Teama care ne-a unit

Unii ar spune ca oamenii stau impreuna din iubire. Eu, mai sceptica din fire, spun ca teama actioneaza de multe ori ca un adeziv mult mai puternic. Iubirea nu mai e fiabila. Cum sa va explic eu, iubirea depinde de mult prea mult variabile. Si are ochii lipiciosi, suferind de un grav strabism. Ca e nestatornica stiam deja. Frica, in schimb, frica e doar a ta. Tu o hranesti, tu torni apa la radacina monstrului, tu singurica ii ascuti dintii. Profitabilitatea ei depinde doar de tine. Cum s-ar zice, cum o cresti, asa o ai.

Sigur iubirea… Ah, iubireaaaa. Tanara fata zglobie, caprioara cu gene ondulate, talie de trestie, flexibilitate de viespe. Sau invers. E aratoasa, are flori mari, ametitor parfumate, otravuri dulci. Si cum stie ea dansa, mai rar. Cine sa-i reziste, cine sa nu-i cada prada cantand ode de multumire in acelasi timp, laudand zeii si plecand capul in fata minunii sale? Cine sa refuze extazul? Numai ca fata asta are o meteahna. Are pasul usor si poate pleca atunci cand ti-e lumea mai draga si bratele mai stranse in imbratisare.

Citeste si:  Cum sa fii fericita in casnicie

Si atunci vine ea, frica. E mica, zgribulita, dar lipicioasa intr-un fel ciudat. Se baga in tine, ti se strecoara in suflet. Ai garda jos si-si face repede culcus. Dupa ce se instaleaza, cu toate ale ei, tentacule inca mici, la inceput de convietuire zice “mai stai, poate se intoarce”. “Nu pleca, o sa revina, o sa vezi, o sa fie bine”. Si trece asa un timp. Tu esti cu urechea lipita de usa, gata sa prinzi cel mai slab zgomot si orice inofensiva scartaitura a podelei din inima. Esti incordata, incordata, ca un arc din care nimeni nu se milostiveste sa mai elibereze sageata.

Mai vin tot felul de creaturi, nu incape vorba. Unele chiar… placute. Agreabile. Consolari pentru marea absenta. Prietenii, amicitii, tovarasii spontane sau construite. Ea e tot acolo, din ce in ce mai incovrigata in tine. Si-a facut cuibar si, intr-un mod ciudat, incepe sa se poarte ca la ea acasa. Nici nu-ti dai seama cand ajunge sa fie consilier principal si, nu de putine ori, vei fi uimita de buna cunoastere a realitatii pe care o poseda si de justetea sfaturilor pe care ti le susura.

Citeste si:  Inca 7 servicii de despartire!

In timpul asta, la el infloreste frica-geamana. Aveti temeri simetrice cumva. Animalutele incep sa comunice intre ele, iar bratele lor va unesc iarasi. Intr-o imbratisare care nu va apartine, dar totusi imbratisare.

N-ati zice ca poate creste ceva acolo. Totusi, se intampla. Nu sunt flori cu otravuri dulci, nici parfumuri de roze, nici liane innodate, dar un ogor cinstit, o gradina de legume tot se leaga. Faceti planuri, faceti proiecte si asta se numeste “am facut un pas nou in relatia noastre”. Inainte nu simteati nevoia pasilor pentru ca erati deprinsi cu zborul in rotocoale si volute. Acum faceti pasi pe care ii contabilizati atent.

Citeste si:  Beautifulpeople.com nu tolereaza kilogramele in plus

Nu spun ca e rau. Pe ogor, cresc legume mari, frumoase, uneori, patlagele pline de pace, cartofii multumirii si varza cu mii de foi a vietii in doi. Uneori, chiar si copii. `

Frica e sigura, orice ar zice unii si altii, carcotasi din fire. Nu te lasa cu ochii in soare si te poti baza pe ea mereu. E cu tine, la bine si, mai ales, la rau. Un singur dusman are: o alta iubire. E posibil sa vina ca o boare sau ca o ploaie cu piatra, vara, dupa canicula. Praful se va alege de ogor. Iar tu, biata fiinta care ai mizat pe frica, te vei gasi in stare sa iesi din culcusul pufos pe care l-a creat in juru-ti si sa incepi sa bantui desertul, sa-ti lasi pielea s-o arda soarele si s-o muste zapezile nordului.


6 Comentarii
  1. Asa vezi tu femeia si, in speta, barbatul zilelor noastre ? Guvernati de teama?

    La un moment dat, credeam ca e vorba de perioada convietuiri prin pesteri.

  2. Buna Iarina, mi-a placut f.mult articolul tau; asa ceva poate fi inteles doar de cineva care a trait aceste senzatii in realitate…iti doresc o zi frumoasa in continuare si cat mai multe articole despre experientele de viata pe care le traim cu totii, dar le intelegem poate mult mai tarziu, doar la maturitate !

  3. Omul modern are insa un enorm avantaj fata de cel… primitiv, chiar daca sunt ff. multi care nu tin seama de el, lasandu-se dominati pana la epuizare/disperare (si nu numai) de propriile temeri.

    Ghici care?

    In primul si in primul rand cele/ cei care au trecut prin starile, situatiile mentionate de tine ar trebui sa-si puna intrebarea asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.