistea”. Cred ca 15 ani e prea mult. Ia-ti copilul si vei avea macar parte de respect, de o demnitate regasita. Nu cred ca sufletul tau e frigid, asa cum spui, altfel n-ai mai nutri speranta despre care vorbesti.

Dar trebuie sa faci si tu ceva ca sa ajuti metamorfozarea aceea din cenusareasa in printesa. Trebuie sa oferi universului ocazia de a fi invitata la bal. Or stand langa un om care are numai “nevoi” carora trebuie sa le dai curs in weekend, orizontul tau e inchis. Nu spune ca stai langa el pentru copilul tau. Copilul tau iti va simti la un moment dat disperarea si singuratatea, daca nu o face deja. Oamenii au impresia ca daca raman intr-o casnicie infernala, daca isi inchid toate ferestrele si usile, copiii nu vor simti mirosul statut dinauntru. Se insala. Am avut contact cu multi adulti care au crescut alaturi de parinti divortati. Toti, fara exceptie, cred ca parintii au facut alegerea potrivita despartindu-se.

In rest, te felicit pentru principiile pe care incerci sa i le insufli fiului tau. De multe ori, am avut ocazia sa constat ca, din pacate, cele mai multe dintre metehnele barbatilor de langa noi se datoreaza mamelor. Mame, care in mod paradoxal, nu stiu sa-i invete cum sa iubeasca o femeie. Ma bucur sa vad ca nu toate fac aceeasi greseala.

Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@flu.ro.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.