fbpx

Vrei sa-ti spun un secret?

La un moment dat, incepem sa ne intrebam ce trebuie tinut numai pentru noi si ce trebuie marturisit. Este greu de trasat o linie intre minciuna si omisiune, limita este una fragila. Oare ce pot ascunde fara sa fiu acuzata? Transparenta totala, pe langa faptul ca este o utopie, nu este nici recomandata. Misterul face casa mult mai buna cu amorul, atat cat mai este si cat mai poate fi sustinut in viata.

Gradina secreta din interiorul fiecaruia trebuie cultivata in mod constant, iar vegetatia ei nu trebuie lasata sa lancezeasca, sa se ofileasca. Iar uneori, daca-l invitam pe celalalt prea des acolo solul ei devine neroditor. Fiecare individ simte nevoia, chiar daca nu la inceputul relatiei, sa se retraga undeva, in sine. Iar acest spatiu al retragerii nu trebuie lasat sa decada, sa ajunga in paragina.

„Cine iubeste, nu are secrete”. Aceasta stare de impartasire continua este dorinta multor cupluri. Imaginea pe care o conferim relatiei ideale se defineste mai ales prin aceasta nevoie de intimitate. La inceput, spunem tot, nu omitem nimic, povestim, cu o aproape bulimie verbala tot ce ni se intampla si ni s-a intamplat vreodata. Pentru fiinta iubita, pentru celelalt ce devine mai mult decat un ascultator si un spectator, nu exista lucruri neinteresante in ceea ce-l priveste. Povestile iubirilor trecute au aceeasi importanta ca felul de croissant pe care l-am consumat la micul dejun. Noii iubiti devin niste bureti uriasi, absorb orice informatie. Spatiul acesta, al confesiunii, pe care-l creeaza intre ele cele doua fiinte, devine simbolul increderii, al securitatii. „Iti spun toate acestea, iti arat toate calcaiele lui Ahile pe care le ascunde trupul meu, ma dezvalui tie cu toate vulnerabilitatile mele pentru ca am incredere, pentru ca am credinta nestramutata ca nu ma vei rani. Ma predau tie, ma abandonez in mainile tale pentru ca stiu ca tu, numai tu dintre toti oamenii, nu-mi poti face rau.” Iar celalalt accepta ofranda marturisirii cu empatia completa sau cu falsa empatie, de care numai iubirea ne poate convinge. Iluzia fuziunii complete, iluzia acelei marturisiri exhaustive care va anula toate posibilele si viitoarele singuratati este intretinuta de cei doi iubiti. Confesandu-se, cei doi cred ca astfel nicicand nu voi mai fi singuri, ci vor trai mereu impreuna, respirand unul aerul celuilalt. Ca si cum transparenta ar fi un fel de certificat de garantie.

Citeste si:  Obiceiuri moartea-pasiunii intr-un cuplu

Dupa „copilaria” unei relatii, urmeaza etapa urmatoare. Nu mai simtim acea nevoie compulsiva de a spune tot. Si nici nu trebuie sa pretindem asa ceva. Asta nu inseamna ca acum ne devin aliati minciuna si disimularea, ci ca intervine aparitia unui filtru. Anumite lucruri le pastram pentru noi, pe celelalte le trecem mai departe. Ajunsi in acest punct, ajungem sa cream o distinctie intre lucrurile importante, care stau la baza cuplului si a relatiei, avand legatura directa cu acestea si gandurile accidentale, pasagere, a caror existenta nu modifica si nu schimba cu nimic relatia, dar a caror verbalizare ar avea efecte negative in viitor. Putem discuta despre temeri, indoieli, proiecte de viitor, dorinte, putem sa ne analizam si chiar sa ne criticam relatia impreuna cu celalalt, dar vom pastra pentru noi acele ganduri prea intime, cu radacinile mult prea adanci in gradina secreta de care vorbeam la inceput.

Cel mai indicat ar fi, daca simtiti ca incepeti sa semanati cu o oala cu presiune si ca mai aveti putin si rabufniti, amenintand sa aruncati in aer linistea intregului cartier, sa incercati sa stati de vorba cu o terta persoana, neimplicata. Este mai bine decat sa va sufocati sotul cu torente si torente de marturisiri, decat sa-l obligati sa participe zilnic la angoasele voastre existentiale.

De multe ori, un secret este o arma cu doua taisuri. Faptul ca este transpus in cuvinte poate aduce alinare „detinatorului”, dar in egala masura il poate impovara pe „receptor”. De cate ori nu vi s-a intamplat sa auziti lucruri pe care chiar nu va doreati sa le stiti? Acea pata neagra care exista in inima si in memoria persoanei in cauza si-a transmis, prin actul confesiunii, o parte din umbra si asupra voastra. De multe ori, avem chiar zone de umbra extrem de profunde, de intunecate in trecutul nostru. Uneori este bine sa te gandesti de doua ori inainte de a-i spune iubitului, de pilda, ca ai fost abuzata in copilarie. Oricat de firesc ti s-ar parea acest gest, sunt unele batalii care trebuie purtate de una singura, eventual cu psihoterapeutul, caci, pentru un cuplu s-ar putea sa fie o povara mult prea grea. Iar relatia este ca un copil, nu are rezistenta membrilor cuplului, luati individual. In plus, riscati, in multe cazuri, sa fiti reduse si definite printr-o etichetare. Orice ati face urmeaza sa fie explicat prin prisma acelui fapt din trecutul vostru. Daca tu ti-ai vindecat insa rana, atunci da, ii poti vorbi si lui despre asta. Pata neagra nu va mai fi un loc obscur, ci se va transforma intr-un liant. Trebuie ca tu sa digeri mai intai, abia apoi este bine sa-i vorbesti si lui de problema ta.

Citeste si:  Situatii in care punem punct relatiei

Poate ca ne-ar fi tuturor folositor un manual de instructiuni pentru manevrarea secretelor. Ce pastram si ce „dam mai departe”?

Intre toate, de ce sa n-o recunoastem, secretele sexuale ocupa poate cea mai controversata pozitie. Aici iarasi s-ar cuveni facuta o distinctie intre fanteziile „marturisibile” si cele pe care ar fi bine sa le pastram pentru noi. De exemplu, nu este indicat sa-i spui iubitului tau ca ti-ar placea sa faci sex cu cel mai bun prieten al lui. O fantasma, de altfel destul de comuna. Ceea ce tie-ti stimuleaza libidoul, s-ar putea ca pe el sa-l blocheze. Complet si definitiv.
De asemenea, multi sexologi recomanda ca o aventura fara urmari sa fie trecuta sub tacere. Odata marturisita, ea poate afecta supravietuirea cuplului. Daca iepurele ramane insa in palarie, relatia poate chiar profita.

De departe insa, dincolo de drame si tradari, ma amuza micile minciuni, adica cele spuse fara scop, fara „utilitate practica”. Am prietene care mint doar pentru a avea sentimentul ca fac ceva interzis, ceva ce le este rezervat doar lor, doar pentru a avea sentimentul unei evadari, a unei disponibilitati.

Va propun o serie de posibilitati: spuneti-i ca va duceti la hipermarket in timp ce colindati printr-un muzeu, pretindeti ca va vizitati mama atunci cand iesiti cu prietenele. Este un deliciu nevinovat, fiti atente insa la limite. In general, este bine sa va limitati la lucrurile care nu l-ar rani pe el, daca le-ar afla vreodata.

4 Comentarii
  1. E chiar ciudat cum la inceput avem tendinta asta de a spune tot, de a divulga din secretele copilariei pana la cele prezente. Este etapa de descoperire… In timp ne dam probabil seama ca nu mai avem ce divulga si din cauza unei temeri de a nu plictisi nu mai spunem tot. Adunam mici secrete si le lasam cumva la indemana celuilalt pt a le descoperi singur – sa vada ca avem inca ceva de spus, ca avem mereu ceva de spus… doar o parere, nu generalizez;)

  2. pai..toti avem secrete..din trecut,prezent….unele trebuie spuse,iar altele nu trebuie spuse niciodata,nimanui…eu,sunt casatorita de 3 ani,am o fetita de un an…eu si sotul meu stim unul despre celalalt atat cat trebuie,chiar daca..amandoi stim ca e mult mai mult decat ceea ce stim….insa,e palpitant…e palpitant sa stii ca partenerul e invaluit in mister chiar daca sunteti impreuna de 1..2 30..de ani….e extraordinara senzatzia \’\’the other me\’\’…aici ma refer,de exemplu,la mine,in familie sunt una….in trecut am fost alta….in prezent,sunt cea din trecut,prezent….si,chiar si cea din viitor…nu stiu sa explic in cuvinte,dar cine traieste aceste senzatii stie la ce ma refer…b\’bye

  3. pt mine a fost ceva nou.eu credeam k intotdeauna si inevitabil e bine sa.i marturisesti celui iubit totul despre tine.de fapt,cred k de multe ori asta si kutam intr.o relatie:un refugiu ,incredere,o cutiutza pretioasa in kre sa ne ascundem cu totul .dak in iubire nu ne putem manifesta total,adik s ne implikm cu toata fiinta,at unde?e ciudat,dar uneori avem mai multa incredere in celalalt in ceea ce priveste fericirea si siguranta noastra,dekt in noi insine.am ramas putin dezamagita,cred k articolul spune adevarul,dar ce bine ma simteam in minciuna mea…..

Lasă un răspuns la deanne Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.