Si mamelor le plac pantofii cu toc si orgasmele, stiati?

Zice-se ca intr-o buna zi, orologiul maternitatii, convertit uneori intr-un minuscul si meschin ceas biologic, va suna pentru toate. Ca vom arunca si cartile din maini si castile din urechi si vom astepta. Vom astepta un barbat a carui informatie genetica o vom cantari cu atentie si vom purcede cu el intru salvarea speciei. Convinse fiind ca vom da societatii urmasi remarcabili, cu mult mai buni decat noi insene sau decat tatii lor. Ne vom feri de greselile propriilor parinti si, cel mai probabil, ne vom gasi propriile noastre modalitati de a gresi. Mda, stiu, viitorul maternal in viziunea mea nu e tocmai roz si nici nu poarta botosei.

Ciudat e ca pana si o chestie atat de elucubranta precum dragostea tine cont de asta. Ca cercetatorii cu capete destepte au decretat ca ne simtim mai atrase de masculi cat mai diferiti genetic de noi. Stiti: cu cat diferentele sunt mai mari, cu atat copiii vor fi mai bine pregatiti genetic pentru viata. De aici incolo, va fi treaba noastra.

Intrebarea mea este urmatoarea: dupa ce bate ceasul biologic, toate celelalte tac? Amutesc? Apun, se scufunda, stau pe vecie, cu minutarul indreptat catre o idila si secundarul impartit intre o cariera fulminanta si un concediu in vreun loc exotic? Nici macar nu mai ticaie? Nici macar acolo, un carait anemic? Le duce cineva la reparat? Sau nimeni nu se ingrijoreaza? Nimeni nu se intreaba cum, dintr-o fiinta plina de ceasuri, cu cate unul ticaind in fiecare buzunar, acum colectia se reduce la unul singur?

Citeste si:  Ce urasc barbatii in pat

Eu sper sincer ca nu este asa. Ca nu ne reducem la cateva functii: hrana, scutece, colici si dureri dentare. Ca ne mai ticaie cate ceva si prin alte parti, ca ne mai inscriem si in alte module.

Am cunoscut o mama de gemene. Care spunea ca ziua este mama model. Ca face placinte si isi asculta sotul cand vine de la job. Dar ca noaptea “o ia razna”. Vrea sa iasa, sa respire, sa danseze pana dimineata. Sa isi faca un piercing si un tatuaj. Si se simtea cumva rupta intre cele doua planuri.

Tuturor mamelor care se simt astfel le spun: nu e nicio contradictie. Odata ce ati devenit mame, odata ce ati gazduit in pantecele voastre un suflet, nu inseamna ca ati abdicat de la celelalte “voi”. Caci nu suntem una singura, ci mai multe. Si cred ca si copiii vostri trebuie sa fie interesati nu numai de “mama” din voi, ci de “omul” din voi. Si ca daca vrem sa le fim si prietene si mentori, nu trebuie sa stim doar sa-i vindecam de raceli si sa ii inchidem in casa cand fac oreion. Nici doar sa-i ajutam la teme. Ci sa ne vada stralucind.
Asa ca da, mi-as dori sa vad mai multe mame care seara se transforma in dive. Care nu practica numai pozitia misionarului, ci care mai fac sex si pe plaja, si pe bancheta din spate a masinii. Pentru care viata amoroasa nu s-a incheiat odata ce au “zamislit”, odata ce “au dat rod”. Nu este nimic antagonic, asa cum ar parea la prima vedere.

Citeste si:  Conditii pentru o relatie de durata I

Modelele generatiei anterioare aduceau imaginea femeii care era dezirabila numai pana la varsta maternitatii. Odata ce dadea nastere, chipul i se schimba. Vestimentatia si conformatia ei sufereau modificari majore. Si nimeni nu parea uimit. As dori sa trecem peste aceasta amputare a noastra si sa percepem maternitatea ca pe o evolutie si nu ca pe o mutilare. De acord, sunt schimbari importante care intervin in stilul nostru de viata. Dar tot femei suntem.

Citeste si:  Vorba dulce mult aduce ...

Nu ar trebui sa negam acest lucru. Da, facem loc mamei in viata noastra. Asa ca haideti sa nu ne marginalizam singure atunci cand va bate gongul. Sa nu mai presupunem din start ca nu mai gustam anumite lucruri pe care inainte le faceam cu draga inima doar pentru ca acum vom avea un sugar in casa. Avem tendinta sa ne vedem ca pe niste masini scoase din uz si duse intr-un parc auto al maternitatii, palide stafii trecute in alte dimensiuni, ca si cum am fi iesit de pe piata lucrurilor tentante. Nu este asa si nu trebuie sa fie asa. Suntem femei cu pofte, femei cu capricii, cu indrazneli si putem sa gandim la fel de murdar sau de inalt ca si acum, cand pantecele nu este inca rotunjit. Existenta nu trebuie sa devin brusc colorata in culori de bomboane fondante: roz/bleu. Exista intrebari la care trebuie sa raspundem, lucruri pe care sa le incercam, pasiuni care sa ne mistuie.

Nu degeaba e si vorba aia “mothers I’d like to…”.


7 Comentarii
  1. Hmmm. Interesant punct de vedere. Aproape ca sunt de acord, pana la un punct, cand imi dau seama de un lucru: o mama nu poate avea acest punct de vedere, ergo nici femeia din spatele mamei. Dupa multe cuvinte supercalifragilist(ic)e, concluzia e: nu poti scrie dintr-un punct de vedere pe care nu l-ai incercat. Daca am gresit, scuze… Daca nu, parol mai trebuie lucrat la capitolul \”mama\” din tine… Dragostea \”elucubranta\” :))) OMG!!!

  2. Frumos, Iarina! ai pus punctul pe… \’i\’ 🙂
    nasterea reprezinta metamorfoza, nicidecum incorsetare.

    @Anna
    E adevarat, ne lipsim de multe dintre activitatile pe care le desfasuram inainte de a fi mame, dar daca ajungem sa renuntam la toate lucrurile ce pana de curand ne faceau fericite – de la haine chic, contraste tari, tocuri, iesiri in cafenele cu prietenele la taclale, etc – si incepem sa ne camuflam in haine insipide, sa nu mai gasim timp pentru machiaj sau pentru coafura, daramite pentru iesiri(!!!), si ne conformam cu rutina, vom ajunge sa ne simtim ca niste intemnitate.. ca niste menajere ale familiei. Lucrul asta nu e vizibil acum, in primii ani de dupa nastere. Stai sa mai treaca vreo 8-10 ani, si sa-mi spui cine mai are de lucrat la capitolul \’mama din tine\’.. parol!
    Nu este de mirare de ce multe femei care considera ca aparitia unui copil inseamna un mare STOP tuturor activitatilor outdoor ajung destinatarele scrisorilor \”Draga A.\” 😉

  3. Sunt o proaspata mamica. Bebele meu are 5 luni. E adevarat ca mi s-a schimbat viata total de cand am devenit mama. Pentru o perioada de timp m-am dedicat total copilului meu, uitand ca mai exist si eu. Asta pana cand cei din jurul meu m-au adus cu picioarele pe pamant, spunandu-mi ca un copil are nevoie de o mama intreaga la minte, echilibrata, care sa straluceasca. Mi-am dat seama ca trebuie sa redevin eu si am inceput sa-mi acord timp si mie. Rezultatul nu a intarziat sa apara. Faptul ca devii mama, nu te anuleaza ca femeie. E bine sa nu uitam acest lucru.

  4. Sunt o mamica trecuta de 30 de ani. Am doi copii, serviciu, fac a 3-a facultate la zi, nu am menajera, nu am bona…. Dar nu ma dau jos de pe tocuri de 10 cm nici moarta si cel putin o data pe saptamana sunt in club. Se poate!!! Din pacate, nimeni nu sta sa faca aceste lucruri in locul tau – iti trebuie un efort imens de vointa si abia atunci realizezi cata putere ii trebuie unei femei sa fie sotie, mama, prietena, femeie – frumoasa, desteapta, gospodina si SEXY!!

  5. Ma bucur sa aud ca sunt femei ca Mika..daca ai copii nu inseamna ca tre sa stai ca in puscarie..daca ai vointa se poate orice..mi se pare normal sa iesi in club sa te imbraci sexy sa te intretii, sa stai la coafor..sunt lucuri normale.O felicit ca are 3 copii ca in ziua de azi nu mai face lumea decat unu..frumos stil de viata..e super sa vezi ca femei de 30 de ani cu copii poarta tocuri de 10 cm ,merg in club..suntem in 2010 si trebuie sa ne schimbam mentalitatea!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.