Timpul incepe maine

Stiam ca timpul incepe de maine. Stiam ca la miezul noptii se pornesc rotitele, moara incepe sa macine si ca eu nu sunt gata. Stiam ca maine incepe sa curga nisipul si eu aveam pasi de repetat, miscari de exersat. Lasa-ma sa plec, lasa-ma sa plec, iti ziceam in gand. Si gandul mi se izbea ca o pasare alba si oarba de peretii camerei. Si statea acolo, tesand panze peste mainile mele si legandu-mi picioarele.

In timpul asta, puneam de ceai. Tu citeai ziarul pentru ca te interesa grozav ce se intampla in lume. Nu stiai ca timpul incepe de maine. Numai mama ma privea cu reprosul copiilor nenascuti inca. Imi simtise fuga din cap si-mi vana pasarea alba cu un arc cu sageti de plastic. Eu ii radeam in fata si ea ma facea obraznica. Tu ne rugai sa ne potolim odata.

Noaptea aceea, nu am dormit. Am stat si m-am uitat pe geam, masurand pasii cainilor din amintiri. Interesante traiectorii mai aveau, acolo in imponderabilitate, acolo unde timpul nu se nascuse si unde pielea mea era fara pata. Toata a ta. Intinsa ca o coala de hartie pe care tu desenai cu mana sigura tot ce-ti trecea prin cap. Si eu te lasam. Iti apasam mana mai tare pe creion. Iti explicam consistenta sanilor si iti aratam din ce e facut sangele meu. Iti aratam mecanismul fin al hemoragiilor controlate. Ca te iubeam, nu de alta.

Citeste si:  Dispozitivele intrauterine - steriletul

De la un timp insa, incepusem sa simt o mica greutate, cat un degetar, in calcai. Si parca ma intepa si un bold in coloana vertebrala. O vreme, n-am bagat de seama. Ba chiar ma distram. Mi se parea ca mi se curba mai frumos piciorul in mers. Ca e ca un sarpe spatele. Vitrinele mi-o confirmau. Si asta fara sa calc pe la sala. Doar ma stii, lenesa ca o pisica. Asadar, zilele imi faceau cadouri frumoase si nemeritate. Plateam cu zambete si flori.

Dupa aia, degetarul ala a inceput sa se transforme. Ceva il pusese la dospit, aluat in carnea mea, painea crestea din indoiala. Se marea. Dimineata era suportabil. Ca o pietricica in pantof, pe jumatate in afara. La pranz, era cat o minge de tenis. Iar seara, seara ma rostogolea pe mine dupa el. Prin tot felul de locuri. Parcuri, bulevarde cu masini insirate in margele, balti si caini flamanzi, paini mancate pe jumatate. Mereu caini. Nu acasa. Nu acasa insa. Noptile, eram grea. Grea ca pamantul. Plumb si fier, mercur si platina. Ciudat mi se parea ca salteaua nu se curba sub mine mai mult decat de obicei. Ciudat mi se parea si ca mainile tale reuseau inca sa ma cuprinda. Ciudat mi se parea ca ramaneai intreg dupa aceea. In mine, ardeau toate si pasarile isi pierdusera nordul si tarile calde si ecuatorul se intorsese spre poli si punea corali in calota glaciara. In ziarele tale, nu se spunea nimic de toate astea.

Citeste si:  Trucuri pentru a face viata in doi mai placuta

Si ma priveai cu ochii tai in care inca picura. Mustea. Iubirea. O recunosteam, dar era ca si cum as fi avut un copil care ma incomoda teribil. L-as fi trimis la internat. L-as fi dat spre adoptie. Fusese al meu, dar ne instrainasem. Fusese al meu, dar sanul il refuza. Asta imi spuneam mie noaptea, in camera mea cu pasari lovindu-se de pereti, in timp ce masuram pasii cainilor. Sigur ca nu auzeai nimic. Sigur ca le puneam botnite si, pentru fiecare vorba, coceam un cozonac. Numai vanilie si galbenus de ou. Framantam faina, framantam dragostea. O marunteam in zaruri. Si degetarul ma durea in calcai.

Citeste si:  Gelozia, o boala mutilanta

O vreme, iti daruiam multe. Cutii frumos ambalate, in cirese, si iarba, si aur. Inauntru, peretii eram manjiti cu vina. Ispaseam. Colindam vaile plangerii si plantam roze. Si margaritare. Sapam pamantul cu mainile goale. Intram in Groapa Marianelor si asteptam vanatorii de balene cu harpoanele lor. Ieseam in fata tancurilor si ma rugam sa fiu lovita. Sa cad acolo. Orice, numai sa nu trebuiasca sa scot degetarul acela induiosator de inutil, care nu ma proteja impotriva nimanui. Vina sedimentata. Vina granulata in conglomerate. Pietrele pe care le mancam la cina inainte sa ajungi tu acasa. Te mirai putin ca nu mai mancam impreuna, dar credeai ca e vorba doar de cochetaria mea. Nu te contraziceam. Simteam degetarul inflamandu-se iar. Si boldul strapungandu-mi treizeci si trei de randuri de celule.

Lasa-ma sa plec, lasa-ma sa plec, iti cantau toate pasarile migratoare.


7 Comentarii
  1. Frumos ambalata neputinta despartirii. Un fel de …dulce-amar…
    E intr-adevar greu atunci cand in suflet apare nemultumirea convietuirii alaturi de cineva (candva drag), in cap incolteste ideea separarii si totusi sa nu \”poti\”sa-i dai curs. Mai ales daca partenerul iti arata inca dragostea lui, daca se incadreaza in \”standardele generale\”, deci nu ai un \”motiv serios\” (pe cele sufletesti…nu le intelege nimeni). Asa ca…ori te ranesti pe tine rabdand ace prin 33 de straturi de piele si sufletul nemultumit, ori ranesti partenerul care inca te iubeste si nu intelege de ce ii faci asta. Greu…

  2. pur si simplu esenta sufletului ratacit insetat de libertatea pe care nu e inca pregatit sa o obtina…..sufletul care ar pleca si care totusi ar ramane….e superb…

  3. Momentele de rascruce, la stanga.. .sau la dreapta… sunt momentele din viata in care simti ca traiesti cu adevarat…

    Indiferent de decizie, sa nu ramana parerea de rau si reprosul …

  4. ceva asemanator patesc si eu…vreau sa ma despart de prietenul meu pt ca vad ca nu ii afectos cu mine , nu are timp si de fiecare data reuseste sa ma faca sa ma razgandesc…si nu dureaza 5 min si iar ma face sa imi para rau ca m-am razgandit…poate ca daca l-as iubi ar fii altfel dar nu pot sa il iubesc nu stiu de ce

  5. @ Ioja

    Nu stiu daca am inteles eu bine, dar din ce imi povestesti .. cand esti singura cu gandurile tale esti nemultumita, ai vrea altceva… in prezenta lui, te face sa te razgandesti, deci are autoritate in fata ta.

    Parerea mea, spune-i in fata exact ce simti si ce doresti ( are suficienta autoritate incat sa se apere, deci nu il poti ataca cu ceva anume ).. sau cere parerea unui specialist in domeniu .

    Ca te iubeste sau nu te iubeste, oricum e o problema . La fel persoana ta, iubeste sau nu iubeste, dar sa te simti singur in 2, este cel mai nasol .

    O saptamana usoara !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.