Uita ca ti-am promis ca voi muri

Nu stiu daca ati observat, dar, dupa ce o relatie se incheie, dupa ce se canta prohodul si se impart colacii reprosurilor, oamenii isi lipesc bine pe fata anumite masti, anumite comportamente. In functie de statornicia sau lipsa ei, in functie de educatie, personalitate, masca este colorata in diverse culori.

Nu-mi spuneti ca, dupa ce ati spus adio cuiva, il inchideti in spatele unei usi de otel si il zavorati bine cu sapte lacate. Nu-mi spuneti ca nu mai tresariti cand il vedeti, ca nu simtiti cum cineva va sectioneaza o vena in spatele genunchilor, va toarna apa rece pe sirea spinarii sau va impunge timpanul cu o pana de gasca. Ideea e ca trebuie sa reactionezi rapid. Sa-ti compui deghizarea, sa reactionezi prompt.

Pentru ca, desi i-am spus ca viata e nimic fara el, praf si pulbere, tristete si amaraciune, pelin si mucegai, am supravietuit. Dar acum, ca lucrurile au fost facute si nu mai pot fi desfacute, trebuie sa facem tot posibilul sa nu aratam ca totusi, chiar daca nu am murit, nici mult nu mai aveam. Ce daca am fost in convalescenta promisa si pentru care am jurat pe toti astrii si pe toate figurile marcante ale istoriei? Trebuie sa parem ca venim de la bal, nu de la spital. Este aproape amuzant cum, prin tot ce facem, contrazicem singure, cu eforturi intense, toate juramintele pe care le-am facut.

Citeste si:  Teatrul cand cortina ne e cearsaful

I-am spus ca nimeni nu ma va mai face sa rad ca el. Si iata-ma razand cu gura pana la urechi de o gluma cretina, pescuita de pe net, primita intr-un mass.

I-am declarat ca nimeni nu mai face o cafea la fel de buna si ma pomenesc spunand ca acum trei ani, in vacanta in Italia, am baut cel mai espresso „ever”.

I-am promis ca, orice ar fi, el va ocupa un loc in mine si iata-ma cum va grabesc sa-l dau afara, sa matur si sa sterg praful in urma lui. Asta sunt eu. Incerc sa ma scutur si ma avant cu pieptul gol spre toate nimicurile, le infulec, fara sa le mestec, ma inec si o iau de la capat. Ca sa uit, sa anulez, sa umplu cu altceva. Iar el, el trebuie sa constate starea mea de „plinatate”. „Uite, vezi, nu sunt goala! Uite, vezi, sunt plina, plina pana la refuz!”.

Ziua, compunem replici si reactii. Nu suntem nicicand mai creative, nu jucam nicicand mai mult teatru ca atunci cand „dam” peste el. El, cel caruia i-am spus „adio”. In fata omului care ne-a vazut cu genunchii juliti, cu palmele sfasiate, cu hainele pline de colb, cuvinte amare pe buze, aparem ca femei bionice. Impenetrabile, perfecte ilustratii de revista. Caci asta inseamna demnitatea pentru noi. Scurta ne e memoria sentimentala si mizam pe faptul ca si a lui este fel de subdezvoltata, de oloaga ca a noastra.

Citeste si:  Compatibilitate Balanta cu celelalte zodii.

Noaptea, ne regasim cu fetele botite in perne si asternuturi reci. Aici e ok, suntem la noi acasa, nu mai trebuie sa montam scene pentru nimeni. Maine vedem noi ce facem. Maine o luam de la capat. Acum ne putem implanta unghiile in carne, aceeasi carne pe care maine o vom arata impecabila lumii, careia ii vom sterge ridurile. Acum ne putem plange ochii, aceiasi ochi pe care maine ii vom rimela si cu care il vom privi pe el, direct, ascunzandu-ne lasitatea in spatele stratului de fard. Acum stam cu genunchii la piept, ghemuite, stranse in noi, dar ce mandre vom pasi maine, ce tari ne vor fi sanii, ce impertinente gambele!

Straine imi sunt nepasarea si delasarea. Straina mi-e indiferenta. Dar cu toate acestea, ce pret sunt dispusa sa platesc pentru ea. Ne intalnim si rad, iar sunetul hohotelor mele ma zgarie inauntru, cu bricege mici, elvetiene, dupa primele trei straturi de epiderma. Care imi sunt totusi suficiente pentru platosa. Zburd, vorbesc cu toti, privirea mi-e usoara, iar pasii mei nasc in mine avalanse de pietre, pornite din hauri peste oasele mele. Pe el il intreb „cum mai sta cu dragostea” si intrebarea imi mananca incet o jumatate de ficat, pana sa aud raspunsul. Pot merge pana acolo incat in a-l intreba, pe tonul cel mai frivol din lume, plin de sclipici si de zurgalai, daca ma mai iubeste. Si in timpul asta sa simt cum, incet, incet, ventricolul stang mi se desprinde si cade undeva, undeva, nici nu-l mai zaresc. Il gasesc eu cand ma intorc acasa. Se rezolva, totul va fi bine. Sau ce ar fi sa-l invit la dans? Ca sa vada ca mainile lui nu mai lasa urme pe mine. Ca sa vad ca degetele lui nu imi mai jupoaie pielea si ca nu trebuie sa alerg la sectia de „arsi” a celui mai apropiat spital? Ce conteaza ca, dupa pasii astia maiestuosi, dupa mana aia atarnand molatec pe umarul lui, voi incerca sa ma cos, sa imi grefez organe de la donatori anonimi, sa ma carpesc cum stiu eu mai bine pe masa din bucatarie?

Citeste si:  Cateva sfaturi esentiale intr-o relatie (partea a II-a)

23 Comentarii
  1. CE PROSTIE!

    CE SCRIE ACOLO E VALABIL POATE PT FEMEIA PARASITA.

    CEA CARE ALEGE SINGURA SA PARASEASCA, O DOARE IN COT DE CE MAI FACE FOSTUL, NU-SI DUCE GENUNCHII LA GURA SUSPINAND, NU REGRETA, CI INFLORESTE PT EA SI VIITORUL CE SI-L FACE SINGURA.

    DOAR CEL PARASIT SPERA SA I SE SIMTA LIMPSA, LOCUL LUI GOL SA DOARA, SA FIE UMPLUT CU SUFERINTA.
    O TAMPENIE.
    SENTIMENTELE SE MATURIZEAZA ODATA CU OAMENII.
    FEMEILE SE DETASEAZA MAI REPEDE, USOR, CONSTATA CU STUPOARE CA VIATA OFERA FERICIRE, LINISTE, SATISFACTII, BUCURII DEPARTE DE EL, DECAT CU EL.

    NU NUMAI CA NU TI SE INMOAIE NICI UN GENUNCHI, STAI SI TE INTREBI CE DRACU AI GASIT LA EL ATATIA ANI SI CUM DE DRACU L-AI SUPORTAT.

    CEEA CE E SCRIS IN ARTICOL E VALABIL PT BARBATI NU PT FEMEI.
    EI FAC FIXATIE PT O FEMEIE FARA DE CARE NU POT TRAI.
    CATE FEMEI ATI AUZIT CA S-AU SINUCIS DIN DRAGOSTE RANITA?
    BARBATII FAC ASTA.
    FEMEILE FAC SEX CU PRIMUL IESIT IN CALE SI DESCOPERA CA …. UNIVERSUL NU SE INVARTE IN JURUL UNUI SINGUR BARBAT.
    ALTFEL SPUS, MERGE MAI DEPARTE, ISI FACE PROMISIUNI, INSA SIESI, NU LOR.

  2. wow, si primul comentariu din partea unei domnisoare, probabil parasita de vreunu\’, confirma ce spune articolul :)) daca tot zici ca te detasezi asa de repede, de ce scrii cu atata patos de baieti? a, sau probabil inca nu ti-a iesit primul in cale cu care sa faci secs. mai insista, nu renunta asa usor.

    si apropo, o intrebare pt edificarea sufletului meu ratacit. de ar avea o fata genunchii juliti? si palmele sfasiate????

  3. conform lui AMIDAMARU sunt un barbat, nu de alta dar ma regasesc in fiecare cuvant si virgulita din articolul de mai sus, se potriveste oricarei femei care a iubit pana la epuizare si a fost parasita… si tin sa te contrazic, chiar daca tu esti cea care pune punct, oarecum tot te mai intereseaza ce face fostul, nu suferi, dar asa pentru orgoliul tau iti doresti sa stii ca se gandeste la tine

  4. sunt de aceeasi parere cu a lui \”smaranda\”, ma regasesc in fiecare cuvant si virgulita din articol si mai spun ca doar cine a simtit dragostea adevarata poate trai cele spuse in acest articol.

  5. SMARANDA, PT ORGOLIUL MEU… NU DAU DOI BANI PE CE GANDESTE FOSTUL.
    NU-MI PASA, NU MA INTERESEAZA.
    M-AS BUCURA SA-I FIE BINE SI SA MA IGNORE TOTAL.
    AM TRAS LINIE, AM PUS PUNCT, TRECUTUL NU MAI CONTEAZA.
    IMPORTANTA ESTE VIATA MEA DE ACUM INAINTE.
    TRAIESC PREZENTUL, PRIVESC VIITORUL, IMI FAC VISE, PLANURI NOI SI E AL NAIBII DE BINE.

    SUCCES CE INCEP O VIATA NOUA!

  6. Ms k m-ai facut sa zambesc cu acest articol…eu trec prin asta chiar acum…dar am fost parasita,nu am parasit,oricum,fiecare cuvintel este adevarat,pe mn una ma reprezinta perfect…sper sa trec si peste asta,oricum…voi uita k i-am promis k voi muri.

  7. Sincer, e adevarat ca exact ce scrie in articol ne vine sa facem. Dar desi parasesti sau ai fost parasita, si mai ales daca ai iubit si nu a mai mers, tot nu te doare in cot. Poate doar daca ai suferit atat de multa umilinta sau mai stiu eu preferi sa crezi ca nu te doare deloc. Daca nu te doare, nu te mai prefaci..iti vezi de ale tale si nu te mai gandesti la ce sa faci in urmatoarea clipa. In schimb eu cred ca nu trebuie exagerat cu mastile. Atat cat sa iti fie tie bine, sa nu starnesti prea multa compasiune celor din jur. Apoi, iti vezi de viata ta, pentru ca e adevarat..nu mori fara nimeni, mai ales daca tu nu vrei.

  8. numai daca nu ai iubit nu te intereseaza ce face celalalt. e greu, indiferent cine face pasul vine un moment in care te gandesti la ce a fost, iti apare un zambet in coltul gurii cand faci nu stiu ce lucru minor si iti aduci aminte cat va amuzati cand il faceati amandoi…frumos articol

  9. este extraordinar de frumos articolul …. se intampla .. se simte ….si doare al naibii de tare . Indraznesc sa o contrazic pe domnisoara ce a dat primul comentariu … poti simtii toate aceste lucruri chiar daca tu i-ai dat papucii lui . Uneori nu te poti impotrivii unor circumstante ce sunt oricum mai puternice decat voi2 la un loc …. si constatand ca ti-e rau si asa …. decizi sa tai raul de la radacina desi stii ce v-a urma ….si cand zic ce v-a urma … ma refer la calvarul asta .. la lupta cu tine insuti …E greu sa ii zambesti sfidator cand ti se rupe sufletul ,…dar totusi esti constienta ca e cea mai buna decizie . am trecut printr-o situatie similara … nu mai aveam ce face sa salvam acea relatie … era totul prea cazut … eram afundati intr-o prapastie pe care cred eu doar timpul o va distruge. Amandoi am contribuit la formarea acelei prapastii …cu cate un gest … cu cate o vorba …. cu o atitudine … cu un zambet taios …. cu o minciuna ulterior descoperita … uneori …au contribuit si ceilalti … dar ce sa faci , chiar daca au contribuit si ceilati tot vina noastra e ca i-am lasat …..Chiar si acum 1 luna i-am dat un mesaj in care ii spuneam ca nu- mai ubesc si sa ma uite ….si asta pentru ca eu sunt constienta ca in momentul asta nu putem facem nimic impreuna …
    unii ar numi o astfel de atitudine lasitate …. insa e relativ … Se poate considera lasitate deoarece a preferat sa fuga in loc sa ramana pe pozitii luptand pana la capat pentru iubirea in care totusi mai crede…dar ma repet si spun …. UNeori e mai bine sa lasam timpul sa faca ce stie mai bine … trece… si da raspunsuri , vindeca rani , ne deschide ochii , ne maturizeaza
    …. deci se inampla …. dupa ce ati crezut amandoi ca sunteti facuti unul pentru celalalt …. pur si simplu sa se duca orice urma de intelegere intre voi2 …. doare in continuare deoarece raman sentimentele , ramane iubirea …. insa cu totii stim prea bine ca iubirea nu e suficienta … nu e deajuns …. trebuie mai mult ca sa mearga ….
    pentru persoanele ce trec printr-o situatie similara an advice daca imi permiteti : daca e sa fiti impreuna … veti fii …. nimic si nimeni nu o sa se poata impotrivii ….trbuie decat putina rabdare … iar daca e sa fie el sau ea pentru tine …. va fii !

    scuze ca a trebuit sa va expun oarecum situatia mea … dar ..fiecare incearca sa spuna ce stie … ce a invatat si el …
    Felicitari pt articol !!!!
    numai bine ….

  10. daca ar fi totul atat de simplu ca si in primul comment viata ar fi mult mai usoara. si eu am fost in situatia in care am rupt relatia desi il iubeam. tocmai de aceea am rupt relatia pentru ca eu il iubeam si el nu. si am tras linie, si mi-am continuat viata, si am facut planuri fara el. dar bineinteles toate astea erau valabile pana in mom in care eram in prezenta lui. si atunci deveneam o persoana mica si slaba. cunosc toate trairile din articol mai bine decat mi-as fi dorit vreodata. as vrea sa-i dau un sfat la nothing left 4 me :probabil in mom acesta ai impresia ca nu o sa mai fi niciodata cum ai fost inainte de el si probabil ca ai dreptate. dar incet incet o se aseze linistea si o sa te trezesti intr-o zi si spre seara o sa iti dai seama ca primul tau gand de dimineata nu a mai fost el, si o sa faci lucruri pe care le faceati impreuna si o sa iti dai seama ca te bucuri de ele si fara el. sper ca perioada aceasta sa iti ramana ca si o lectie invatata si nu ca si un regret. pana la urma iubirea nu are nici un farmec fara suferinta dulce amara.

  11. Ok . Ma regasesc uneori , depinde de relatie , depinde pana unde s-a ajuns . Daca a avut grija sa te termine de tot \\\”specimenu\\\” nu cred ca mai stai si plangi 🙂 . Right ? Si e adevarat ca femeile suporta mai usor durerea decat barbatii . Numai ca ei sunt prea orgoliosi sa arate cum ca ar suferi , dar sufera mai mult decat noi 🙂 Unii nu toti 🙂

  12. Este excelent articolul! Ne-am despartit la 3 saptamani dupa ce am pierdut sarcina si la 2 luni pana la nunta. A fost si este crunt, nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Am zacut la pat 2 saptamani in care nu mancam, nu dormeam, plangeam in continuuu si asteptam un semn de la el, un sms, un tel in care sa-mi zica ca regreta ca a renuntat la relatie pentru parintii lui. Niciun raspuns la sms-urile mele sau la telefoanele mele. doare! Ieri m-am dat jos din pat 🙂 Incerc acum sa ma pregatesc pentru momentul in care va veni sa-si ia lucrurile de la mine. Sper si imi doresc enorm sa fiu tare!!

  13. cea mai grea suferintza este cea din dragoste..am trecut si eu prin asta…si femeile sufera la fel de mult ca si barbatii..un sfat pentru cei car trec prin asta:iesiti cat mai mult,si incercati sa va umpleti timpul cu ceva:)..si asteptati sa va loveasca din nou sageata lui cupidon:)ps foarte interesant articolul

  14. FETELOR ,ACEST ARTICOL E SUPER.SA VA ZIC DE CE.DIN ORGOLIU SI DIN PROSTIE PT O JICNIRE PE CARE AM PRIMIT-O DE LA FOSTU LA SUPARARE,MAI MULT CA SA IL PEDEPSESC POATE NU MAI STIU CE A FOST EXACT ATUNCI IN MINTEA MEA MI-AM ZIS CA NU II PERMIT SA MA JICNEASCA ASA SI AM PUS CAPAT RELATIEI.DUPA 5 LUNI EL A MURIT INTR-UN ACCIDENT DE MASINA,:(.NU VRETI SA STITI CATE REGRETE AM AVUT SI INCA MAI AM SI PARCA MA MACINA NON STOP DESI A TRECUT MAI MULT DE UN AN DE LA DECESUL LUI,AS FI AVUT ATATEA SA II SPUN…NICIODATA SA NU PARASITI FARA A ANALIZA BINE SITUATIA!!!EU AM FOST IMATURA ATUNCI…AM CONSIDERAT K M-IA AJUNS PANA IN GAT DAR COMUNICARE ESTE SOLUTIA IN ORICE RELATIE..VORBIND CALM SI SPUNAND MEREU TOT CE NE DERANJEAZA.AS FI FRUT SA FI FACUT ASA SI ATUNCI…DAR…

  15. Foarte ciudat cum fericirea este diferita pentru toti insa tristetea e la fel pentru toata lumea. Eu trec printr-o despartire si articolul m-a facut sa ma simt oarecum mai bine la gandul ca nu sunt singura care face acelasi lucru in fiecare zi si fiecare seara, care se intreaba daca el se mai gandeste la mine, daca voi putea trece din nou peste asta si mai ales cand se va intampla acest lucru.

  16. Intr-adevar frumos articolul:) Pt. \”Oana2705\”, ai dreptate in tot ceea ce spui….am trecut si eu prin asa ceva..M-am despartit dupa o relatie de 2 ani..din initiativa mea circumstantele(normal)….si cu toate astea am suferit…nu ma gandeam eu pe atunci ca daca va fi sa fie…..tot al meu va deveni….Credeam ca am incheiat cu totul acesti capitol….A durut….nu atat pe moment insa….cu timpul cand am incercat sa ma atasez de altcineva si….diferenta era imensa…Atunci am realizat practic ce am pierdut, dar practic era imposibil….Vorba ta….fusesera prea multe la mijloc…prapastia era deja prea mare….eu aveam deja pe cineva….el plecase in strainatate…Si destinul a facut ca dupa 2 ani de pauza in care nici unul nu credeam ca ne vom mai vede (sa nu ma povestim de atractie) , ne-am intalnit accidental…el era singur….eu intr-o relatie care nu mergea deloc…si am inceput sa ne intalnim….sa vobim….si sa constatam ca sentimentele niciunuia nu se schimbasera….doar circumstantele….nu mai eram niste copii….ce era grav la inceput acum erau deja lectii invatate….erau lucruri ridicole…Si de atunci suntem impreuna….imediat facem 3 anisori de relatie noua:) si este bine….si cu mult mai intens….pt. ca timpul le-a rezolvat pe toate! Timpul a vindecat si in cazul nostru rani….:) Succes fetelor in a va pastra demnitatea, respectul fata de voi….si sa iesiti din aceste cumpene ale vietii!
    P.S. Mi-a placut faza aia cu \”tristetea e la fel pt toata lumea!:)\’ Sper ca vor fi si articole unde sa fim toate si toti fericiti!:)
    Numa\’ bine!

  17. este un articol sincer si sensibil.felicitari:) toti si toate care au iubit au simtit asta…unele rani se cicatrizeaza…altele raman deschise…viata merge inainte

  18. Ce dreptate ai! momentan si eu trec prin tot ce ai scris aici, i-am spus ca sunt un nimeni fara el…dar in viata de zi cu zi stiu sa port o masca in care sa nu-si dea lumea seama ce simt..doar cei ce ma cunosc cu adevarat stiu ce-i in spatele ei..si numai eu stiu cand ajung seara acasa si ma pun in pat ce am in suflet si adorm plangand….daca iubesti cu adevarat asta ti se intampla..n-ai cum sa traiesti prezentul cat inca te mai bantuie trecutul!

  19. amidamaru,oana2705 si stefania…prea mult tv,prea mult net..nu mai stiti unde e locul si ce ar trebui sa fie si sa faca o femeie; sa urmeze barbatul,sa il asculte,sa il respecte. (cand el o iubeste si pretuieste).
    acum tot ce va mai ramas este faptul ca va considerati neintelese,subminate,cand defapt sunteti deviate de la traiectoria unei societati normale si pasnice. beti capucino in italia…bravo..mamele voastre se bucurau daca primeau o floare de la un barbat dar pe voi nu va intereseaza,nu mai stiti sa pretuiti lucrurile simple. ca si oana2705 care spune ca il iubea/iubeste dar ia dat papucii…cum poti spune asa ceva despre cineva pe care il iubesti?…ce limbaj este acesta? de o domnisoara? in nici un caz! sa va spun eu ceva: cand iubesti pe cineva cu adevarat si el te iubeste NU ai cum sa ii spui sa plece,pt. ca insusi sufletul,mintea si corpul nu te lasa – sa lupti pt. ceea ce iubesti este cel mai frumos lucru pe pamant…banii,averile si restul nu au nici un pret in acomparatie cu dragostea. maturizati-va,invatati ce este iubirea si poate atunci o sa intelegeti. pana atunci,lasati scrisul pe net, cititi o carte buna,invatati sa gatiti o mancare,sa va purtati in societate,sa respectati oamenii,sa va bucarati de lucrurile marunte,de zambetul unui copil sau de simplu fapt ca cel ce va iubeste va da un telefon. ceva este sigur pana acum,cei ce nu au stiu sa aprecieze si sa se bucure de cei dragi…i-au pierdut pt. totdeauna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.