fbpx

Teama de a nu fi sau rostirea si bucuria de a fi

Teama ma chemase sa stam de vorba. O data, de doua ori, de trei ori, de multe ori. Uneori nici macar nu-i auzisem chemarea. Nu aveam urechi sa aud decat cantul. Sau poate nici macar nu era cant. Poate era un ecou mut de cant nicicand cantat. Ii auzisem ritmul…, niciodata versul. Nu venea din lauta, nici din vioara sau harpa. Venea dintr-un ceva ce unii il pot numi chin. Sa fi fost oare chin…? Nu, indiferent cat de ilogic pare, nu pot sa pronunt, nu pot sa cred ca era chin. Era…era ceva care era. Atat. Ceva care exista, in culori vii. Ceva ce face ca prezentul sa devina dintr-un mai mult ca/decat perfect, imperfect. Credeam ca imi voi da seama de toate intr-o dimineata.

Fara sa o astept, o asteptam sa vina. Ca o boala. Fara sa ti-o doresti sau sa o cauti, fara sa te caute neaparat pe tine, te trezesti cu ea band cafea cu tine. Nici macar nu suna la usa, nu se anunta. Doar intra cu praf inecacios, cu noroi abia uscat in tine, in lumea ta. Iti promite ca nu sta mult si o crezi pe cuvant. Ea, boala, nu e fata rea, dar asta-i menirea ei – sa intre in tine. Si nu incepi sa tusesti, nu-ti da frisoane si nici nu-ti da dureri de cap. De fapt despre asta e vorba, nu-ti da nimic si, nedandu-ti nimic, iti da nimicul. Tu ii dai ei. Nu stii ce ii dai, nu-ti dai seama. Pentru ca ea e inceata la vorba si stie sa asculte. Si ii spui tot, tot ce e in tine. Si cum ea nu e fata rea, dar nici proasta, iti ia binele, promitandu-ti la plecare ca-ti va fi bine. Stiam toate astea.

Citeste si:  Sex dupa menopauza

Ce nu stiam era ca nu intr-o dimineata urma sa vina. A venit intr-o seara. De fapt, abia a plecat. Dupa ce a inchis usa, o clipa mi-a parut rau ca nu am strans-o de gat. Dar apoi, mi-am amintit ca s-a intors din hol si mi-a spus ca de fapt nu am cum sa inteleg niciodata, dar ca sunt baiat bun si ca nu va mai veni des pe la mine. Si m-a sarutat pe frunte de bun ramas. I-am spus si eu bun ramas. Cum bun ramas le spun celor ce nu i-am cunoscut inca. O vreme nu vreau sa-i mai cunosc pe cei ce nu-i cunosc. Nu mai merg inspre ei. Sunt prea putini cei ce ma ajuta sa ma intorc la mine. Si mi-e teama de teama ca nu voi mai gasi ulita ingusta care duce inlauntrul meu. Acolo unde e caldura de mai si nori ce-ti lasa in jos scari ca sa poti urca. Mai am un praf din mine, praf din acela rar pe care il primenesc cu fiecare rasuflare a diminetii. Pentru ca dimineata, prima rasuflare nu iese din mine, intra in mine, pentru ca ea este singura curata. Se intampla atunci cand se crapa de ziua si iesi din vis. Si inainte de a trage oblonul visurilor, sufli inspre tine, inspre suflet ca sa primenesti pilitura de praf frumos. Abia apoi deschizi ochii.

Citeste si:  M-a inselat, dar il iert

Tare as vrea sa vad cum mi se deschid ochii, atunci cand sunt inca tulburi de visare! Si tare mult as vrea sa mi-i vad macar in ochii blondei femei frumoase, cu pielea alb-rozalie si ochi mari albastri. Ea sa clipeasca incet si pleoapele, in drumul spre sarutul lor, sa soarba prima mea privire a diminetii. Si acolo in cristalinul femeii blonde, privirea mea si privirea ei sa se confunde, sa se amestece, sa se ia in brate, la adapostul pleoapelor care sa le fereasca de rau. Abia cand privirile au devenit una singura, ele pot iesi, coborand atente si intrebatoare pe gene. Incet-incet, privirea, de acum una, va cobori sprijindu-se de nas, pana ce va ajunge pe buze, pe buzele tale, unde privirea ta si a mea pot deveni rostire. Rostirea si bucuria de a fi.

5 Comentarii
  1. Articolul tau Nino, chiar daca inceput intr-o nota trista, imi arata un suflet chinuit, dar care a fost observatorul intregii sale trairi, a intregii sale temeri, pe care a depasit-o. Puternic, a lasat in urma tot raul care a fost (poate cu un scop…) si care pretuieste acum poate si mai mult frumosul si bucuria de a trai. Nu stiu daca cu bucurie sau cu tristete, ma regasesc in randurile tale. Ceea ce stiu insa este ca trebuie sa vedem in fiecare zi bucuria \”diminetii tale \” si nu \”seara temerilor\”. Toate cele bune…

  2. Lili, totul este cu un scop:) Mai mult de atat n-am ce spune (adica am:), dar e de ajuns cat am spus). Ma rezum la a spune ca observatiile tale cat se poate de corecte, deci multzam pt atentia cu care ai citit:) Cat despre felul in care te-ai regasit, tu stii cel mai bine. Bucurie si drag de oameni sa fie.

  3. Trist, dar adevarat ceea ce ai descris. Iti doresc sa gasesti numai persoane care te vor ajuta sa te intorci spre tine, si sa ai la ce te intoarce. Nimeni nu ne ia nimic, noi dam …. din prea plin. Nu cred ca ai depasit \”momentul\” , dar cred ca-ti doresti cu toata fiinta lucrul asta. Succese si Iubire!

  4. Nu pot spune decat \”DA\”! Chiar astept sa vad mai multe din omul asta, pentru ca sunt sigura ca are multe in el. Iar daca el se poate intoarce inspre el inusi asa cum a spus, atunci ea, acea ea, va fi o fericita.

Lasă un răspuns la ana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.