Sexperta: sa-l uit, sa nu-l uit, sa-l uit…

Buna, tuturor!
Povestea mea a inceput acum cateva luni cand l-am cunoscut pe I. prin intermediul unei prietene comune.Totul a inceput cu un flirt nevinovat, insa in scurt timp,am fost buimacita de atractia fizica puternica dintre noi si m-am lasat dusa de val. Ma cuprindea un sentiment ce ma facea sa plutesc, de fiecare data cand eram cu el. Imi doream sa faca parte din viata mea si sa fiu libera pentru el, fapt pentru care am incheiat relatia pe care o aveam de un an de zile cu alt baiat.

Am inceput sa-l cunosc si am descoperit unele lucruri care m-au dezamagit, nu mi-au placut deloc. Punea mare pret pe intalnirile cu baietii, pentru ei era disponibil la orice ora, pe cand noi, desi vorbeam aproape zilnic la telefon, ne intalneam o data pe saptamana. Uneori imi arata indiferenta, alteori ma saruta si „ma iubea” de parca am fi fost impreuna. M-a surprins cand l-am auzit spunand unor prieteni ca sunt iubita lui, eu neconsiderand vreodata ca am avea o relatie doar pentru ca ne intalneam o data pe saptamana.

In weekend am fost la cabana, el era deja acolo cu prietenii lui. Pe o parte dintre ei nu-i cunosteam, asa ca, atunci cand au venit sa se prezinte, am vorbit cu ei, am socializat, am dansat impreuna toti. I s-a parut deplasat gestul, asa ca s-a dat la prietena mea, sa „nu fie mai prejos” – spunea el. Inainte de a pleca spre casa, a zis sa ne stergem numerele de telefon, sa nu ne mai cautam pentru ca el nu are nevoie de o iubita care socializeaza/vorbeste cu prietenii lui. M-am conformat, i-am sters numarul si incerc sa nu ma mai gandesc la el. Doar ca… e greu.

Cu toate ca a zis ca nu ma va mai suna, a facut-o.

Citeste si:  Femei intretinute – in nuante, nu in alb si negru

Stiu ca probabil ar trebui sa ma indepartez de el, chiar sa fug mancand pamantul, sa-l las cu baietii lui, cu orgoliul lui de doi lei.Dar e destul de greu, imi vine sa-l sun sau sa-i scriu macar un sms.
Ce parere aveti despre situatia asta?

O parere proasta. Incurcate sunt itele semi-relatiilor. Poate ca nu declaraserati formal ca ceea ce aveti voi e o relatie, insa semana al naibii de bine cu una. Una deficitara, e adevarat, dar o relatie. Va intalneati regulat – asta inseamna relatie. Ca era cand cald, cand rece, asta e altceva si atunci ar fi trebuit sa ti se aprinda niste beculete.

Bineinteles ca purtarea lui la cabana este una total deplasata. Daca tu doar ai socializat, cu sau fara dans, nu avea de ce sa se supere si ce sa-ti reproseze. Iar faptul ca i-a facut avansuri prietenei tale este cireasa putreda si urat mirositoare de pe tort. In primul rand, astfel de razbunari sunt meschine. In al doilea rand, astfel de razbunari sunt infantile. Au insa marele avantaj de a da masura reala a individului care cand iti e, cand nu iti e iubit: una nula. Iar cand mai cumulezi si faptul ca e legat cu un cordon ombilical de gasca lui, valoarea scade spre valori negative. Sterge-i numarul, uita, ignora sms-urile. In scurt timp, ii vei uita si numele. Reactiile lui sunt dovada cea mai buna a micimii sale.

Buna,
Auzisem, parca intr-un film, cum ca in general este nevoie de jumatate din timpul petrecut intr-o relatie pentru a trece peste ruptura acesteia. Nu cred ca este un termen fix, dar totusi povestea mea suna cam asa:

Am avut timp de 3 ani si jumatate un prieten, ultimul an de liceu si inca 2 ani si ceva dupa, am plecat impreuna la facultate in alt oras plini de vise si sperante pentru amandoi. Am locuit impreuna acolo, a fost cat se poate de frumos o perioada. Eu, putin mai activa din fire, mi-am si gasit un serviciu bun, el nu a gasit, doar ca ajutorul nostru financiar eram doar eu. Si am tot fost doar eu pana s-a terminat.

Citeste si:  Cum sa uiti fosta relatie

Devenise o problema pentru mine asta si am inceput sa devin cicalitoare. A avut, mai degraba din cauza cicalelii mele, vreo doua tentative de job esuate. Frustrarile lui tot cresteau si, oricat am incercat eu sa il incurajez, spre sfarsit tot s-a terminat. Una dintre probleme ar fi ca s-a terminat pentru ca a vrut sa ne intoarcem acasa. Initial nu am vrut, dar am primit un job care parea mai bun acasa si am zis da. Reprosul lui final a fost ca m-am intors pentru serviciu, nu pentru el, i-am explicat ca e tocmai invers, job-ul am incercat sa il obtin pentru el, ca sa pot veni acasa, pentru el, raspunsul primit a fost ca nu vrea sa revin pentru el. Deci evident problema era alta, nu serviciul meu sau orasul in care ne aflam.

In scurt timp de la mutarea in orasul de provenienta, relatia s-a terminat. A trecut de atunci un an si jumatate, ar fi trebuit sa fiu vindecata, nu? Ei bine, NU. De la finalul relatiei respective si pana acum am avut prieteni, daca le pot spune asa, mai degraba s-ar potrivi termenul de fuck-buddy, iar cand incepe sa imi placa cineva devin foarte usor nemultumita din cele mai mici motive. A inceput sa imi para ciudat sa ma tin de mana pe strada cu un tip sau sa ne sarutam tot timpul, doar nu ne sarutam suficient in pat? Si nu numai latura afectivo-emotionala s-a deteriorat, ci si pe partea profesionala nu mai sunt multumita, dar asta sa o punem pe seama crizei, nu?

Citeste si:  Fii bine cu tine in cuplu

Cu toate ca tanjesc dupa momentele noastre de atunci, cum cantam pe strada impreuna la doua dimineata, sau cum imi spunea cate o poveste cand adormeam, si multe alte maruntisuri de genul, copilarii frumoase la orice varsta, nu le pot gasi in nimeni.

Probabil e clasica poveste a primului amor, cel care te imbolnaveste cel mai grav si dupa care zaci in cea mai lunga convalescenta. Greseala pe care nu trebuie sa o comiti e urmatoarea: nu incerca sa gasesti in alte relatii ce ai avut in aceasta. Pentru ca nu vei gasi. Da, cu noul iubit poate nu vei canta pe strada la doua dimineata, dar cu siguranta vei descoperi alte motive de bucurie.

Nu mai compara oamenii, ia-i asa cum sunt. Pana la urma, ar fi plictisitor daca toti barbatii ar semana intre ei, nu? Incearca sa descoperi amanuntele frumoase la cei care sunt acum prezenti in viata ta, insa si sa iti redefinesti altfel notiunea de frumos. Aveai niste cerinte la 19 ani si ai altele acum. Probabil asa se explica si nemultumirea ta. Te-ai maturizat si este normal sa-ti doresti altceva. Incearca sa afli ce anume.

E bine ca-ti amintesti ce a fost frumos intre voi, insa incearca sa retii si ca ai facut o alegere buna, ca existau ratiuni puternice pentru care relatia nu mai mergea.
Si nu, nu exista un timp fix de cicatrizare. Exista relatii de 5 ani pe care le uitam in doua saptamani si exista relatii de o luna dupa care plangem un an.

Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@flu.ro.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.