Sexperta: prime iubiri care se termina rau

Buna,
Se spune ca prima iubire nu se uita niciodata, insa rana trebuie sa se inchida,nu? Am avut o relatie de 2 ani cu un baiat, o relatie de vis din care am numai amintiri frumoase. Au existat si certuri (niciodata despartiri), insa si ele imi par acum frumoase,dulci daca ma gandesc la impacarile care urmau. La adresa lui, nu pot spune nimic rau, se intelege, nu am vazut nimic rau la el. Am uitat sa mentionez, era mai mare decat mine cu un an.

Anul trecut in iulie a avut de sustinut proba de bacalaureat, iar eu i-am fost alaturi pana in ultima zi cand a avut loc proba sportiva. La sfarsitul acestei probe, eram fericiti ca examenele se incheiasera si totul parea a fi bine intre noi. Mi-a repetat de multe ori cat de mult ma iubeste. In aceeasi zi, dupa amiaza am primit de la el un telefon, m-a rugat sa ne vedem, am coborat imediat si spre marea mea uimire… mi-a spus sa ne despartim. In mare parte, nu-mi amintesc ce motive mi-a dat pentru ca eram in stare de soc, as fi facut orice sa-l fac sa se razgandeasca. Imi amintesc ca mi-a spus ceea ce stiam deja, adica ca in toamna urma sa plece in alt oras pentru a-si continua studiile, insa ceea ce nu stiam era ca voia sa fie liber pentru a cunoaste alte persoane, alte fete. Bineinteles, a mentionat ca nu vrea ca eu sa raman aici gandindu-ma la el si de aceea voi avea toata vara la dispozitie sa-mi revin.

Nu am inteles nici acum, dupa 9 luni de la despartire, de ce mi-a repetat ca ma iubeste si dupa 3 ore mi-a spus sa ne despartim. Sau cum a reusit sa isi insuseasca aspectul dur, rece, nepasator pe care l-a avut in acea seara in fata mea, in fata persoanei pe care sustinuse ca o iubeste si care acum plangea caci el ii rupsese inima in bucatele.

Dupa cateva zile de plans si depresie, m-am ridicat, am inceput sa-mi recapat vechii prieteni, sa ies, sa ma distrez. Am avut chiar si o relatie de 3 luni cu un alt baiat. Insa in tot acest timp ,in care paream mereu fericita, gandul meu a fost intotdeauna la prima mea iubire. Am pastrat oarecum legatura cu el, mai mult eu l-am cautat si am mai vorbit cu el caci el, se pare, nu vrea sa aiba niciun fel de contact cu mine si ma evita pe cat posibil. Nu inteleg de ce are acest comportament, initial imi spunea ca vrea sa-l uit si credeam ca acesta este motivul comportamentului sau, insa nu i-am dat semne ca inca as tine la el sau m-as gandi la el altfel decat ca la un amic (desi asa este, am reusit sa ascund asta foarte bine).

Nu stiu daca inca il iubesc sau imi este dor de relatia minunata pe care am avut-o. Am mari dubii ca voi trai vreodata asemenea clipe de fericire cu altcineva.

Citeste si:  Sfaturi pentru o relatie perfecta

Intrebarea mea este…: Daca el are acest comportament, crezi ca se mai poate face ceva sa-l recuceresc? Sau crezi ca merita sa incerc?

Categoric nu. Exista mereu doua elemente care trebuie luate in considerare: vorbele si faptele. Cu gura, iti spunea ca te iubeste, cu fapta insa ti-a demonstrat contrariul. Tu ce zici ca trage mai greu in balanta? Cred ca e evident. Increde-te mereu in fapte. Vorbele sunt mult prea influentate de toti felul de factori pentru a te putea baza pe ele.

In privinta tacticilor tale de a ascunde ceea ce simti, nu cred ca sunt deloc sanatoase. Si de cele mai multe ori, se dovedesc si ineficiente, mai ales ca tu singura spui ca el te evita. Din moment ce el nu e interesat sa aiba nici macar o relatie de amicitie cu tine, din moment ce doar tu il cauti, cum iti poate trece prin cap o eventuala “recucerire”?

Este trist cand o relatie se termina, mai ales in modul brutal in care a avut loc despartirea voastra. Insa este si mai trist sa insisti in a-ti cauza singura durere. Baiatul acesta nu te-a pretuit. A reactionat ca un pusti cretin care intra la colegiu si abia asteapta sa-si planteze penisul in cat mai multe parti. Uita-l! Nu-ti merita nici macar salutul!

Nici nu stiu cu ce sa incep. Am o relatie de 7 ani cu un baiat care nu e prima mea dragoste, in sensul ca am mai iubit mult si inainte de el, dar este primul barbat cu care am avut relatii sexuale. Am venit impreuna la facultate din orasul din care suntem amandoi, am fost non stop impreuna, nu pot sa zic ca m-am plictisit vreodata alaturi de el.

De inselat mai ca as putea sa bag mana in foc ca nu s-a intamplat vreodata din partea lui. Nici eu nu l-as inselat vreodata in toti anii astia, pana acum o luna :(sunt foarte bulversata pentru ca am niste principii morale foarte solide si mereu am condamnat femeile care fac asta si acum am ajuns tocmai eu sa fac lucrul asta.

Mentionez ca stam impreuna de 3 ani de zile, departe de parinti si de orasul natal. Acum doua luni, am cunoscut pe cineva care a facut eforturi destul de disperate pentru un barbat de a face rost de numarul meu… A primit o adresa de mail doar, dupa care am conversat si am constatat ca suntem foarte asemanatori. Au trecut de atunci vreo 6-7 luni de zile de cand tot vorbim, timp in care mi-a spus lucruri pe care nu mi le-a mai zis nimeni pana atunci (complimente si etc) fara insa a exagera sau a ma face sa ma gandesc ca abereaza pentru a ma cuceri. Erau chestii cat se poate de dragute si sincere.

Dupa ce am facut sex prima oara cu baiatul asta, am constatat ca ne potrivim foarte bine la capitolul asta, moment dupa care a inceput sa ma caute si mai des, sa ma sune cand iesea de le serviciu ca sa mergem impreuna acasa (avem drum comun catre casa si lucram la 5 minute distanta unul de altul, in domenii complet diferite), dar s-a racit cu mine la modul ca nu imi mai face complimente deloc si, cred eu, vrea sa para indiferent. Pe de o parte, inteleg pozitia lui pentru ca stie ca am pe cineva si vede ca nu ma despart de persoana respectiva si poate nu vrea sa fie a 5-a roata la caruta.

Citeste si:  Iubire vis-a-vis sexualitate

Cu iubitul meu am compatibilitate sexuala 0, mai ales de cand fac sex cu baiatul asta care m-a dat pe spate efectiv. Eu zic ca inca il iubesc pe actualul desi nu inteleg nici eu cum il pot iubi si totusi sa fac ce am facut. Ma gandesc ca poate e obisnuinta, doar ca nu reusesc sa fac diferenta. Tin mult la el, el ma iubeste foarte mult si nu vreau sa il ranesc pentru ca nu merita. Cateodata simt ca ma incurca din a fi cu baiatul cel nou si a vedea ce vrea de fapt de la mine, de a-l cunoaste mai bine. Cateodata ma simt foarte vinovata ca vreau sa ma despart practic pentru sex.

Mi-e foarte greu sa uit sapte ani de zile cu iubitul meu, timp in care am trecut prin greutati foarte multe si ne-am sustinut reciproc si este probabil persoana care ma cunoaste cel mai bine pe planeta. El e practic bucatica mea de acasa, care ma face sa uit ca sunt departe de familie si ma tem ca, odata cu despartirea, sa nu sufar de singuratate sau ceva, sau sa regret despartirea 🙁 stiu foarte bine teoria, ar trebui sa ma gandesc la mine in primul rand, sa nu dramatizez pentru ca stiu ca asta fac, sa imi vad de viata si sa fac alegerile cele mai bune pentru mine, dar mi-e foarte foarte greu.

De aceea, si cer o a doua parere. El observa ca sunt mai rece cu el, si zice ca m-am schimbat foarte mult de un an, doi de cand lucrez la actualul loc de munca (care ma solicita foarte mult intelectual si care mi-a impus o anumita sobrietate in comportament). Inca dinainte de a-l cunoaste pe cel nou, erau cateva probleme in relatie, mai ales dupa ce actualul mi-a spus dupa anii astia ca eu nu il iubesc, ca doar el ma iubeste pe mine, desi am fost sfanta mereu si numai pe el l-am iubit si i-am dovedit asta cum am putut mai bine. Doar ca niciodata nu am luat foarte in serios micile lui defecte si micile certuri, pana ce a aparut baiatul asta si m-am gandit la o noua perspectiva. Mi-e frica sa nu ajung cu 3 copii la 40 ani sa mi se zica in fata ca am stat cu el aiurea fara sa iubesc. Ar fi dramatic sa constat ca mi-am irosit tineretea cu cineva care nu crede in sentimentele mele.

Citeste si:  Lucruri pe care nu trebuie sa i le spui lui

1. Nu inteleg de ce a trebuit sa ai o relatie “extraconjugala” ca sa-ti dai seama ca nu esti compatibila sexual cu partenerul tau. Sentimentul de nemultumire exista dinainte, aventura nu a facut decat sa creeze termenii unei comparatii nedrepte, de altfel.

2. Nu inteleg nici in ce fel un job aduce “sobrietate” in viata de cuplu. Doar nu esti monitorizata si acasa si nici nu cred ca cineva iti analizeaza comportamentul “office” in domiciliul conjugal!

3. Fii sincera cu tine: teama ta cea mai mare nu este ca el va ajunge sa-ti reproseze lipsa sentimentelor autentice, ci aceea ca el s-ar putea sa aiba dreptate!

4. Este foarte probabil ca, in timp, pe langa insatisfactia sexuala pe care o acuzi alaturi de partenerul tau, sa mai survina si o blamare poate inconstienta a acestuia: cand stam langa cineva fara sa iubim cu adevarat aceea persoana, simtim ca facem un sacrificiu. Deci, la cel mai mic repros al lui, s-ar trezi in noi revolta si ne-am trece prin cap un gand extrem de urat: “Dupa ce ca stau cu tine fara sa fiu fericita…”. Te-as sfatui sa nu ajungi in aceasta situatie.

5. Daca ramai totusi langa el, incercati sa va rezolvati problemele de natura sexuala intrucat, imi pare rau s-o repet, sexul chiar conteaza!

6. Daca va spuneti adio, nu face greseala de a crede ca vei gasi raiul langa celalalt. Spui ca acum e mai rece si presupui ca este asa din cauza faptul ca tu nu esti libera. Ti-a cerut el insa sa te desparti de partenerul tau? Si-a declarat disponibilitatea de a avea o relatie stabila cu tine? S-ar putea sa te surprinda, dar se poate ca situatia ta, de femeie “legata”, sa-i convina. Iar faptul ca a depus multe eforturi sa te cucereasca nu garanteaza absolut nimic. Erai acel lucru inaccesibil, pe care nu-l avea, era normal ca refuzurile tale sa-l atate, mai ales daca este un “cuceritor” de fel. Perspectivele ti le oferi singura, nu cred in deschisul ochilor de catre terte persoane. Nu te amagi singura: ai o aventura, nu o “perspectiva”!

7. Si da, e posibil sa confunzi iubirea cu obisnuinta. Si apropos de ultima ta fraza, eu as parafraza-o: Ar fi dramatic sa constati ca ti-ai irosit tineretea cu cineva pe care nu-l iubesti. Asta e drama!

8. Daca vrei sa-ti continui povestea cealalta, incognito, atunci fa-o cu cap si nu-l lasa pe cel de langa tine sa banuiasca ceva. Esti infidela, ok, nu voi da cu pietre in tine, fii insa desteapta si ai grija cum gestionezi lucrurile. Daca simti ca te pierzi, daca celalalt simte ca ceva s-ar rupt in ritmul vostru, ca tu esti altfel decat obisnuiai sa fii, atunci povestea asta nu e pentru tine.

Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@flu.ro.


19 Comentarii
  1. Nothing to see here folks ….

    ….doar una care vrea sa guste din mai multe ,,banane\’\’ ( ca 99,99% din femei ) – cum e si normal…ca doar asta e rostul unui femei

    nu e nimic exceptional de vazut, citit, invatat 😀

  2. Buna. Povestea mea este urmatoarea: Am avut o relatie de 7 ani, cu un om minunat. A fost si va ramane MAREA MEA DRAGOSTE. Am inceput relatia cand eu aveam aproape 15 ani, el avea 20 impliniti. Din prima clipa de cand l-am vazut, am simtit ca este pt mine, ca este \”mai mult ca perfect\”. Relatia noastra a inceput la cateva luni dupa ce ne-am cunoscut. Au urmat zile frumoase, sentimentele dintre noi cresteau cu fiecare zi care trecea.Incercam pe cat posibil sa nu stam despartiti nici o zi. Timp de vreo jumatate de an, nu ne-am certat niciodata. Dupa un timp, insa, au aparut nori pe cerul nostru senin, dar nu din partea noastra, ci din partea fam. mele, ca sa zic asa…La inceput au fost de acord cu el, dar apoi, nu l-au mai vrut langa mine. Au urma probleme multe in decursul anilor, cauzate de fam. mea si a lui (mama lui nu ma vroia si asta din cauza fam mele mai mult…), dar cu cat erau problemele mai mari, cu atat parca ne uneau mai mult. Am amintire superbe cu el, dar si de cosmar (cauza fiind fam. mea si a lui). Dupa 7 ani, ne-am despartit…tragic as putea spune. Eu am luat hotararea, cedasem , ca sa zic asa…Dupa cateva luni am inceput alta relatie si timp de vreun an, noua \”iubire\”, m-a facut sa-l uit. Dar acum imi dau seama ca nu noul iubit m-a facut sa-l uit, ci incapatanarea mea de a face sa mearga noua relatie. Dar noul prieten, era un tip dificil, am depus un efort foarte mare , ca sa fac sa mearga relatia, el fiind un tip egoist si orgolios, dar paradoxal avea o anumita blandete, iesita din comun, care ma facea sa lupt. Ajunsesem sa-l iubesc, pot spune. Dar cu timpul, datorita comportamentului sau, sentimentele mele fata de el, au inceput sa scada, pana au disparut. Dar este tarziu sa mai pot face ceva, deja suntem mutati impreuna si cu planuri de nunta (m-a emotionat gandul de a fi mireasa, gandul unei, familii si astfel m-am lasat in valul asta… )…dar gandul imi este tot la MAREA MEA DRAGOSTE si nu stiu cum as putea sa o recapat. (Mentionez ca si el inca ma mai iubeste, simt ca \”lantul\” dintre noi este inca prezent, dupa aproape 10 ani. Am avut ceva unic si special. Ne simteam unul pe celalalt.) As putea sa trec oare peste actualul prieten, peste parinti, peste preagatrile de nunta care s-au facut deja si sa ma intorc la El pt totdeauna, renuntand la tot? As fi de condamnat? Simt ca traiesc o viata care nu e a mea…As vrea sa dispar intr-o zi din \”viata\” asta, sa nu mai auda nimeni de mine, nimeni din cei care m-au facut sa sufar si nu m-au inteles si nu m-au sprijinit, si sa plec undeva departe, unde as putea sa o iau de la capat, cu El, libera si ne fortata de nimeni…Ar fi un pacat in Ochii Celui de Sus?

  3. Draga MS,
    Sa nu faci EVER prostia asta!!! renunta acum kt mai ai timp!!! nu fa prostia asta! asta dak nu vrei k peste un an, doi, sa divortezi….nu are rost sa faci un lucru doar pentru k asa trebuie dak nu il simti! de maritat te vei marita kndva….si maritta o sa tot fi toata viata…acum pune-ti ordine in ganduri, afla-ti prioritatile si vezi ce e de facut…
    te pup

  4. si eu am fost exact in aceeasi sit ca a ta,numai k am facut tampenia sa ma casatoresc…acum 6 luni,iar acum regret amarnic…renunta cat timp mai poti…parca am citit povestea mea.acesta este sfatul meu,renunta la casatorie.asa imi spuneau si mie multi,dar nu am ascultat,acum regret.

  5. Pentru MS daca te casatoresti cu un barbat pe care nu-l iubesti inseamna ca ziua nuntii tale va fi una dintre cele mai triste din viata ta. Intr-o asemenea zi nimic nu ar trebui sa stea in calea fericirii tale. Ti-ai imaginat vreodata ce vei simti cand vei semna actele de casatorie iar gandul iti va fi la celalalt? Te afli intr-adevar intr-o situatie nu tocmai placuta, mai ales ca ai inceput deja pregatirile de nunta, dar trebuie sa-ti asculti inima pentru ca ceea ce faci va fi pentru toata viata… Fii cu cel pe care-l iubesti!

  6. am avut o relatie de 5ani…prima mea dragoste.speram sa fie totul bine dar nu a fost.ne-am despartit dupa 5ani,el are o familie sa casatorit si are si copil in schimb eu nu.eu am ramas singura am mai avut relatii care au esuat,cand credeam ca e totul ok atunci se termina.trist dar adevarat!

  7. BUna.Pff crede-am ca doar eu sunt singura care face din astea ,povestea mea e alta,eu sunt cu un baiat de 4 ani de zile,avem planuri sa ne mutam impreuna ,familia mea il iubeste enorm ,familia lui cu timpul m-au acceptat si acum ma iubesc enorm ,el este un barbat extraodinar ,doar ca eu nu ma simt atrasa de el in astia patru ani totul a fost frumos la inceput tin sa specific k noi ne vedem o data la 2 3 saptamani, k primul an de relatie a fost de stat zilnic impreuna dar apoi el a plecat la facultate ,el are 21 de ani eu 19,iar urmatorii ani au fost la distanta,eu sunt foarte sigura ca el ma iubeste pentru ca imi ofera tot ce vreau eu si face foarte multe sacrificii pentru noi ,si eu am facut foarte multe,ins anu se compara cu ceea ce a facut si face pentru mine,ceea ce e rau acum ca m-am infipt in alta relatie ,cu o persoana care efectiv simt ca ma face sa ma simt cum celalalt nu a reusit in 4 ani de zile , in 4 ani de zile l-am inselat de 3 ori si de 2 ori m-am culcat >Pe plan sexual noi doi nu ne intelegm deloc , ma simt foarte compatibila cu cel ce sunt acuma ,insa nu sunt sigura de ceea ce vreau cu cine vreau sa raman ,cu cel de 4 ani am amintit foarte placute totul ,planuri ,anii posibilitatile pe care le am aalaturi de el totul pe cand cu asta in afara de faptul ca simt ca il iubesc enorm si ma inteleg bine pe plan sexual si ma smt foarte bine atunci cand vorbesc cu el sau cand sunt cu el… nu am nimic nu stiu ce sa fac ,mai am o luna si jumatate pana cand ar trebui sa decid cu adevarat ce trebuie sa fa pe cine sa aleg , daca sa maidau o sansa relatiei de 4 ani ,sau sa incerc cu cel ce momentan u am decat 5 luni .Ah mai precizez ca familia mea nu accepta pe nimeni altcineva in afara de cel cu care sunt de atatia ani si plus ca imi spun ca fara el eu nu voi face multe in viata .. off.. va rog ajutati-ma cu o parere , Va multumesc

  8. Buna tuturor,
    Andreea, te inteleg perfect deoarece pot spune ca aceasi experienta am trait-o si eu. Eu am luat deja decizia dureroasa de a ma desparti de cel cu care am avut o relatie de lunga durata, nu neaparat pentru a fi cu celalat, ci doar ma speria gandul ca toata lumea ne vedea deja casatoriti, in special el imi spunea ca dupa ce termin faculatea ne casatorim si la un an facem un bebe. Am tinut f mult la dansul deoarece era singura persona caruia i-am putut povesti ce aveam pe suflet, am avut intotdeauna incredere in el iar cu ajutorul lui am vazut cat de mult poate sa iubeaca un om. Cu toate acestea, am decis ca este mai bine sa ne despartim, deoarece lucrurile mergeau prea repede intre noi, eu imi doream sa ies si cu altcineva, sa cunosc mai multi baieti, sa nu regret in final ca poate era cineva mai bun pentru mine si nu am avut sansa sa-l intalnesc. Este greu la inceput cand te desparti de cineva cu care ai trait atatea momente frumoase, insa cu timpul rana se vindeca si intelegi pe parcurs ca ai luat decizia buna. Momentul in care apar dubii si incertitudini (atunci cand nu iti doresti cu adevarat sa ramai cu acea pers toata viata) cu privire la viitorul alaturi de o pers e timpul sa rupi relatia pana nu este prea tarziu.

  9. Buna!
    Andreea pot sa iti spun ca si eu am avut o relatie de 4 ani de zile in care am dat totul, iar dupa 4 ani ne-am dat seama ca numai merge ..pur si simplu…ne-am despartit si ne e bn..eu nu am pe nimeni si nici pe el nu l-am vzt cu altcineva..fiecare incearca sa isi refaca viatza…daca tu nu te simti bine in relatia pe care o ai pune-i capat si gata…pana la urma o sa fie bine

  10. 🙂 Am inceput sa citesc si sunt parti, chiar multe in care ma regasesc, 7 ani de relatie(a mea cu multe suisuri si coborasuri), suntem departe de casa si e parca bucatica mea de acasa… destul de multe. Si colac peste pupaza am mai si cunoscut un tip acum 4 luni, pe net si vorbim zilnic :)). In cazul meu the new guy vrea o relatie serioasa, i-am spus fostului(zic fost pt ca am avut o discutie despre noi si am zis ca e cazul sa punem punct, asta pt ca nu-l iubesc de ceva ani :)) si e vreamea sa las dragul si grija la o parte si sa-mi vad de viata) caput, dar inca stam in aceeasi casa, sper ca nu prea mult vreme.
    In fine, inca nu am calcat stramb, decat cu cateva saruturi pentru ca tipul de pe net e din orasul meu natal, iar eu stau muuult mai departe…

    Nu te inteleg prea bine… De ce l-ai inselat, din curiozitate? Pentru ca ai simtit ca relatia ta a ajuns intr-un punct de obisnuinta, fara detalii de dragoste, iar celalalt ti le oferea plus iluzia noului?
    Cred la fel ca SexExperta, daca te desparti de actualul fa-o pentru tine, nu pentru cel nou, pentru ca poate nu va merge relatia si sa nu regreti.
    Succes!

  11. Buna,
    Am o si eu o cunostinta in varsta de 32 de ani care a avut un prieten timp de 5 ani. in timpul acestor ani de relatie au fost certuri ingrozitoare… nu mai vorbeau la telefon si nu se mai vedeeau timp de aproape o saptamana si cu toate astea au facut nunta. In ziua nuntii se vedea pe ea ca nu e fericita.. nu era cea mai fericita zi din viata ei. Dupa cateva luni a cunoscut un tip, cu care s-a intalnit, ea crezand ca dupa ce se intalneste cu el ii vor trece acei fluturasi care au prins viata… insa acesti au prins aripi mai mari. Dupa inca doua saptamani, a parasit caminul conjugal pentru ca si-a dat seama ca locul ei nu era langa cel cu care se casatorise, nu se simtea in largul ei, cand vroia sa isi expna parerea ii era frica… dar langa cel cu care este acum se simte in largul ei… e fericita, amandoi sunt fericiti ! Eu una nu o condamn pentru ca intr-un fel a fost impinsa de la spate sa faca lucrul acesta. Sotul a aruncat-o in bratele altuia prin indiferenta, neglijenta fata de ea…

  12. In ziua de azi se pare ca aceste cazuri sunt din ce mai dese si asta doar din cauza telenovelelor(dupa cum spunea si X). Dar, lume, sa ne trezim la realitate!!!! Noi nu suntem in telenovele!!!!!

  13. Pt MS: am citit povestea ta si sfatul meu ii ca ar fi un pacat in fata Lui Dumnezeu daca vei ajunge in fata Altarului si vei spune Da la o persona pe care nu o iubesti…cand te casatoresti exista aceea intrebare…IL VEI IUBI SI RESPECTA LA BINE LA LA RAU PANA CAND MOARTEA VA V-A DESPARTII?…La acesta intrebare tu ce vei zice?…acesta este un pacat in fata Lui Dumnezeu…sa juri stiind ca nu vei face asa…parerea mea este sa faci ce iti spune inima,nu conteaza pregatirile de nunta si alte chestii,conteaza fericirea ta si a persoanei iubite…te-am pupat si astept un comment de la tine sa ne spui ce decizia ai luat pana la urma

  14. Buna ,tot eu sunt Andrea, sa va spun sfarsitul povestei mele , eram total indecisa ce sa fac pe care iubesc la care sa renuntz daca se merita etc , ajunsesem sa cred ca ar fi bine sa renuntz la relatia pe care o am de 4 ani pentru cel cu care am stat 5 luni , insa nu, am terminat-o pana la urma cu cel de 5 luni in ciuda faptului k am simtit ca il iubesc enorm de mult ,insa era mult prea copil pentru mine si nu vroia sa faca nicio schimbare plus ca incepusem sa nu ne mai intelegem sa ne certam din ce in ce mai des si el promitea ca se va schimba etc eu la fel si pana la urma s-a ajuns sa ne despartim , in suflet mi-a ramas ,imi va ramane acolo pentru totdeauna ,dar nu vreau sa mai fiu cu el , acum sunt intr-o mare dilema cu propria mea persoana ,acum sunt cu acel baiat de 4 ani , insa nimic nu ma mai atrage la el , fac dragoste cu el daca mai pot spune asta din ce in ce mai rar si efectiv astept sa se termine mai repede, el a ajuns intr-un stadiu in care uita sa imi mai zica ceva frumos ceva acolo ,am ajuns sa stau din recunostnta si de frica ca poate nu va mai exista barbat care sa ma iubeasca asa cum o face el , care sa fie alaturi de mine si sa ma respecte asa cum o face el , insa am inceput efectiv sa nu il mai suport uneori , mi-ar placea sa am puterea si taria de caracter de a renuntza la el si sa nu imi fie teama de ce imi asterne viata pe viitor.Oricum sfatul meu pentu oricare femeie e acelasi pe care il da si SexExperta , sa nu renuntzam la xce avem pentru altceva , crezand ca e mai bun si ne ofera mai multe ,pentru ca am ajuns la concluzia ca multi vorbesc ,putini fac

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.