Din cand in cand avem nevoie de incurajari altfel decat prin cuvinte. Din cand in cand avem nevoie sa fim speciale, dorim sa credem ca ceva in micul nostru univers s-a intamplat pentru NOI chiar daca a aparut aleator. Ideal este ca langa noi sa se afle persoane care sa ne faca sa ne simtim diferite, importante – aceasta considera unii ca ar fi primul ingredient din reteta fericirii.
Exista insa si intamplari care nu ni se adreseaza neaparat noua, dar pe care ni le atribuim in secret si despre care ne place sa credem ca sunt semne pe care ni le-a trimis ceva sau cineva… pentru ca meritam, cum spune sloganul. De 1 Martie, de exemplu, doi porumbei si-au refacut cuibul de anul trecut la geamul meu. M-am trezit in uguielile lor si erau inconjurati de atat veselie si gingasie incat imediat am considerat intoarcerea lor ca primul martisor pe care l-am primit si am inceput sa caut motive pentru care Cineva mi-a facut o astfel de surpriza. Am zambit putin mai tarziu gandindu-ma ca aceeasi reactie au avut-o probabil si vecina de la etajul trei si vecina de la etajul 2.
Avem parte de o primavara minunata anul acesta, o primavara care mi se pare ca incearca sa imi spuna ceva. Pluteste in aer o aroma pe care nu o pot defini ce ma invaluie si ma ameteste… o primavara diferita de alte primaveri… pentru ca asa este sau pentru ca asa imi place mie sa cred. Cine ma poate convinge pe mine ca cei doi porumbei nu s-au intors la fereastra mea pentru ca ceva mai presus de noi a stiut ca-mi vor schimba ceva in suflet in acea zi? Cine o poate convinge pe vecina de deasupra ca cei doi porumbei nu s-au intors pentru ca EA avea nevoie de un strop de duiosie in viata ei? NIMENI. Pentru ca ne este atat de teama ca altii sa nu fure sau, mai rau, sa nu rada de picatura de magie careia ii facem din cand in cand loc in viata noastra incat o ascundem adanc si o ingropam sub un cinism sec pe care il numim realism.
Saptamana aceasta va recomand sa-l recititi pe Eliade. Nu lucrarile sale specializate ci beletristica; si nu aplecati urechea la naratiune ci la ce se ascunde printre randuri, la magia care imbraca eroii sai. O surprinde intr-un mod unic, fara superstitii opace sau exagerari fantastice. In fiecare dintre noi exista acea particica de inexplicabil caruia tot incercam sa ii definim tehnic componentele numindu-le superstitie sau coincidenta sau telepatie sau… paranoia uneori. De cate ori nu ne-am dorit cu disperare sa ploua si… a plouat! Bineinteles ca anuntasera si la Meteo ca presiunea atmosferica este scazuta, dar tot nu ne-am putut infrana o abordare personala secreta: a plouat pentru ca asa mi-am dorit EU! Numesc aceasta un adevar relativ: nu poate fi nici confirmat, nici infirmat. Nu putem spune deci ca nu este adevarat, dar nici nu ne putem raporta la afirmatie ca la un adevar absolut. Si atunci… de ce sa nu credem ca Cineva ne-a indeplinit o dorinta sau ca ne-a facut un hatar ca unui copil alintat?
Va doresc sa simtiti din plin magia care ne inconjoara si sa indrazniti sa considerati ca vi se cuvine de drept. Si nu uitati: este saptamana lui Eliade!
Un strop de magie… ce frumos! Pacat ca nu ii dam atentire pentru ca suntem prea ocupati si prea… realisti cum spui tu
profit de poza pe care ati postat-o si de mesajul articolului ca sa transmit cuiva care-si sarbatoreste ziua de nastere saptamana aceasta La multi ani! si-i doresc sa se bucure de toata vraja acestei primaveri!