Vibratorul stie carte!

Nu mai este nicio urma de indoiala. Traim in cea mai voyeurista epoca din istorie. Verbele actiunii nu mai sunt la moda, in schimb cam toata societatea a cazut in prostratie sau contemplare, cum preferati. Nu facem altceva decat sa vedem si sa comentam. Fiecare are ceva de zis si cam in legatura cu orice. Dupa fotbal si politica la care suntem cu totii experti, acum ne mai putem adauga in CV un domeniu: bloggingul.

Eu sunt de felul meu mai inceata si acum, cand din link in link, m-am prins in jungla blogurilor, am senzatia ca am intrat involuntar intr-un album de familie. Fetele imi sunt straine, nu-mi sunt nici rude, nici prieteni. Dar toate imi susura in urechi, unele mai cu talent, altele mai fara, povesti, istorii, anecdote, pareri. Si sex, mult sex, toate felurile de sex.

S-ar parea ca fiecare act, inclusiv cele de natura intima, se cere a fi legitimat. Ca si cum cei care traiesc toate acele lucruri nu ar fi pe deplin constienti de ceeea ce li se intampla pana cand nu le-ar povesti, relata, analiza. De unde aceasta nevoie de aprobare? Oare chiar simtim nevoia sa ne spovedim in aceasta noua agora? Internetul inlocuieste cu succes confesionalul. Cred ca biserica si preotii au de ce sa se teama: ii paste falimentul.

Citeste si:  De ce esueaza relatiile noastre?

De la sexul in restaurante doar ca sa vezi tu cat de mult te iubesc, cat de inventiva si cat de spontana sunt s-au mai facut niste pasi. Acum din ce in ce mai multi aleg sa isi expuna carnea pe site-uri, prin linkuri. Uneori ea ni se prezinta ca fiind trandafirie, feciorelnica, alteori este pamantie si corupta pana la ultimele straturi ale epidermei. Uneori ni se expun fantezii, alteori lucruri care se pretind a fi adevarate. Cat sunt de reale, de altfel putin conteaza. La fel si persoanele. Orice individ tinde sa se transforme in autor. Vietile noastre devin pagini, un numar infinit de pagini care pot fi umplute cu orice, randurile se lasa scrise cu usurinta si noi toti devenim voci, vorbim, ne certam, ne dam cu parerea. Cata harmalaie!

Cantitatile de confesiuni produse zilnic sunt enorme. Atat de multe incat ma intreb daca nu cumva ele depasesc numarul consumatorului. Mi se pare ironic faptul ca inainte vreme productiile cu caracter erotic, de orice fel, erau considerate niste delicatese destul de greu de obtinut date fiind prohibitiile de tot felul. Autori ca Anais Nin si prietenii ei scriau povestiri erotice pentru a-si castiga o rochie sau un absint la cafenea pentru cei care erau dispusi sa plateasca acest pret. Foile circulau pe sub mana si constituiau un fel de desert, nu erau bunuri de larg consum, ca sa folosesc terminologia de azi. Acum insa sexul ni se vinde la micul dejun, pranz si cina. Apare mult prea des pe meniu. „Ni se vinde”- este un mod de a spune. De fapt, nu dam doi bani pe el.

Citeste si:  Recunosc, sunt o animala

Ce este ironic este ca nimic nu mai surprinde, iar cei ce vor sa ridice glasul peste invalmaseala celorlalte euri si alter-ego-uri intampina dificultati in a mai reusi sa faca acest lucru. Cam cu ce ar mai putea veni nou pe piata confesiunilor de budoar? Cam ce ar mai soca? Deja stim toate „pozitiile”, deja am gustat toate rasele si toate mirosurile, toate gemetele. Ni s-au deschis toate usile si toate ferestrele, am stat chirciti, am stat cu picioarele larg deschise, am stat si picior peste picior, am privit drept, am privit pe sub fluturari de gene, am privit printre gene, ba chiar ne-am prefacut si ca nu ne uitam. V-a excitat asta? Am fumat si nenumaratele tigari de dupa.

Citeste si:  Se mai poarta sarutul?

Sexul se banalizeaza, dragii mei. Si ma intreb daca, dupa atata vorbaraie despre el, mai are cineva chef sa-l si practice. Cred ca in viitor nu numai prezenta prezervativului va fi absolut necesara pentru o viata sexuala, ci si internetul. In secolul nostru, sexul va fi online sau nu va fi. Imi imaginez urmatoarea situatie: sunt autoare de blog erotic si tocmai am postat un articol despre o partida cu un sofer/ despre un viol/ despre sex oral cu prietenul instalatorului/ sex anal cu baiatul directorului companiei de la care mi-am luat masina in leasing/ barmanul din Club A. Recitesc, poate am uitat un „i”, o cratima, un acord. Nu apuc sa intind mana dupa Gramatica Academiei ca m-am si excitat la puterea si perversiunea si diversitatea bio-erotica a propriilor mele insemnari. In drum spre gramatica, ma intalnesc cu vibratorul. Si tot asa, maine o iau de la capat. Ce mai profit de mine! Ramane sa va povestesc pe blog cum decurg „represaliile”.


Un comentariu
  1. Ce vroiai sa spui cu articolul asta ? Eu m-am lasat amagita de titlu , crezand ca voi gasi detalii despre vibratoare … Daca te dezgusta toate chestiile astea , ce mai cauti pe net? Ajuta-i pe popi sa nu dea faliment. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.