Tigara si stanjeneala de dupa

De obicei, problema se pune invers. Facem conversatie si, abia apoi, daca totul merge bine, daca mancarea a fost buna si vinul companion pe masura, daca cearsafurile miroseau a levantica si perdelele a margarete, abia atunci, ei bine, da, facem sex. Uneori insa, nu stiu daca ati patit-o si voi, universul se da de-a dura si ne invarte mai ceva ca o masina de spalat si lucrurile se petrec oarecum altfel, “usor diferit”: te trezesti in pat cu un individ si nu stii despre el, bunaoara, daca este bautor de espresso sau de cafea la nisip, daca soarbe ciorba sau e gratios ca o gazela, daca obisnuieste sa lase jos geamul din masina la stop cand asculta hip-hop si sa hatane energic din capatana. Ma rog, poate ca exagerez eu putin, iar in legatura cu ultimul aspect macar intuiti cate ceva si nu v-ati aruncat orbeste in cearsafurile cele satinate fara sa aveti nici cea mai vaga idee despre companion.

Asta ar fi un scenariu de stanjeneala de dupa. Cand nu va cunoasteti prea bine, a se citi mai deloc, si acum, fara lenjerie pe voi, vi se pare ca e tardiv sa incepeti s-o faceti. Cam ce-ar mai fi de zis? “Tu ce hobby-uri ai?”, “Unde pleci in vacanta?”, “Esti multumit de jobul tau?”/

Citeste si:  De ce insala femeile?

Ar mai fi unul in care sexul nu a fost tocmai minunat. Cand zic asta, nu inseamna numai cantitate nula de orgasm. Caci am invatat doar sa nu ne mai masuram satisfactia numai in concentratia de climaxuri pe centimetru patrat de piele, nu? Pe scurt, cand totul a mers prost. Atat de prost, incat nu mai vrei o incercare. Vorba aia cu incercarea, moarte n-are s-a adeverit, acolo pe loc, in pat, intre cele patru picioare ale voastre reunite. Si cum intr-adevar, o partida dezastruoasa de sex n-a omorat pe nimeni, acum ti-o poti aminti. Si stai, si o rasucesti, si iar o sucesti pe toate partile. Si daca ai fi cuprinsa de un brusc elan justitiar, si daca ai stii, la nivel teoretic, cel putin, ca vina in pat se imparte mereu la doi, parca totusi talerul de pe partea ta sta suus, in aer, iar al lui are toate picioarele pe pamant. Asa de anapoda ti se pare ca a mers totul.

Citeste si:  Ce sa nu-i spui niciodata?

Dimineata care aduce cu sine amintirea si constientizarea imbraca doua forme posibile:

l. el se poarta ca si cum “balamalele” sunt unse si se preface ca nu aude groaznicul lor scartait. Te intreaba daca va vedeti la pranz, daca ai chef de un film diseara sau chiar iti spune ca abia asteapta sa reeditati fapta in timp ce tu nu stii cum sa-l faci sa plece mai repede si doar politetea te impiedica sa-i arunci boxerii pe geam.

2. atmosfera e tensionata, domnul e bosumflat, se inveleste strasnic in cearsafuri, stii ca nu doarme desi are ochii inchisi, iar tu visezi, intoarsa cu spatele la el, momentul in care te vei regasi singura, clipele in care cu maxima usurinta, in cazul in care te va mai cauta, vei gasi in tine puterea de a inventa scuze pentru a-i refuza eventuale viitoare invitatii. Speri insa, in acelasi timp, ca acestea sa nu mai vina si sa nu ti se mai ceara o a doua sansa.

In rest, motive de stanjeneala s-ar mai gasi, vorba ceea. Unii dintre noi au gusturi mai neortodoxe. Pe care se reped sa si le exprime fara sa investigheze mai inainte daca au de-a face cu un seaman sau, din contra, cu cineva caruia “exotismele” ii repugna total. Sau mai pot interveni diverse accidente de ordin biologic sau cauzate de exces de alcool sau mai stiu eu ce alte substante interzise si semi-interzise. Problema e: cum trecem peste? Cum iesim cu fruntea curata si cu hainele nu prea sifonate? Vorbim sau ne facem ca ploua? Discutam sau “trecem peste” in tacere? Punem punctul pe “i” sau il lasam si fara palarie? Cred ca nu exista reteta pentru nimic din toate acestea. Depinde de persoana, depinde de cat de tare vrea sa uite sau sa afle “adevarul”, depinde de cat de interesat e de noi. In principiu insa, daca vrei o relatia cu un om alaturi de care ai trait momente stanjenitoare, de orice natura ar fi ele, cred ca trebuie discutat. Nu chiar de la bun inceput, caci asta probabil ar speria majoritatea pretendentilor. Dar, mai tarziu, poate ca ar merita sa aducem vorba mai ales daca motivul persista, daca problema se cronicizeaza.

Citeste si:  Despre relatii si oameni

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.