Spune-mi adevarul, dar nu chiar tot timpul!

Adevarul si numai adevarul!
Onestitatea este una dintre cerintele de baza ale unei relatii sanatoase, durabile. O spunem sus si tare, privindu-i drept in ochi si cerandu-le pe un ton imperios sa comunice cu noi. Declaram ca, orice ar fi, tot e mai bine sa-si ia inima in dinti, sa ne infrunte si sa rosteasca acele lucruri neplacute urechilor, dar placute inimii. Asa zicem noi.

Nu am sa ma refer insa la lucrurile „grave”, lucrurile de o importanta colosala acum. Nu la acele adevarururi de genul „Iubito, stii, am mai fost insurat o data, am si trei copii, dar am uitat sa-ti spun” sau „Stii, eu sunt putin alcoolic, nu chiar tot timpul, dar din cand in cand”. Ci la acele maruntisuri, care au de-a face mai mult cu ego-ul fiecaruia, cu imaginea despre propria noastra persoana si mai putin cu stabilitatea si profunzimea sentimentelor noastre.

Atunci cand ii intrebam, de pilda, „Dragule, imi vin bine jeansii slim?” si el zice „Hm, nu prea.” Sau „Nu crezi ca sanii mariti chirurgical arata groaznic?” si el raspunde „Nu stiu ce sa zic, unele chiar arata grozav cu silicoane”. Ei, chiar daca nu izbucnim imediat, ceva, ceva, umbra unei indoieli otravitoare tot incepe sa ne roada pe dinauntru. Si, la urmatoarea cearta, ii vom arunca in fata „Normal, eu nu-ti mai sunt pe plac, ca nu sunt o bimbo cu silicoane si cu jeansi marimea XXS!”. Cu siguranta, nici el nu va sti ce l-a lovit si de unde a aparut atacul. Pentru ca a si uitat si va fi doar siderat de lipsa de legatura a acuzei tale cu subiectul real al conflictului izbucnit. Si iti va reprosa, in mod aproape cert, lipsa de logica tipic feminina.

Citeste si:  Cum te intelegi cu soacra?

De ce ne afecteaza atat de mult? Mai ales ca noi stim, pe undeva, ca au dreptate, ca jeansii slim sunt pentru persoanele slim, ca noua lui colega chiar e „hot”, ca fosta lui avea niste ochi incredibili, ca in ultima vreme am pus ceva greutate pe noi etc. Stim adevarul, dar ne doare sa-l auzim rostit de el. Uneori ni l-am dori orb, am vrea sa ne spuna „iubito, esti incredibil de sexi” chiar si cand ajungem la 70 de kg, sa ne spuna ca ne imbracam impecabil chiar si cand am iesit din casa in niste jeansi spalaciti si un tricou largit. Visam sa devenim pentru ei regine absolute pentru tot restul de vietii si ne doare ca, pe parcursul unei relatii, atunci cand devenim mai familiari unul cu celalalt, cand am inceput sa-l lasam sa ne vada si nemachiate, el indrazneste sa ne spuna ca, de pilda, avem un colacel.

Adevarurile acestea marunte ne dor cumplit. Simtim cum ochii ne inteapa de furie, de neputinta. Si am da orice sa ne mai si minta din cand in cand, dar s-o faca frumos. Sau, macar, daca nu se pot abtine, sa ambaleze „constatarile lor” in straturi multiple de miere si sirop, sa manifeste mai multa grija si mai multa delicatete atunci cand se hotarasc sa ne spuna ceva neplacut.

Citeste si:  Barbatii romani, cei mai familisti

Problema este ca „baietii” nu isi premediteaza „marturisirile”. Ele le ies pe gura spontan, fara sa cantareasca lucrurile inainte. Numai noi suntem cele care tinem la diplomatie, cele care ne gandim zile intregi cum sa le aducem la cunostinta faptul ca au cam inceput sa chealeasca, de pilda, si ce e de facut cu calvitia lor incipienta. Desi, in mod evident, ei sunt cei care acorda o importanta aproape nula modului in care arata. Noi suntem cele care isi fac griji noaptea, tin cure drastice, isi lasa o treime din salariu in saloanele de infrumusetare. Si, cu toate eforturile noastre, nu suntem nici macar menajate cand traversam zile mai negre. Meritam atata lucru, nu? Meritam sa fim mintite frumos, nu?
Supararea noastra survenita dupa ce am fost fortate sa inghitim galusca fierbinte, amara si acra in acelasi timp, pare oarecum infantila. Pentru ca, daca tot am intrebat, trebuie sa auzim si raspunsul, nu? Sau poate ca ar trebui sa ne abtinem pur si simplu sa punem intrebari la care stim deja raspunsul. Pentru ca, doamnelor si domnisoarelor, s-o recunoastem, suntem primele care stim ca am pus 3 kg, primele care stim ca rochia nu ne vine tocmai minunat, primele care stim ca noua colega are niste picioare interminabile.

Citeste si:  Romantism in casnicie

Dupa ce el emite enormitatea, ne-am astepta sa o faca in alt mod, cumva mai umil, sa fie mai constient de gravitatea situatiei, mai spasit, nu asa, nonsalant, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Uitam ca, de fapt, noi si ei masuram gravitatea lucrurilor cu alte unitati, ca acolo unde pentru noi se termina lumea, pentru ei e o zona banala, normala, pe care nu inteleg ca trebuie sa paseasca cu papuci de calti, sa foloseasca amortizare, sa umble cu manusi.

De aceea, spun eu ca, atunci cand pretindem „adevarul si numai adevarul”, trebuie sa fim constiente de ceea ce ne asteapta. Sa ne intrebam daca avem un stomac suficient de tare, un orgoliu suficient de maleabil si, nu in ultima instanta, o inima suficient de tabacita. Ar fi indicat sa cream si niste exceptii de la legea onestitatii, nu credeti? Adevarul, luat in sine, suna ca ceva minunat, absolut, ideal, spectaculos. Dar, de fapt, cand ne trezim cu el, fata in fata, nu stim cum sa facem sa il dam mai repede afara pe usa si sa-l ingropam in uitare. Pentru ca, de cele mai multe ori, adevarul vine cu tepi, vine cu spini si ne arunca maracini in inima. Pe care ne vom chinui sa-i smulgem incetisor unul, cate unul.


3 Comentarii
  1. Voi realizati ca de fapt barbatii nu sar plictisi de relatie dak femeile ar mai accepta ceva savoare in plus la relatzie nu doar sex seara,sex dimineatza si in rest munk. CEVA IN PLUS conteaza foarte mult nu silicoane sau nu stiu ce buze. dupa o perioada ajungi sa iti dai viatza ptr pers iubita credeti-ma,toti baietzii sunt la fel,dar datorita societatii si faptului de a fi cool renuntza la sentimente sa zic asa. oricum dak iti zice k teai ingrasat nu iti zice \’\’gata te las\’\’ sau \’\’ pune mana si slabeste\’\’. e doar paranoia

  2. si la urma urmei,daca noi suntem primele care simtim cele 3kg in plus,parerea lor,din start…ar trebui sa o stim.si de ce conteaza atat de mult parerea lor,atata timp cat noi ne simtim bine in persoana noastra?ar fi mai bine daca nu ne-am mai gandi la \”adevarurile\” lor si la ce ar avea ei de comentat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.