fbpx

Sexperta: grea viata de vagabond si de la raceala la iubire nu-i decat un pas

Aceeasi problema ca marea majoritate… mai ales a femeilor: dragostea. Povestea incepe cand intr-o seara l-am cunoscut pe messenger. Nu eram adepta intalnirilor cu necunoscuti de pe internet. Dar el a insistat si a insistat pana am acceptat sa ma intalnesc cu el. De la prima intalnire, mi-a spus cum stau lucrurile, adica el e despartit de sotie, dar nu legal, adica nu mai stau impreuna si au un copil de 9 ani. Eu am 23 de ani, el 34. Ne-am placut foarte mult sau cel putin asta m-a facut sa cred. De la prima intalnire am fost nedespartiti.

Ne vedeam de doar ori pe zi, venea la mine la serviciu sa mai stea cu mine, iar seara tot la el stateam. Eram nedespartiti… asa am ajuns sa-i cunosc prietenii, o parte din rude, chiar m-a dus la o petrecere unde i-am cunoscut toti angajatii lui (el avand o firma). Nu se ferea de nimeni, s-a expus cu mine, dar acum doua saptamani a plecat si m-a anuntat dupa cateva zile ca e in Turcia la mama lui… si ca ma suna cand se intoarce. Nu a mai dat niciun semn de atunci desi i-am mai dat mesaje… dar nu raspunde.

Nu inteleg ce se intampla. Mi-a zis ca ma iubeste, ca ma adora, etc. si dintr-odata dispare fara sa mai vorbeasca. La inceput nu ma indoiam de dragostea lui pentru ca imi demonstra, nu erau doar vorbe, intotdeauna imi facea pe plac si se purta ireprosabil. Mi-a batut chiar un apropo ca vrea sa-si intemeieze o familie si sa mai aiba un copil. Nu am observat un comportament ciudat la el, raspundea la telefon mereu, vorbea cu oricine si stand la el mereu era cam greu sa ascunda ceva.

Nici nu stiu ce sa cred. Oare e cu sotia lui sau nu? Precizez ca sotia lui sta in alt oras, iar el s-a mutat in Bucuresti de 3 ani de cand s-au despartit. M-a mintit sau nu, asta nu inteleg?! Ma gandesc totusi ca, daca ar fi vrut altceva, nu se mai complica sa imi spuna de sotia lui, ca oricum nu aveam de unde sa aflu, nu mai facea declaratii in van. Mi-a zis la inceput ca el e mereu pe drumuri, acum poate fi aici, acum poate pleca pentru ca are treaba la firma… dar e prea ciudat ce se intampla. Cand se intoarce nu stiu ce voi face, il iubesc mult si nu cred ca voi avea taria sa-i zic ceva de teama sa nu-l pierd. Intrebarea e sa renunt sau nu?
Va multumesc si astept sa-mi raspundeti!

Ce tristete. Au disparut barurile, au disparut cozile la paine, asteptatul in statia de autobuz. Si odata cu ele ocaziile de a cunoaste barbati. Acum ne lasam agatate de smiley-uri galbene si de audibles cu voci bizare, in alte limbi. Messengerul e un loc prost pentru ca o dragoste sa inceapa caci uite unde se ajunge. Procentul alora victoriosi scade vertiginos, de-asta povestile de succes sunt atat de putine.

Am sa-ti spun ce ar trebui sa faci daca ai fi desteapta. Sper sa nu imi bat degetele pe tastatura degeaba.

1. Il vei intreba ce s-a intamplat. Frica asta nu e buna consiliera, din contra, da numai sugestii imbecile. Intr-o relatie, nu are ce cauta. Da-o afara! Nu trebuie sa-ti fie frica sa intrebi ceva niciodata-niciodata!

2. Vei afla si ce statut are sotia in viata lui. Daca exista intentia de divort sau nu. Acum depinde si cat de mult te deranjeaza pe tine statutul lui marital. Caci daca n-ai nicio problema in a-ti petrece cei mai frumosi ani langa un barbat cu 11 ani mai mare, insurat si cu un copil, atunci desigur “interogatoriul” nu are niciun sens. Numai ca daca nu intrebi acum, s-ar putea sa te trezesti ca e prea tarziu mai incolo. Si ca, de fapt, intreaga chestiune ti-a scapat de tot din maini.

Cat despre faptul ca ocupatia lui este atat de solicitanta si necesita plecari imprevizibile, ce sa zic: e cam cusuta cu ata alba. Ba chiar fosforescenta. Cu alte cuvinte, omul si-a asigurat de la bun inceput un alibi pentru situatii de genul acesta. Singura lui scuza este daca face afaceri intr-o pestera, iar negocierile au durat doua saptamani si gura grotei a fost blocata de un bolovan sau de un urs carpatin dormind, iar telefonul s-a descarcat intre timp. Si nici macar asta nu stiu daca ar fi o scuza buna.
Nu am de unde sti pe unde a bantuit dragutul tau sau daca a poposit intre sanii legitimi ai sotiei. Dar sincera sa fiu, chiar crezi ca merita osteneala?
Iti mai zic ceva: realitatea statistica ne arata ca greselile de la inceputul unei relatii nu se diminueaza in timp, ci, din contra, se inmultesc, se maresc ca amploare si gravitate. Or inceputul vostru nu suna roz.

Buna, eu m-am despartit de fostul iubit cu care am fost 4 ani pentru ca era un afemeiat si ii placea sa se distreze cu prietenii lui, adica un exemplu: pleca in vacante, isi inchidea telefonul, nu stiam nimic de el. Cand se intorcea, incepea sa planga, sa ma roage sa nu ma despart de el, eu nu-mi vedeam viata fara el si ii spuneam mereu ca, daca o sa mi gasesc pe cineva care sa ma iubeasca, o sa uit de el.

Citeste si:  Pozitii speciale I: Persoane supraponderale

Asta pana intr-o zi in care m-am angajat si mi-am cunoscut actualul iubit. Cand l-am cunoscut, mi-a placut de el, incet-incet imi doream sa fiu cu el si, la prima cearta pe care am avut-o cu iubitul meu, m-am despartit de el si nu i-am mai raspuns la telefon ca, daca vorbeam cu el, sigur imi zicea ceva si ma intorceam la el ca are o putere de convingere foarte mare, nu numai cu mine, cu toata lumea, familia mea e innebunita dupa el!

Cand am inceput relatia cu actualul, m-am simtit foarte fericita, simteam fluturi in stomac, de-abia asteptam sa-l vad; dupa 5 luni, ne-am mutat impreuna, eu in timpul asta l-am mai sunat pe fostul si-mi povestea cu cine se culca, cum si asa mai departe. Ma afecta sa aflu atatea detalii si vreo doua luni nu l-am mai sunat, iar acum o luna am inceput sa-l sun din nou, numai ca acum am avut o surpriza… are o relatie cu o fata despre care am inteles ca, si la ea, a fost primul in viata ei, ca pana la ea el umbla numai cu vagaboande, se plimba tot timpul, dar acum mi-a zis ca s-a saturat sa vagabonteasca si ar vrea sa ma intorc la el, ca n-o iubeste pe fata aia, ca ma vede mereu pe mine in ea, mai ales ca o cheama la fel ca pe mine, a zis ca il chinuie chestia asta si ca ar face orice sa ma intorc la el si nu conteaza ca am fost cu actualul.

Si n-am mai zis nimanui, dar sufar foarte mult dupa el, m-as intoarce la el, dar mi-e frica ca o perioada o sa stea cuminte, dupa care o sa faca la fel si nu pot sa-l las nici pe actualul, ca ma iubeste foarte mult, ar face orice pentru mine, dar acum eu nu stiu daca-l mai iubesc sau daca l-am iubit vreodata, oricum cand am inceput relatia cu actualul, i-am dat toata dragostea mea, l-am iubit, dar acum nu stiu ce sa fac, ce sa cred! Nu mai stiu pe cine iubesc… Cred ca cel mai bine raman asa cum sunt, sufar ce sufar si cu timpul poate o sa-l uit pe fostul! As vrea sa aflu si parerea altcuiva…

O iubire e buna atata timp cat iti este benefica. Relatia cu fostul parea oricum, numai sanatoasa, nu.

Citeste si:  Sanse de succes pentru o noua relatie

Gandind pragmatic, situatia ta nu pare deloc disperata. Numai ca nu prea e clar ce sentimente ai fata de actualul. Ai vazut in el doar un colac de salvare, un gat de care sa te agati? Asta nu prea e in regula.

Raspunsul ti l-ai dat singura: “suferi ce suferi” si te vindeci. Asta cu siguranta. Si mai gandeste-te la ceva: viata ta parea destul de aranjata, te mutasesi cu noul iubit etc, pana sa se intoarca el cu regretele tarzii, zic eu. E un caz tipic de “n-am stiut ce-am avut pana cand n-am pierdut”. Si ghici ce? Cei care nu stiu si afla brusc, este posibil sa uite la fel de brusc. Iar remuscarile astea nu stiu cat sunt de sincere din moment ce da senzatia ca ti-ar face o favoare “trecand peste” faptul ca ti-ai gasit pe altcineva. Se presupunea ca trebuie sa porti un doliu de sapte ani?

Nu e benefic nici faptul ca ai mentinut legatura cu el si te-ai transformat intr-un fel de partener de spovedanie. Nu te ajuta prea mult la “vindecare”.

Nu cred in schimbarile astea bruste. Si nici in “vagabonzii” spasiti.

Buna, in primul rand, la toata lumea! Am 24 de ani si, acum un an, pe cand lucram la o agentie imobiliara, am intalnit o clienta. Am facut afaceri o perioada, apoi ne-am imprietenit, (ea are 37 ani) din ce in ce mai mult. In preajma ei, ma simteam… nu stiu cum si, din aceasta cauza, am vorbit cu un psiholog pe net care mi-a spus ca s-ar putea sa ma simt atrasa de ea. Eu nu si nu, ca nu are cum si, daca ar avea, ea e mai mare, nici nu s-ar uita ea la fanteziile mele, asta pana cand, intr-o seara, m-am dus la ea ca era racita, si de la o aspirina si o portocala am ajuns sa ii fac masaj contra racelii si de acolo… stiti voi. Pana aici, nu stiu cat de normal pare, dar chestia e ca a fost asa diferit (nici eu, nici ea nu am mai avut nici macar o aventura cu alta femeie) ca au inceput sa treaca zilele si noi tot impreuna pana ne-am dat seama ca noi chiar ne iubim si asa suntem si in ziua de azi. Nu stiu cum vi se pare voua, dar stiu sigur ca sunt cea mai fericita si mai iubita de pe planeta. Cum vi se pare????

Cum sa mi se para? Minunat.

Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@enjoystyle.ro.

5 Comentarii
  1. Da, sigur, diversitatea provoaca greata, si asta e cel mai marunt dintre simptome, bine ca doar atat. Se poate lasa si cu ura oarba, linsari si altele. In anul 2010, Romania, Europa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.